Sărbătoarea Crăciunului, prilej de vindecare personală și comunitară

În perioada Postului Nașterii Domnului suntem invitați să ne reconfigurăm viața interioară printr-un control mai atent al gândurilor, o disciplinare constantă a afectivității și o deschidere responsabilă față de ceilalți. În conferința susținută la Iași, IPS Părinte Serafim Joantă, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, a prezentat sfințenia ca pe un proces gradual de transformare interioară, fundamentat pe smerenie, rugăciune și slujirea jertfelnică a aproapelui. Această cale spirituală reprezintă, totodată, un parcurs de vindecare personală și comunitară, o practică zilnică prin care ne organizăm viața și relațiile. În acest sens, sărbătoarea Crăciunului poate deveni o treaptă în evoluția noastră personală și spirituală.

În această perioadă a Postului Nașterii Domnului Iisus Hristos, Biserica recomandă să fim mai atenți la gândurile, comportamentul, emoțiile și alimentația noastră. Adulți și copii așteptăm cu nerăbdare această sărbătoare aducătoare de bucurie în sufletele și în casele noastre, împodobite cu lumini și ornamente. Colindele vestesc deja venirea pe pământ a Pruncului Iisus, Cel care a schimbat soarta omenirii prin nașterea, viața și moartea Sa pe cruce. A venit smerit și blând pentru a-i ajuta pe oameni să descopere chipul lui Dumnezeu din inimile lor.

De multe ori așteptăm ca persoanele din jurul nostru să se schimbe și să devină mai bune, mai iertătoare, mai răbdătoare, mai muncitoare, pentru ca noi să fim mai mulțumiți și mai fericiți. Însă, uneori, nu lumea are nevoie să se schimbe, ci doar privirea noastră asupra acesteia, la care ne îndeamnă sărbătoarea sfântă a Crăciunului. Să nu mai așteptăm schimbarea de la ceilalți, ci noi să ne deschidem pentru a vedea persoana de lângă noi așa cum este: fragilă, neputincioasă, uneori obosită, dar plină de potențial și de dorința de a fi iubită și acceptată așa cum este.

La începutul Postului Crăciunului, în Aula „Mihai Eminescu” a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, IPS Părinte Serafim Joantă a răspuns invitației ASCOR Iași și a susținut conferința „Sfin­țenia - împlinirea umanului”. În prelegerea intitulată asemenea cursului de teologie mistică a lui Nechifor Crainic, Înaltpreasfinția Sa le-a vorbit tinerilor din bogata sa experiență duhovnicească, punctând câteva idei asupra cărora să medităm în această perioadă a postului. Mântuitorul Iisus Hristos S-a smerit atât de mult, încât a luat asupra Sa păcatul oamenilor pentru a le oferi posibilitatea mântuirii sufletului. Dumnezeu, Care a creat universul și pe om, S-a smerit atât de mult, încât Însuși Fiul Său S-a făcut om, a pătimit pe cruce și a acceptat moartea pentru a-i izbăvi pe oameni din moarte. Privind la exemplul Mântuitorului, purtarea crucii personale a devenit o lege nescrisă a creștinilor, referindu-se aici la purtarea cu nădejde și răbdare a necazurilor, a bolilor și a încercărilor.

Inima, centrul ființei umane

„Păcatul ne îndepărtează de Dumnezeu și face ca harul lui Dumnezeu din sufletul nostru să devină nelucrător. De aceea, trebuie să fim atenți să nu păcătuim, astfel încât să dăm libertate harului să lucreze din plin în inima noastră. Postul, milostenia, purtarea crucii și rugăciunea făcută cu mintea coborâtă în inimă ne ajută să dobândim sfințenia. Inima este centrul ființei umane, căci în ea se concentrează toate puterile și energiile sufletești, dar este și centrul umanității și al universului. Toate energiile din univers trec prin inima noastră; de aceea, Sfinții Părinți spun că nu omul trăiește în univers, ci întreg universul este prezent în inima omului, prin intermediul energiilor sale. Trebuie să fim atenți, pentru că orice gând, cuvânt sau faptă poate fi încărcată de energie pozitivă sau negativă, în funcție de atitudinea noastră. Dacă respectăm legile lui Dumnezeu, suntem în armonie cu noi înșine și cu lumea din jur, pentru că umanitatea și întregul univers rezonează cu trăirile noastre”, a explicat IPS Părinte Serafim.

Ne pregătim pentru sărbătoarea Crăciunului împodobind casele și orașele cu diverse ornamente specifice perioadei, dar ne curățim și sufletele prin spovedanie și Sfânta Împărtășanie. Dacă vom acționa în spiritul Crăciunului, vom deveni mai generoși și mai empatici nu doar cu membrii familiei noastre, ci și cu toți oamenii din preajmă, iar aceasta poate fi deja un miracol care atinge sufletele îndurerate, triste sau descurajate. A picura în inimile celor aflați în nevoi puțină bunătate, o fărâmă de dragoste sau un strop de credință înseamnă a permite harului lui Dumnezeu să lucreze în viețile noastre. Gesturi mici, încărcate cu gânduri bune, pot rescrie o zi, o viață sau un destin care părea irecuperabil.

Crăciunul nu este doar o sărbătoare, ci o lecție și un pas care ne pot conduce spre calea sfințeniei. Nu putem salva lumea întreagă, dar putem aprinde lumina spe­ranței în fiecare om pe care îl atingem prin prezența noastră. Iar dacă fiecare dintre noi ar aprinde doar o singură lumină, atunci întunericul ar rămâne fără putere.

Conlucrarea cu harul lui Dumnezeu

„În mod paradoxal, Dumnezeu este mai aproape de omul păcătos, care suferă din cauza păcatului său, decât de cel care nu a păcătuit și nu suferă. Iubirea lui Dumnezeu este fără margini. Sfântul Simeon Noul Teolog spune că suntem creștini în măsura în care punem în lucrare harul pe care l-am primit la botez. Pentru a deveni lucrător în viețile noastre, harul primit are nevoie de conlucrarea noastră și de împlinirea făgăduințelor făcute la botez. Harul se înnoiește de fiecare dată când ne spovedim, ne împărtășim și ne rugăm. De aceea, trebuie să fim conștienți de pre­zența harului lui Dumnezeu în viața noastră, care ne conduce la sfințenie. Toți sfinții au făcut lucrător harul lui Dumnezeu. Când facem multă rugăciune, și mai ales rugăciune curată, aceasta pătrunde tot mai mult în inimă, pe care o dilată, o curăță și o încălzește, așa cum mărturisesc Sfinții Pă­rinți. Inima încălzită de rugăciune transfigurează întreaga ființă, căci rugăciunea pune în lucrare harul lui Dumnezeu și ne transformă duhovnicește, conducându-ne la sfințenie”, a completat IPS Părinte Serafim.

Piedicile în calea sfințeniei sunt multe, dar trebuie să luăm aminte la oamenii care și-au sfințit viața și să le urmăm exemplul. În acest context, IPS Părinte Serafim a vorbit despre Sfântul Paisie Olaru și Sfântul Cleopa de la Sihăstria, pe care i-a cunoscut și i-a văzut lucrând sfințenia prin acțiuni și gesturi simple și cotidiene. El a evocat bunătatea, smerenia, rugăciunea, îndelunga răbdare și spiritul de jertfă, virtuți pe care acești sfinți le manifestau permanent în relația cu oamenii care le cereau ajutorul.

„Sfântul Varsanufie de la Mănăstirea Optina spune că sfințenia spre care tindem cu toții se confundă sau se identifică cu smerenia: «Cel mai mult trebuie să vă străduiți pentru a dobândi smerenia. Să vă smeriți, să vă smeriți și iarăși să vă smeriți! Dacă este smerenie, atunci este totul. Dacă nu este smerenie, nu este nimic, chiar dacă omul ar săvârși minuni». Am fost profund impresionat de smerenia, bunătatea și blândețea Sfântului Paisie de la Sihăstria, pe care l-am cunoscut și la care m-am spovedit. Ne binecuvânta și ne îmbrățișa pe toți cei care ne spovedeam la el. Avea o inimă mare, în care încăpea tot universul. Suferea pentru rănile fiecărui om care venea să-i mărturisească necazul și durerea”, a completat IPS Părinte Serafim.

Ne sfințim viața prin modul de viețuire din fiecare zi și nu trebuie să așteptăm ocazii speciale ori gesturi excepționale. Dacă ne străduim în fiecare clipă să fim des­chiși și sinceri către aproapele nostru, ancorați în dragostea divină și dispuși să ne smerim și să slujim aproapelui, indiferent de situație, vom aduce spiritul Crăciunului și bucuria mântuitoare a Nașterii Domnului Iisus Hristos în casele și în sufletele noastre.