Gândurile negative, teren pentru îmbolnăvirea minții

Lumea noastră socială oferă, parcă, surse inepuizabile de gânduri negative. Trăim într-o societate a riscului. Ne găsim într-o competiție alertă cu ceilalți pentru asigurarea mijloacelor economice de trai și pentru a ne satisface nevoile de stimă și statut social. Alte gânduri negative ne au pe noi ca sursă: complexele și experiențele personale trăite încă din copilărie pot perturba atât imaginea noastră de sine, cât și raporturile cu semenii noștri. Prin cultivarea lor, gândurile negative pot genera diverse emoții care, la rândul lor, atrag tulburări somatice. În stările patologice (în nevrozele obsesionale, de pildă), gândurile negative devin obsesive.

Arareori putem îndepărta sau anihila sursa exterioară a gândurilor negative care ne perturbă viața psihică, socială și duhovnicească. Dar putem domina gândurile care se ivesc în mintea noastră? O întâmplare din Patericul egiptean, care îl are în centrul ei pe Avva Pimen, ne învață că nu putem opri gândurile care ne vin în minte, dar ucenicului care se primejduia din pricina gândurilor, bătrânul îndumnezeit îi spune: Alt lucru este, însă, să le stai împotrivă!

Putem analiza gândurile ce ne vin în minte pe parcursul unei zile. Metoda luării aminte la sine este străveche: în Antichitatea greacă au propus-o filosofii (în special stoicii), iar după Întruparea Domnului, o recomandă Sfinții Părinți. În prezent este folosită cu precădere de psihologii și psihoterapeuții specializați în terapia cognitiv-comportamentală. Aceștia ne învață cum să ne identificăm gândurile negative ce intervin între evenimentele externe și propriile noastre emoții. Putem ține un jurnal al gândurilor, împărțind o foaie de hârtie: în stânga scriem fiecare gând rău, iar în dreapta fiecare gând bun. La finalul zilei vom ști, astfel, dacă am avut mai multe gânduri pozitive sau perturbatoare. Cum îți sunt gândurile, așa îți este viața, spune starețul Tadei de la Vitovnița.

Tot din abordarea și tehnicile psihoterapiei cognitiv-comportamentale putem învăța să conștientizăm modalitatea prin care, gândind incorect, stereotip, generăm gânduri chinuitoare. Uneori judecăm evenimentele în alb și negru; alteori ne impunem imperative greu de respectat sau reținem doar efectul negativ al unei întâmplări; adesea ne autodepreciem; alteori impunem vieții niște cadre extrem de fixe; de multe ori etichetăm cu ușurință o persoană; alteori găsim țapi ispășitori pentru eșecul unei acțiuni.

Creștinul familiarizat cu viața Bisericii are la îndemână mai multe mijloace de combatere a gândurilor toxice. În primul rând, rugăciunea - mai ales Rugăciunea lui Iisus, care prin rostirea deasă curăță mintea. Știm de la Sfinții Părinți că mintea este partea superioară a sufletului. În al doilea rând, spovedania. Să nu uităm, însă, să îi mărturisim părintelui duhovnic și gândurile, și stările noastre emoționale, negative, nu doar păcatele. În al treilea rând, participarea la Sfintele Taine ale Bisericii - mai ales să ne cuminecăm la Sfânta ­Liturghie. În al patrulea, să cultivăm trezvia: orice am face, să fim conștienți continuu de prezența veghetoare a lui Dumnezeu. Când îl simt pe Domnul lângă mine, mă mai poate înfricoșa neprevăzutul?