Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Psihologie Recuperarea din „burnout”

Recuperarea din „burnout”

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Psihologie
Un articol de: Alina A. Rotaru - 26 Oct, 2020

Termenul de „burnout” a fost folosit în psihologie de J.H. Freudenberger (1974) dorind să descrie uzura, epuizarea fizică şi psihică datorate solicitării excesive a energiei sau resurselor individuale și a căror consecință pe termen lung este scăderea dramatică a calității vieții. Termenul este de origine tehnică, preluat din industria aerospaţială, și semnifică „epuizarea prea rapidă a carburantului unei rachete având drept urmări supraîncărcarea şi distrugerea”. 

Starea de oboseală fizică, dar mai ales psihică, resimțită în mod constant, este acumulată în timp, și nu de pe o zi pe alta. La modul subiectiv, starea de epuizare mintală și fizică se caracterizează prin senzația de cădere în gol, de indiferență față de rezultatele muncii tale, senzația că funcționezi pe pilot automat, sentimentul că ești în permanență pe marginea prăpastiei, bucuria și satisfacția nu mai există în viața ta, indiferent de rezultate, iar tot ce îți dorești este să te odihnești, să ai un timp în care poți să-ți liniștești mintea.

Evaluarea sindromului burnout

Una dintre cele mai cunoscute abordări, când vorbim despre „burnout”, aparține cercetătorilor în psihologie Christina Maslach şi Susan E. Jackson (1981), de la University of California, Berkeley, care vorbesc despre trei dimensiuni: extenuarea emoțională (exprimată prin tonus scăzut, indiferență sau suprasaturare emoțională), depersonalizarea (relațiile cu ceilalți sunt marcate de criticism, negativism, dependență, cinism) și reducerea realizărilor personale (autoapreciere negativă, persoana se consideră incapabilă de a-și atinge scopurile profesionale și de a-și îndeplini obligațiile). Este cunoscut Inventarul Maslach Burnout (MBI), un inventar psihologic introspectiv alcătuit din 22 de itemi privind burnout-ul profesional.

Câțiva itemi din chestionarul care evaluează sindromul burnout, construit de Maslach şi Jackson, sunt: „Mă simt secătuit emoţional; spre sfârşitul programului de lucru mă simt ca o lămâie stoarsă; mă simt obosit când mă trezesc dimineaţa şi trebuie să merg la serviciu; am perioade în care mă simt depăşit de situaţie; am multe planuri de viitor şi cred în realizarea acestora; multe lucruri din cele care mi se întâmplă nu sunt aşa cum îmi doresc; mă simt plin de energie şi entuziasm; comunic cu unii colegi cum aş comunica cu nişte obiecte; pot găsi soluţia corectă în situaţii conflictuale; am o stare de deprimare şi apatie; pot influenţa pozitiv productivitatea muncii subordonaţilor şi colegilor mei; în ultima perioadă am devenit mai dur în relaţiile cu colegii, subordonaţii; oamenii cu care lucrez sunt persoane neinteresante şi plictisitoare; am dezamăgiri profesionale; simt indiferenţă pentru lucruri faţă de care manifestam interes mai înainte; devin încordat şi tulburat când mă gândesc la preocupările mele actuale; uneori îmi este indiferent ceea ce se întâmplă cu subalternii, colegi ai mei; vreau să mă izolez de toţi şi să mă odihnesc; am senzaţia că mă aflu la limita puterilor; mă simt ca unul care a dat faliment”. Te regăsești în majoritatea informațiilor prezentate? Dacă da, este cazul să încetinești alergarea în care ești angajat și să faci câteva modificări în stilul de viață.

Soluții pentru reechilibrare

Recuperarea din „burnout” nu este un sprint, adică o cursă rapidă, ci este o cursă de lungă durată. Revenirea și echilibrarea fizică a unui corp încărcat în permanență cu hormoni de stres nu se întâmplă peste noapte. Cel mai lung drum începe cu primul pas. Construcția cea mai grandioasă din lume a început cu săparea fundației și a continuat apoi cu așezarea primei cărămizi. Tot așa, recuperarea din ceea ce numim „burnout”, sau simplu spus epuizarea modernă, începe cu un prim pas: conștienti­zarea stării în care te afli și nevoia de a primi ajutor sau măcar de a schimba ceva în logistica vieții tale.

Evident, nu putem demisiona de la serviciu și să ne trimitem copiii într-o vacanță de trei luni pentru ca noi să ne retragem pe o insulă îndepărtată unde să trăim în ritmul naturii, dar putem ține cont de o primă recomandare, aceea de a avea măcar o zi pe săptămână, o zi din șapte, în care să ne deconectăm de tot ce înseamnă muncă. Îți recomand ca în această zi să ieși în na­tură, să mergi la plimbare, să dormi, să faci orice îți face plăcere și crezi că te relaxează.

Îți va da târcoale gândul că pierzi vremea, ești leneș, neproductiv, vei avea tendința firească de a trage de tine pentru a mai răspunde la un e-mail sau pentru a îndeplini diverse sarcini, însă ai răbdare cu tine. De-a lungul vremii, am descoperit că nu informația este cea care ne lipsește, ci autocompasiunea, blândețea și răbdarea cu noi înșine. Acestea se dezvoltă prin practică conștientă, începe cu tine, începe de azi. Oprește-te din a avea pretenții exagerate de la tine, oprește-te din perfecționismul patologic și nemulțumire! Privește, în schimb, spre tine cu acceptare și compasiune. Nu ești defect, ești doar epuizat emoțional și fizic.

Exercițiile profunde de respirație alcalinizează corpul și ne aduc în prezent, o condiție esențială a revenirii din epuizarea minții focusată pe viitor, pe sarcini, pe productivitate. Pe fondul acestei ruminații mintale continue și a provocărilor profesionale s-a conturat tot mai imperios nevoia de a face exerciții care să ne ancoreze în momentul prezent. Deși poate părea un trend foarte nou, ancorarea în prezent există ca și tehnică de mii de ani, iar analize și studii experimentale vorbesc despre beneficiile de necontestat ale practicării prezenței în viața de zi cu zi. Aceste exerciții sunt integrate în diverse protocoale clinice adresate persoanelor care suferă de tulburări mintale, iar aceste exerciții s-au dovedit eficiente și în sindromul epuizării profesionale, „burnout”-ul.

De la această bază, Jon Kabat-Zinn (2003) definește starea de prezență ca recâștigarea momentului prezent, prin conștientizarea care rezultă din orientarea atenției în momentul prezent, fără judecăți de valoare, adoptând o perspectivă relaxată și detașată.

Alimentația nutritivă și diversificată (carbo­hidrați simpli, proteine de calitate, legume și fructe care să ne furnizeze vitamine și minerale, micro și macro nutrienți, cât mai puține alimente procesate și zahăr), hidratarea, odihna care este foarte importantă când vorbim despre regenerarea creierului și corpului, masaj, activitatea spor­tivă care ne face plăcere și relaxează și relații împlinitoare, iată câteva dintre ingredientele esențiale ale recuperării din „burnout”.

Treptat, vei începe să te simți mai bine, emoțiile pozitive își vor face loc în viața ta, vei redescoperi sensul din munca ta sau îți vei da seama că ai nevoie de o schimbare. Epuizarea profesională este un semn că trebuie să te întorci înspre tine, să redevii prioritatea ta într-un mod sănătos și funcțional.