Profesoara Carmen Dimitriu promovează, de 2 ani, valorile culturii și limbii române la Universitatea de Stat din Comrat, regiunea separatistă Găgăuzia din Republica Moldova. Își îndeplinește misiunea de dascăl cu responsabilitatea și conștiința unui „Domn Trandafir” modern. Asemenea tuturor lingviștilor români, vorbește cu durere despre suferințele limbii române în Basarabia. Profesor de vocație, chiar în aceste condiții de pandemie, își desfășoară cursurile on-line cu speranța în vremuri mai bune.
Carmen Dimitriu este unul dintre cei 54 de lectori pe care Institutul Limbii Române îi are în lumea întreagă. Mi-a spus că e nevoie de un lector de limbă română în regiunea separatistă Găgăuzia din Republica Moldova pentru că limba română este una dintre limbile de stat, alături de găgăuză și rusă: „În această regiune există mai multe etnii, principala fiind cea găgăuză, iar comunicarea se face în proporție de 90% în limba rusă. De aici necesitatea de a răspândi comunicarea în limba română”. La Comrat, prof. Carmen Dimitriu nu a fost surprinsă de varietatea etnică, lingvistică și culturală, ci de faptul că oamenii conviețuiesc în această varietate, într-o deplină toleranță și integrare socială. Chiar din primele cuvinte mi-a spus că are permanent conștiința că „trebuie să fiu un adevărat ambasador al limbii și culturii române”.
Pentru ea, a fi lector de limbă română înseamnă o misiune nobilă, căci prin toate activitățile sale slujește limba, cultura și civilizația românească, promovând valorile românești, fiecare în țările în care activează: „Nu a fost un pas ușor de făcut, pentru că știam că misiunea mea e dificilă. Dar mi-am demonstrat mie însămi că pot să realizez și alte lucruri frumoase, că pot să mă dezvolt profesional și, mai ales, să îndeplinesc o misiune atât de frumoasă și de nobilă. E cu siguranță un pas în îndeplinirea unei vocații”.
Profesor și lingvist apreciat
Înainte de 2018, Carmen Dimitriu a fost timp de 11 ani director la Colegiul „Mihail Sadoveanu” din Pașcani, aducându-și o contribuție importantă la transformarea liceului în colegiu. Ne-a mărturisit: „Atunci când va veni vremea, mă voi întoarce cu drag acolo unde timp de 11 ani am clădit ceva bun, unde am colegi foarte capabili să ducă mai departe un liceu cu rezultate foarte bune”. Pe lângă cariera de profesor, este autoare a numeroase articole filologice realizate în colaborare cu Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași, precum și coautor la Dex on-line UAIC. Are un doctorat în filologie și foarte multe cursuri și formări în domeniul educației, resurse umane și management educațional. A coordonat mai multe proiecte educaționale, parteneriate naționale și internaționale.
Carmen Dimitriu spune că un profesor de limba și literatura română rămâne toată viața un visător, pentru că aceasta e structura lui intelectuală și sufletească: „Mi-am amintit acum de mama, Elena Hărățu din Soci, Miroslovești, care a fost tot profesoară de limba română. De mic copil am văzut exemplul ei de dăruire, în familie și în profesie. Iar tata, Hărățu Dumitru, mi-a fost învățător, de la el am învățat să scriu și să citesc. Îmi place să cred că de la ea am moștenit perseverența, seriozitatea, iar de la el visul, creativitatea. Și desigur, de la amândoi, spiritul de dreptate, credința și puterea de a nu renunța la un ideal, de a nu te lăsa înfrânt. Da, rămânem mereu visători, căci, așa cum spune poetul Radu Gyr, «adevăratele înfrângeri sunt renunțările la vis…»! Credem mereu într-o lume mai bună și la acest vis nu renunțăm niciodată, ne place să aducem poezia în viața noastră și a celor din jur”. Îi este dor de foștii elevi de la Liceul „Mihail Sadoveanu” din Pașcani, cu care se mândrește vorbindu-le studenților din Comrad.
Suferințele limbii române în Republica Moldova
În Republica Moldova se vorbește limba română, așa cum și Academia noastră a demonstrat-o. După 150 de ani de piedici ale istoriei, limba română își construiește drumul firesc datorită dragostei de limbă și neam a locuitorilor, intelectualilor și specialiștilor ei, care trudesc spre consolidarea variantei literare a limbii. Aici limba română trebuie cultivată, îngrijită, perfecționată, după cum ne arată și Carmen Dimitriu: „Le datorăm recunoștință veșnică celor care au contribuit la păstrarea, conservarea limbii române și a tradiției, de-a lungul anilor de istorie greu încercată. Poporul de aici este de admirat pentru felul în care a reușit să facă acest lucru, rezistând prin adaptare, păstrând în familii cu sfințenie ceea ce a moștenit de la strămoși, ducând mai departe valorile noastre, așa cum s-a putut, în vremuri de restriște. Cea mai grăitoare dovadă pentru respectul față de limba strămoșească, adică limba română, este însuși imnul Republicii Moldova, prin cuvintele poetului Alexei Mateevici: «Limba noastră-i o comoară»! Desigur, limba unui popor, fiind un organism viu, presupune adaptare, o permanentă dezvoltare în contextul vremurilor, dar și necesitatea de perfecționare permanentă, mai ales acolo unde există bilingvism, ca în Moldova, unde a existat, și pe alocuri mai există, bilingvism instituționalizat”.
„Limba română e un pașaport spre Europa”
Carmen Dimitriu își desfășoară activitatea în Centrul de Informare al României, pus la dispoziția Ambasadei României la Chișinău, dotat din punct de vedere tehnic și cu un fond de carte românească. „O zi de lucru este foarte încărcată: cursuri la instituții, cursuri la universitate, evenimente. O parte a activității mele constă în cercetarea știinţifică. Aici am descoperit o zonă multiculturală, multilingvistică și multietnică, ceea ce constituie un teren fertil și interesant pentru cercetarea lingvistică.”
În septembrie 2018, când a venit la Comrat, a găsit doar o singură solicitare pentru studiul limbii române. Profesor experimentat, a gândit proiecte pe care le-a prezentat instituțiilor din localitate, începând cu Liceul „Mihai Eminescu” (singurul cu predare în limba română), apoi la Universitatea de Stat, și a continuat: „În piață sau magazine, mă prezentam și le spuneam oamenilor că pot veni la cursuri. Chiar și un taximetrist a vrut să se înscrie, încercând să-și amintească doar câteva cuvinte pe care le știa de la bunicii lui. Așa că în cursul anului universitar 2018-2019 am avut peste 150 de cursanți, la fel și în prezent”, a completat bucuroasă Carmen Dimitriu.
Cei care doresc să învețe limba română sunt studenți de la specialitatea „Filologie română”; studenți de la alte facultăți care nu știau aproape deloc română; profesori ai universității (în frunte cu rectorul și prorectorul etc.); funcționari și chiar muncitori; angajați ai diverselor instituții publice; locuitori ai Comratului și ai satelor din împrejurimi. „Cursanții învață repede și acesta este motivul pentru care i-am inclus într-un proiect prin care le-am arătat cât de frumoasă e România. Au avut ocazia să vadă mănăstirile din Bucovina”, a mai completat Carmen Dimitriu.
Profesoara de limba română a făcut cursurile cât mai atractive, arătându-le cât de frumoase sunt limba română și țara noastră, precum și tradițiile care sunt asemănătoare cu ale lor. Tinerii doresc ca prin cunoașterea limbii române să își croiască un viitor mai bun, iar unii dintre adulți vor să obțină cetățenia română: „Eu mă străduiesc să le arăt că limba română e un pașaport spre Europa”.
„Încerc să transform această izolare într-o perioadă de reflecție”
Chiar dacă e pandemie, profesoara este foarte ocupată cu desfășurarea cursurilor on-line, cu încărcarea materialelor pe platforma universității, cu alcătuirea de teste și corectarea lucrărilor studenților. „Desigur, intervine sentimentul singurătății, uneori al fricii, e firesc, pentru că suntem oameni. Dar eu încerc să transform această izolare într-o perioadă de reflecție, de întoarcere către sine, de rugăciune, de lectură a unor cărți de mult amânate, de scris… Nu am căzut în deznădejde, am luat lucrurile așa cum sunt. Nu mă simt printre străini. Sunt sunată foarte des de la Ambasadă și, mai ales, de către doamna consul de la Cahul. De asemenea, am mulți prieteni aici, în oraș, mulți studenți și cursanți îmi trimit mesaje și mă întreabă dacă am nevoie de ceva. De asemenea, la universitate e un colectiv foarte bun, colegele de catedră, chiar rectorul și prorectorii mă sună mereu și mă întreabă dacă am nevoie de ajutor”, a mai adăugat prof. Carmen Dimitriu.
În proiectele pe care le desfășoară la Comrat, prof. Carmen Dimitriu are o bună colaborare cu Episcopia Basarabiei de Sud: „Îl admir și îl apreciez foarte mult pe Preasfințitul Părinte Veniamin pentru tot ceea ce face, pentru sacrificiul său în dezvoltarea bisericilor din sudul Basarabiei. Și Preasfinția Sa îmi acordă tot sprijinul de care am nevoie și este un model spiritual, o permanentă carte de învățătură pentru mine”. Dorul de casă și familie revine ca un laitmotiv, mai ales că nu a putut petrece sărbătoarea Învierii alături de cei dragi.
Prestigiu în comunitatea din Comrat
La început oamenii au privit-o pe profesoara Carmen Dimitriu cu curiozitate și nu-i răspundeau dacă vorbea în română. „Dar eu m-am purtat amabil și cu aceștia, vorbind cu ei în rusește. Efectul a fost frumos, pentru că acum și cei care erau mai reticenți au început să se străduiască să-mi spună câteva cuvinte în limba română.” Astfel și-a făcut mulți prieteni și cunoștințe, încât în prezent nu se mai simte străină, chiar se bucură de prestigiu în comunitatea de aici.
Comrat e capitala a ceea ce oficial se numește Unitatea Teritorial Administrativă (UTA) Găgăuză, o regiune autonomă situată în sud-vestul Republicii Moldova. În 1994, Chișinăul a acordat autonomie teritorial-administrativă Comratului. Este o regiune multietnică, un mediu de valori culturale comune, dar şi diferite, derivate din cultura etniilor conlocuitoare: găgăuzi, moldoveni, ruşi, bulgari, ucraineni etc. Comunicarea în această regiune, din stepa Bugeacului, poartă amprente istorice, politice, sociale.
„Disciplinele de învățământ din școlile găgăuze sunt predate în limba rusă, iar româna, ca și găgăuza, se studiază ca limbi secundare. De aici, necesitatea de a aprofunda limba română, căci după 4 ore pe săptămână, copiii nu știu să comunice și apelează imediat la limba rusă. Găgăuzii sunt mândri de etnia, limba și cultura lor. Unul dintre luminătorii poporului găgăuz este protoiereul Mihail Ciakir, care le-a făcut un portret interesant găgăuzilor. El spune că sunt un popor «sufletist, corect, sincer». Am constatat că este așa.”
„Sufletul și conștiința omului se cer îmbogățite mereu”
Universitatea din Comrat este relativ nouă, înființată în anul 1991, și cuprinde patru facultăți la care studiază 1.700 de studenți. Aici se predă în patru limbi: găgăuză, rusă, română, bulgară. Facultatea de Cultură Națională conține cinci catedre, unde este inclusă și Catedra de filologie română, aceasta pregătind studenții pentru a deveni profesori de limba română, atât de necesari în zonă.
Populația găgăuză se trage dintr-o ramură turcă, strămutată din Munții Altai în Balcani. Pe parcursul istoriei, aceștia au devenit creștini ortodocși. Pe teritoriul actual al Moldovei, găgăuzii au început să se mute în grupuri foarte mari în urmă cu 200 de ani, stabilindu-se în stepa pustie a Bugeacului. În centrul orașului se află o catedrală ortodoxă impresionantă, cu turle aurii, un simbol al Comratului.
În încheiere, prof. Carmen Dimitriu ne-a spus că spiritul, conștiința omului se cer mereu îmbogățite. A învățat multe la Comrat despre toleranță, integrare socială și culturală, despre cum se poate comunica și conviețui într-o diversitate foarte mare. „Am învățat multe despre culturile etniilor din regiune și cel mai important este faptul că am descoperit un teren foarte fertil de cercetare în domeniul lingvistic. În aceste condiții impuse de pandemie, mulțumesc pentru tot ce-mi este dat. Te îmbogățești atunci când primești totul ca pe o lecție și nu consideri că tu nu mai ai nimic de învățat și că le știi pe toate. Sufletul și conștiința omului se cer îmbogățite mereu.”
