Un plus de comunicare pentru o viață armonioasă

Deși noile tehnologii fac ca informația să circule rapid, calitatea comunicării dintre noi este adesea deficitară: simțim că suntem neînțeleși. Allan și Barbara Pease au dedicat ani buni studierii fenomenului comunicării dintre oameni. Cercetările lor au ca fundament observația că „ceilalți reacționează față de tine în același fel cum îi tratezi tu pe ei”. Potrivit acestora, dorința de a fi recunoscut de semenii noștri constituie unul dintre cele mai importante impulsuri ale vieții sociale, care se ascunde în spatele unor decizii și acte cotidiene, cum ar fi vesti­men­ta­ția deosebită pe care o purtăm pe stradă, etalarea reușitelor șco­lare ale copiilor noștri sau afișarea propriilor distincții și calificări.

Un mic secret al comunicării cu ceilalți este să înțelegem încă de la începutul actului de comunicare faptul că partenerii noștri de dialog sunt preocupați în primul rând de viața lor și abia în plan secund ar putea fi interesați de micile detalii care ne pigmentează nouă viața. De aceea, în comunicarea cu ei trebuie să pornim de la întâmplările prin care au trecut ei, nu de la experiențele noastre. În acest fel transmitem celui de lângă noi sentimentul că știm ceea ce gândește, cunoaștem sentimentele care îl animă și că empatizăm cu el. Dacă ne vom etala calitățile personale, propunându-ne pe noi înșine drept centru de interes al discuției, celălalt se va simți inferior și va fi mai degrabă dezinteresat de actul comunicării.

În primul rând, este important să facem complimente și există o adevărată artă în acest sens. Rostirea numelui persoanei cu care comunicăm este foarte importantă, întrucât astfel devine mai receptivă la mesajul nostru. În al doilea rând, trebuie să ne argumentăm complimentul: „Ești o soție iubitoare pentru că în fiecare seară mă îmbrățișezi și mă întrebi cum mi-am petrecut ziua, cu ce probleme a trebuit să mă confrunt”. Dar și cel care primește complimentul trebuie să respecte câteva reguli tacite: să îl primească, să mulțumească pentru el și, în general, să își manifeste sinceritatea. Acceptarea unui compliment denotă faptul că persoana în cauză are o imagine pozitivă despre sine. Refuzul unui compliment poate echivala cu respingerea persoanei care l-a lansat.

Pentru a comunica eficient este important, de asemenea, modul în care îl ascultăm pe cel care ni se adresează. Ne putem dezvolta „ascultarea activă” încercând să reținem în detaliu ceea ce ni se comunică și să reproducem verbal ceea ce ni s-a împărtășit. De asemenea, este important să îl îndemnăm să continue, adresându-i cuvinte încurajatoare ca: „înțeleg”, „adevărat?”, „mai spune”.

În timpul unei convorbiri, legătura dintre vorbitori se stabilește și se consolidează și prin contactul vizual dintre ei. Postura joacă și ea un rol important: dacă ne vom apleca puțin în față spre cel care ni se adresează îi vom arăta că sun­tem preocupați de ceea ce ne comunică el. Este esențial să nu întrerupem vorbitorul, să așteptăm să termine ceea ce are de spus și să nu schimbăm subiectul discuției.

În încheiere, merită să ne concentrăm atenția asupra modului în care folosirea unor cuvinte curente poate stârni efecte contrare. De pildă, când spunem „într-un fel” sau „cam așa ceva” arătăm că nu suntem siguri de acel ceva pe care îl susținem sau chiar nu știm despre ce vorbim. De regulă, persoanele nesincere, care sunt înclinate să exagereze sau chiar să mintă, își încep frazele cu următoarele cuvinte: „pe cuvânt”, „sincer”, „îți spun deschis”, „crede-mă”. Când spunem „desigur” încercăm să forțăm confirmarea venită din partea celuilalt. Când începem fraza cu „să nu mă înțelegi greșit”, urmează să emitem o judecată negativă sau să criticăm atitudinea sau faptele interlocutorului nostru. Iar când spunem „o să încerc”, de regulă transmitem mesajul că nu suntem siguri de reușită.