Creierul integrat, un avantaj pentru copii

Dezvoltarea armonioasă a unui copil depinde de mulți factori, unul dintre aceștia fiind ceea ce specialiștii numesc un „creier integrat”. Acest concept se referă la funcționarea echilibrată a tuturor părților creierului, antrenată prin activități variate, care implică atât structura logică a gândirii, precum și integrarea corespunzătoare a tuturor emoțiilor și trăirilor. În acest demers, părinții au un rol important în educarea copiilor, în așa fel încât să le ofere experiențe diferite, într-un context sigur, care să determine atât con­ținut și structură, cât și sens în viața acestora.

Creierul uman este format din mai multe părți, care au roluri diferite. Partea stângă ne ajută să gândim logic și să ne organizăm gândurile în pro­poziții și fraze, iar partea dreaptă este responsabilă cu emoțiile și cu citirea indicilor nonverbali. Ceea ce specialiștii numesc „creierul reptilian” permite să acționăm instinctiv și să luăm decizii de supravie­țuire într-un timp foarte scurt, iar „creierul de mamifer” ne conduce în relațiile cu persoanele din jur. O parte se ocupă de memorie, iar o alta de alegeri etice și morale. Creierul funcționează ca și cum ar avea mai multe personalități, unele raționale, altele iraționale, creative sau practice, astfel că, în momente și situații diferite, acționează părți diferite din creier. Foarte important pentru dezvoltarea armonioasă a unei persoane este ca aceste părți ale creierului să lucreze armonios împreună ca un întreg, adică să fie integrate. Conceptul de „creier integrat” la copii este detaliat de către dr. Daniel J. Siegel și dr. Tina Payne Bryson, în lucrarea „Creierul copilului tău. 12 strategii revoluțio­nare de dezvoltare unitară a creierului copilului tău”, ce oferă infor­mații pe care părinții și profesorii le pot folosi în educația copiilor pentru dezvoltarea lor armonioasă. 

Activitățile modelează creierul

Modul în care se realizează integrarea diverselor părți ale creierului este o necunoscută pentru omul obișnuit. În schimb, tehnologia imagistică s-a dezvoltat foarte mult, realizându-se scanări performante ale creierului, încât cercetătorii reușesc să-l studieze în detalii profunde, care pun în evidență aspecte necunoscute în urmă cu câțiva ani. În prezent, neuroștiin­țele au dovedit faptul că experien­țele pe care le trăim modelează activitatea creierului. Astfel, dacă un copil citește, cântă, are activități creative, face sport și plimbări în aer liber, creierul va fi structurat într-un anume mod. Dacă altul se joacă multe ore pe zi pe o tabletă sau petrece timp îndelungat în fața televizorului, creierul său va fi modelat diferit. Implicit, copiii care dezvoltă relații armonioase și pun accent pe interacțiunea directă cu oamenii, cu natura și animalele vor avea un creier configurat de aceste interacțiuni. „Acest proces de configurare-reconfigurare înseamnă integrare: să le oferim copiilor noș­tri experiențe pentru a crea cone­xiuni între diferitele părți ale creierului. Atunci când aceste părți colaborează, ele creează și consolidează fibrele integratoare care leagă diferite părți ale creierului. Ca urmare, ele sunt conectate mai puternic și pot lucra împreună chiar mai armonios. La fel cum cântăreții dintr-un cor își întrețes vocile distincte într-o armonie, care ar fi imposibil de creat de către o singură persoană, un creier integrat este capabil să facă mai mult decât o pot face părțile lui individuale”, scriu dr. Daniel J. Siegel și dr. Tina Payne Bryson, în cartea amintită.

Procesul de integrare la un copil nu este întotdeauna ușor de realizat, deoarece creierul este în dezvoltare și atinge maturitatea abia în jurul vârstei de 20 de ani. De aceea, sprijinul adulților din preajma lor, fie părinți sau profesori, este decisiv pentru a-i însoți pe drumul dezvoltării armonioase și configurării unui creier integrat, prin activități cât mai variate și alese cu grijă, manifestate în contexte de siguranță pentru copil. Ajutându-l pe copil să lucreze cu ambele emisfere ale creierului, el va învăța să-și trăiască și să integreze emo­țiile pe care le simte, dar și să confere vieții sale ordine și structură. Acultându-l activ și fără judecată, validându-i sentimentele și arătându-i și nonverbal că-l înțelegem, răspundem nevoii emisferei drepte a creierului copilului. Abia apoi putem recurge la explicații logice și argumentare strategică, implicând astfel emisfera stângă a creierului. Astfel, copilul poate să trăiască experiențele sale în mod integrat. Siegel și Bryson mai precizează: „Copiii ai căror părinți vorbesc cu ei despre experiențele lor tind să aibă un acces mai bun la amintirile acestor expe­iențe. Părinții care vorbesc cu copiii lor despre sentimentele lor au copii care își dezvoltă inteligența emoțională și își pot înțelege mai bine propriile sentimente și pe cele ale altor persoane. Copiii timizi, cărora părinții le cultivă un sentiment de curaj, asigurându-le ocazii de a explora lumea, tind să-și piardă inhibiția comportamentală, în timp ce aceia care sunt excesiv de protejați, sunt ar­un­­cați cu indiferență în experiențe provocatoare de anxietate, fără sprijin, tind să-și păstreze timiditatea”.

Dezvoltare armonioasă

Specialiștii recomandă ca un copil care iubește matematica și este pasionat de problemele de fizică să aibă incluse în programul său și activități artistice (pictură, muzică sau teatru), rutină zilnică de miș­care sau chiar un sport de perfor­manță, precum și ieșiri cu prietenii și familia în natură. Activitățile care implică logică și raționamente trebuie să fie combinate cu cele care implică imaginație și creativitate. La fel, o activitate care cere atenție la detalii e bine să fie completată de o alta, care necesită atenție la perspectiva de ansamblu. Pentru a fi integrate, aceste activi­tăți au nevoie de reflecție asupra lor, pe care copilul o face mai greu singur, de aceea discuțiile cu adulții, care reprezintă repere în viața lor, sunt esențiale. Și cum fiecare ac­țiune și fiecare gest sunt însoțite de emoții, inclusiv stările emoțio­nale legate de aceste activități zilnice, e necesar să fie discutate și analizate cu copiii, pentru a reuși să le înțeleagă și să le integreze. De asemenea, eșe­cul care, uneori, influențează atât de mult deciziile copiilor trebuie să fie văzut ca ex­periență din care au de învățat și care îi poate motiva să devină din ce în ce mai performanți într-un anumit domeniu.

„Vestea bună este că, folosind momentele din fiecare zi, poți in­fluența integrarea creierului copilului. În primul rând, poți dezvolta diferitele elemente ale creierului său oferindu-i ocazii pentru a le exersa. În al doilea rând, poți facilita integrarea, astfel încât părțile separate să devină mai bine conec­tate și să lucreze împreună mai bine. Aceasta nu-i va face pe copii să crească mai repede, ci doar îi ajută să-și dezvolte părțile diferite și să le integreze. De asemenea, nu spunem să te dai peste cap (împreună cu copiii) încercând să umpli fiecare experiență cu semni­ficație și sens. Fii, pur și simplu, prezent cu copiii tăi, astfel încât să-i ajuți să devină mai bine integrați. Ca rezultat, ei se vor dezvolta armonios din punct de vedere emoțio­nal, intelectual și social. Un creier integrat îmbunătă­țește procesul de luare a deciziilor, asigură un control mai bun al corpului și al emoțiilor, o înțelegere de sine mai deplină, relații mai puternice și succes la școală. Și totul începe cu expe­riențele pe care le oferă părinții și alte persoane care au grijă de copii; aceste experiențe reprezintă baza integrării și sănă­tă­ții mentale”, scriu Siegel și Bryson.

Un copil cu o personalitate armonioasă și un creier integrat se educă, în timp, cu efort și per­severență, prin acțiuni variate, susținere emo­țională și implicare, activă și afectivă, a pă­rin­ților, care pot dezvolta, astfel, expe­riențe- reper pentru viața micuților.