Remedii împotriva fricii

Frica exagerată este o reacție inconștientă de inhibare și apărare care provoacă suferință și nu ne lasă să fim noi înșine și să ne manifestăm pe deplin poten­țialul pe care Dumnezeu l-a pus în noi. Ca remedii împotriva teme­rilor ce ne afectează în sens negativ, Dmitry Semenik în lucrarea „Cum să biruim frica” recomandă: comuniunea cu oamenii din jur, ajutarea persoanelor defavorizate, planificarea detaliată a activi­tăților atât pentru o zi, cât și pe termen lung, disciplina, acceptarea aspectelor pozitive și negative ale persoanei noastre, împăcarea cu ideea îmbătrânirii și a morții și, nu în ultimul rând, o viață duhovnicească atentă, cu rugăciune, cultivarea virtuților creștine și punerea nădejdii în purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

Fiecare persoană trece prin forme diferite de frică: ne este teamă de război, de boală, de sărăcie, de pierderea bunăstării materiale, de șefi, ne temem pentru siguranța celor pe care îi iubim sau de probleme neprevăzute. Zilnic, ceva ne apasă și ne este frică să acționăm într-o anume direcție ori să facem o alegere care reprezintă o adevărată provocare pentru noi. Ne temem pentru copiii noștri, ne este frică de ceea ce ne rezervă viața și, nu în ultimul rând, ne temem de moarte. Mintea, inima și sufletul sunt împresurate de aceste temeri care devin o apăsare și care nu ne lasă să fim noi înșine și să ne manifestăm în deplinătatea poten­țialului pe care Dumnezeu l-a pus în noi. Obiectul fricii este un stimul care ne determină în mod incon­știent acea stare de inhibare, de alertă și de apărare. Sigur că există o teamă sănătoasă care ne apără de anumite primejdii, dar și una patologică, care poate paraliza activitatea unui om fără a avea un obiect clar sau real și aceasta trebuie conștientizată și gestionată în mod corect.

Comuniunea cu cei din jur alungă frica

În lucrarea „Cum să biruim frica”, Dmitry Semenik prezintă recomandările unor psihologi și duhovnici pentru creștinii din vremurile noastre cu scopul de a le ușura starea de angoasă ce tulbură, uneori, viețile. Frica care apare în diferite împrejurări „depinde de măsura în care omul își este suficient sieși, de ocupația lui, de măsura în care se percepe pozitiv din punct de vedere social. E necesar să devină mai «confortabil» pentru ceilalți, adică să iasă în întâmpinarea celorlalți. Cu cât frica este mai aprigă, cu atât mai simple sunt mecanismele de salvare, adică: să cedezi locul în metrou, să dai întâietate cuiva, să faci un compliment (real nu formal), să te oferi să cari sacoșa cuiva. Ajută în aceste cazuri, chiar dacă e greu de crezut, cele mai simple și banale forme de a te implica în viața oamenilor. Pentru a putea fi mai rezistenți, pentru ca stresul să nu ne mai dărâme cu totul, pentru a ne acoperi într-o mai mică măsură de transpirație rece din pricina frământărilor și a agita­ției, este necesar să exersăm această capacitate de a ne implica, de a ne face părtași la viața celor­lalți. Este mecanismul fiziologic de funcționare a psihicului nostru”, scrie autorul lucrării menționate.

Pentru creșterea rezistenței copiilor care au suferit traume, au fost martorii pierderii celor dragi sau a căror viață a fost amenințată și din aceste cauze au coșmaruri, frici și chiar dureri fizice ca urmare a somatizării emoțiilor negative, e bine să fie puși în situații în care ei să vină în ajutorul altor copii mai mici decât ei, care au anumite dificultăți sau deficiențe. Astfel, ei își schimbă perspectiva, constată că și alți micuți suferă și chiar au nevoie de ajutorul lor și atunci încep să se simtă mai încrezători în forțele proprii și mai puternici. Cu cât orizontul copilului sau al adultului este mai mare și mai variat, cu atât acesta poate gestiona mai bine diverse situații stresante și interlocutori dificili, devenind mai puțin fricos și mai rezistent.

O cauză a fricii des întâlnită este necunoscutul, ne sperie ziua sau anul ce vine pentru că nu cunoaș­tem ce ne va aduce și dacă vom avea resursele să facem față provocărilor. Creierul realizează permanent predicții pe baza experien­țelor deja acumulate, iar când circumstanțele se schimbă sau sunt nesigure acesta nu mai poate face predicții cu precizie şi intră într-o stare de alertă. De aceea în situații necunoscute, pentru a liniști creierul și implicit întreaga persoană, este recomandat ca oamenii să realizeze planificări cât mai detaliate ale zilei, săptămânilor, anilor și ale vieții pe perioade îndelungate.

Tinerețea nu este veșnică, de aceea e necesar ca omul să se obiș­nuiască cu ideea îmbătrânirii și a trecerii la cele veșnice, iar pentru a ajunge la acceptarea acestora e bine ca el să se împace mai întâi cu întreaga lui persoană așa cum este și să primească tot ceea ce i se întâmplă cu seninătate și să nu mai fugă de propria viață. Una dintre fricile des întâlnite la oameni este frica de moarte, despre care Dmitry Semenik, în dialogul purtat cu doctorul în psihologie Elena Orestova, precizează că stă la baza oricărei frici: „Foarte des, noi nu conștien­tizăm că ne e frică de moarte, care poate lua diverse forme. De exemplu, omului îi este groază să traverseze drumul, în claustrofobii îi e frică să meargă cu metroul ori să folosească liftul. Unii oameni sunt gata să alerge pe scări până la al 11-lea etaj, pentru ei fiind de neconceput a intra în lift și în oricare alt spațiu închis. În adâncul oricărei frici stă de fapt frica de moarte. Cum spunea Seneca: «Pentru a învăța să trăiești frumos, trebuie să înveți mai întâi să mori frumos». Înspăimântător îi e să trăiască numai aceluia căruia îi este înfricoșător să moară. Numai atunci când, într-un fel sau altul, se izbăvește de frica de moarte, omului nu i se mai pare înspăimântător să trăiască. Poate că începutul în biruirea fricii de moarte se face atunci când omul se oprește pentru un minut și începe să cugete la toate acestea”.

„Puneți-vă toată nădejdea în Dumnezeu!”

Frica aduce cu sine suferință și durere, dar ca remediu Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan propune iubirea duhovnicească: „În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârșită alungă frica, pentru că frica aduce cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârșit în iubire”. Pentru abordarea corectă a fricii, Dmitry Semenik recomandă trei direcții de lucru: ieșirea de sub influența fricii, deprinderea de a fi învingător și învățarea îngăduinței cu sine și cu ceilalți. Pentru a ieși de sub influ­ența fricii e necesar să identificăm legătura pe care aceasta o are cu plăcerile din viața noastră: dorința de a fi sănătos și fericit, plăcerea unei mâncări gustoase, a unor haine scumpe sau plăcerea față de tot ceea ce aduce bani. Accentul pus pe slava deșartă sau exagerarea importanței părerii pe care o au cei din jur despre noi determină, inconștient, o anumită formă de frică. Astfel, un om nu se teme de o situație grea sau o nereușită, ci de ceea ce vor spune cei din jur despre eșecul său și aceasta este valabil atât pentru adulți, cât și pentru copii și adolescenți. Frica patologică apare atunci când ne temem că vom pierde anumite bunuri, imobile, valori, serviciul, relația și respectul unor persoane care pentru noi sunt importante. Dar atunci când omul se apleacă asupra relației lui cu Dumnezeu și își amintește că sufletul său este cel important și acesta nu poate fi ucis, atunci viața lui devine mai liniștită și el se simte în siguranță.

Viața are părți frumoase, dar și urâte, are momente când este ușoară, dar și când ne provoacă cu greutăți, de aceea e necesară o permanentă lucrare, îndrăzneață și hotărâtă, pentru a învăța să fim învingători în încercările vieții. Disciplina în lucrurile mici va aduce, treptat, disciplina și în aspectele importante din viața noastră, iar acolo unde există disciplină, voință și curaj, frica nu mai are putere asupra omului. Psihologii atrag atenția că pentru a reduce frica pe care o persoană o manifestă față de alte persoane care au fost violente sau au abuzat-o, rezultate bune oferă conștientizarea neplăcerii pe care o simte și reducerea jude­că­ții pe care o are față de cei care i-au făcut rău, scăzând astfel agresivitatea ce întreține frica. Recu­noaș­terea și acceptarea propriilor neputințe, îngă­duința față de cei din jur, perspectiva duhovnicească asupra vieții, lucrarea virtuților creștine, educarea voinței în lucruri bune și rugăciunea ajută la diminuarea fricii. „Dacă vă este frică și dacă aveți de ce să vă fie frică, puneți-vă toată nădejdea în Dumnezeu! Căutați la El răspunsuri și putere pe care numai El vi le poate da. Și să credeți că vor fi date. Căutați și veți afla! Nu există o putere mai mare ca a Lui. Și nu trebuie să credeți că de acum El va ieși să vă apere cu pieptul Lui, nu, ci îl va întări pe al vostru! Și nu cu mândrie îl va întări, ci cu demnitate pentru faptă, pentru pasul înainte pe care îl veți face”, notează Dmitry Semenik.