Șapte recomandări pentru o viață împlinită

Psihologia s-a axat de-a lungul timpului pe modalități de ameliorare a simptomelor psihopatologice ale pacienților, neglijând marea masă a oamenilor sănătoși, dar care au nevoie de strategii pentru optimizarea vieții prin aplicarea unor metode simple de ajutor în dezvoltarea comportamentelor funcționale. Nu există soluții instant pentru o viață împlinită, ci o sumă de pași urmați zi de zi, un cluster de comportamente, convingeri raționale și funcționale repetate și menținute pe termen lung. 

Creierul nostru funcționează pe principiul economiei de energie, cu alte cuvinte, îi plac scurtcircuitările de proces, vrea rezultate rapid și ușor obținute, cu costuri cât mai mici. Însă o viață împlinită se con­struiește privind în perspectivă, având obiceiuri sănătoase, chiar dacă rezultatele nu sunt imediat palpabile și măsurabile. Simple metode de a trăi, aplicate pe termen lung, ne pot ajuta să fim mai împăcați cu noi înșine, să avem relații mai bune și o calitate a vieții mai ridicată. În mod cert, o viață împlinită este o chestiune mai complexă decât șapte recomandări, însă ele reprezintă un început bun. A nu subestima puterea obiceiurilor mărunte, dar semnificative, este un prim pas spre schimbare. Iată cele șapte recomandări:

Nu-ți fie frică de viață, ci de netrăirea ei. La finalul vieții, majoritatea oamenilor regretă lucrurile pe care nu le-au făcut din cauza fricii, a temerii de ceea ce spun ceilalți sau a lipsei curajului de a fi tu însuți. Tulburările mintale cu cea mai mare prevalență sunt cele de anxietate, ceea ce înseamnă că avem o sensibilitate semnificativă în a detecta pericolul, chiar și acolo unde el nu există sau este foarte mic. Siguranța este importantă, însă nu cu costul irosirii vieții. În fond, oricâte măsuri de siguranță ne-am lua, o mulțime de lucruri nu se află în controlul nostru.

Siguranța absolută este o iluzie. A vedea pericolul peste tot este, de asemenea, o iluzie fabricată de creier pentru a ne ține departe de experiențe și provocări, prin prisma unor modele mintale extrem de sensibile la găsirea pericolului din orice mediu. În acest caz, recomandarea este să încerci ceva nou, dacă nu în fiecare zi, atunci cel puțin o dată pe săptămână. Expunerea la stimuli nefamiliari te dezvoltă și împiedică instalarea tulburărilor de anxietate.

Faptul că citești aceste rânduri este deja un lucru mare. Înseamnă că ai un calculator sau laptop, ori telefon, acces la internet, doi ochi cu care poți citi și un coeficient de inteligență cel puțin mediu, pentru că înțelegi aceste rânduri. Dacă ai ști câți oameni nu au toate acestea…

Cum ar fi dacă mâine ai avea doar lucrurile pentru care astăzi ai mulțumit? A fi mulțumitor este o deprindere care se cultivă, poate una dintre cele mai importante în economia unei vieți împlinite. Un exercițiu din psihologia pozitivă spune că pentru creșterea calității vieții este necesar ca timp de aproximativ trei săptămâni să găsești cel puțin cinci motive de mulțumire legate de tine și de viața ta. Un lucru atât de simplu, dar cu impact semnificativ!

Acceptă că vei face greșeli. Eliberează-te de tirania perfecțio­nismului, acest flagel care nu te lasă să te bucuri de ceva până nu îndeplinești anumite standarde, cele mai multe irealiste. Sigur, fă tot ce ține de tine pentru ca lucrurile să reușească, dar ia în calcul că neprevăzutele pot apărea mereu. La 30 de ani, femeile sunt mai mulțu­mite de cum arată decât la vârsta de 18 ani. De ce? Pentru că societatea de consum are grijă ca la frageda vârstă de 18 ani se te facă nemulțumită de cine ești și cum arăți, să te orienteze către utilizarea unor remedii și soluții așa-zis „miraculoase” oferite de ea. Abia apoi îți dai seama că acele standarde erau nerealiste.

Considerăm că facem greșeli în viață, dar de fapt primim lecții pentru evoluția și dezvoltarea noastră. În fiecare moment luăm cea mai bună decizie pe care o puteam lua în momentul acela. Faptul că privim retrospectiv și ne blamăm pentru ceea ce puteam face diferit este un raționament post-factum, cu date pe care le avem acum, dar nu le aveam atunci când am luat decizia. Circumstanțele nu pot fi controlate din vârful degetelor ca ecranul telefonului, iar o situație trebuie ori rezolvată, ori acceptată.

Fii acolo unde ești cu toată inima. Încerci mereu să ajungi în alt loc decât cel în care te afli? Ceea ce faci e doar un mijloc pentru un scop? Călătoria vieții este o aventură, o experiență, nu o nevoie obsesivă de a ajunge și a obține? Sfatul este: Savurează clipa, privește, nu interpreta, ascultă și nu judeca. În plus, oferă-ți timp să te conectezi cu natura, să respiri aerul proaspăt liniștit, să fii conștient în fiecare moment de darul prezentului.

Gândurile îți influențează viața. Există Legea semănatului și a seceratului de care nu poți face abstracție: gândurile sunt semințe pe care le plantăm, iar când culegi recolta, te bucuri sau plângi. „Nu pot! O să eșuez! Nu sunt bun de nimic!” sunt tipare de gândire și vorbire care te călăuzesc treptat și sigur spre nefericire.

Avem între 50.000 și 60.000 de gânduri zilnic, dintre care 90% sunt similare cu cele pe care le-am avut ieri. Asta înseamnă că ne alimentăm cu același combustibil. Gândul e investit cu energie pozitivă sau negativă, depinde de gând. La fel cum ghinda devine stejar, gândurile devin cuvinte, cuvintele devin fapte, iar faptele noastre se transformă în obiceiuri, iar de aici derivă calitatea vieții.

Investește în relații! O viață împlinită este dată de relațiile pe care le construim. Da, le construim, nu le primim cadou gata formate, iar investiția în ele este facilitată de existența abilităților de relațio­nare, precum ascultarea activă, empatia, dialogul, non-judecata, vulnerabilitatea, timpul acordat, negocierea, încurajarea, sprijinul.

Relațiile cu semenii nu se supun regulilor de afaceri, în segmentul relațiilor sociale, vulnerabilitatea este mai puternică decât statutul social sau puterea și, alteori, re­nunțând câștigi. În cadrul rela­țiilor, un simplu zâmbet este suficient pentru a detensiona atmosfera, a face primul pas într-o con­versație sau a-i transmite creierului semnalul că totul este în regulă. În cadrul relațiilor primim asigurarea că suntem im­portanți, văzuți, auziți și înțeleși. Aici ne sunt îndeplinite cele mai profunde nevoi: nevoia de conectare umană, de apartenență, de intimitate, de competență.

Trăiește-ți misiunea pe pământ! Zilnic suntem copleșiți de presiunea urgentului în detrimentul aspectelor importante, esențiale pentru viața noastră. Planificăm cu atenție o ieșire într-un weekend cu prietenii, dar nu ne oprim două ore din alergarea noastră zilnică pentru a ne fixa repere pentru următoarea perioadă. Fiecare om are o misiune, o chemare. Care este chemarea ta? Ce abilități ai tu și alții nu au? Aceasta e ceea ce poți oferi lumii. Nu trebuie să găsești răspunsul astăzi, dar adresează-ți aceste întrebări, lasă-ți inima și mintea să caute răspunsuri, apoi, după ce afli o direcție, implică-te cu tot sufletul în ceea ce îți va aduce satisfacție, împlinire și recu­noaș­tere.