Biserica din Praid, ca o „mireasă a lui Hristos”

La Praid, în judeţul Harghita, ajung zeci de mii de vizitatori anual, majoritatea fiind atraşi de beneficiile oferite pentru sănătate de către salină. Aici vizitatorii se pot închina în capela cu hramul „Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon” din salină sau la biserica parohială din localitate, lăcaş de cult renovat recent, cu hramurile „Sfânta Treime” şi „Sfântul Mare Mucenic Mina”.

O zonă turistică foarte căutată de români şi nu numai, staţiunile Praid şi Sovata oferă numeroase beneficii pentru sănătate şi pentru relaxare, astfel că familii cu copii, tineri sau pensionari caută aici remedii pentru diferite boli. În perioada de tratament, mulţi dintre vizitatori găsesc alinare sufletească şi hrană duhovnicească la capela din interiorul salinei, aflată la o adâncime de 120 de metri. În perioada tratamentului, vizitatorii pot participa la slujbele săvârşite de părintele Simionca Ignat la capela cu hramul „Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon”.

Capela impresionantă a fost inaugurată în anul 1993 şi a fost binecuvântată de Înaltprea­sfinţitul Părinte Andrei, actualul Mitropolit al Clujului, Maramureşului şi Sălajului. Încă de la început, în capelă puteau sluji trei culte, orto­docşii în fiecare miercuri, reformaţii joi, iar catolicii vineri, însă acolo a rămas să slujească, în ultimii ani, doar preotul ortodox Simionca Ignat, care este şi parohul bisericii din Praid. În capelă se săvârşeşte în fiecare miercuri Taina Sfântului Maslu, iar în unele duminici se oficiază Sfânta Liturghie, în timp ce la praznicele împărăteşti şi în celelalte duminici Sfânta Liturghie are loc în biserica parohială din Praid. În acest an, salina a fost închisă începând din luna iulie, când au apărut unele infiltraţii la calea de acces, urmând să fie redeschisă o dată cu finalizarea lucrărilor de reamenajare.

Parohia „Sfânta Treime”

În localitatea Praid, din judeţul Harghita, prezenţa românilor este consemnată oficial îndeosebi după Marea Unire din 1918, atunci când au existat funcţionari şi muncitori la diferite instituţii înfiinţate aici. Tot în perioada interbelică s-a ridicat şi Biserica „Sfânta Treime” din localitate, când funcţiona şi un centru cultural. Lăcaşul de cult are o arhitectură în formă de cruce, cu trei turnuri, fiind construit din piatră și cărămidă, cu o pictură în tehnica „fresco”.

Preotul paroh Simionca Ignat a venit la Praid în anul 1995, când în parohie erau 30 de români ortodocşi, în prezent numărul acestora fiind doar de 10, la care se adaugă şi cei opt membri ai familiei preotului: preoteasa şi şase copii. Ceilalţi credincioşi ai parohiei au plecat în alte părţi, iar unii au murit. Alături de aceştia mai trăiesc în Praid şi alţi români, dar care nu s-au declarat ortodocşi. Unii dintre ei au nume româneşti maghiarizate, după cum a remarcat preotul Simionca Ignat. „Când am ajuns aici, în anul 1995, eram un tânăr venit de pe băncile şcolii, de la Seminarul Ortodox din Cluj-Napoca şi ţin minte că Dumnezeu m-a întărit să vin aici, să am putere, pentru că nu a fost uşor la început. (...) Biserica nu arăta bine, pe jos erau nişte scânduri putrede direct pe pământ, era miros de mucegai, igrasie în pereţi. Pe sub biserica noastră trece un pârâu, s-a infiltrat apa, iar zidul era mâncat de umezeală. Acoperişul era ruginit şi ploua în biserică. În partea dreaptă, o mare parte din tencuială era căzută, iar sus la Pantocrator era negru, tencuiala căzută şi acoperişul spart, astfel că în fiecare vară intra un roi de albine”, ne povesteşte preotul paroh din Praid.

„Nu mă satur s-o privesc”

În anul 2015 a fost dată jos toată tencuiala, până la cărămidă, într-o lucrare de mare amploare. S-a tencuit din nou, apoi s-a făcut pictura în acrilic: „Doar tencuiala dată jos şi tencuitul au costat în anul 2016 în jur de 150.000 de lei. După aceea, ne-a ajutat Dumnezeu şi am găsit un pictor foarte bun, Alin Iuga din Beclean, care a lucrat foarte bine. Biserica a fost pictată din nou, în stil bizantin, în tehnica al secco. Pentru pictura Pantocratorului a fost nevoie de o schelă de 18 metri, care a costat 10.000 de lei”, a remarcat preotul paroh, care a adăugat că, faţă de cum era, acum biserica este atât de frumoasă, încât: „Nu mă satur s-o privesc”.

Catapeteasma a fost lucrată în stejar de către un sculptor din Vânători, judeţul Neamţ, iar dorinţa preotului paroh a fost ca acesta să lucreze doar manual. Icoanele de pe iconostas sunt pictate tot de pictorul Alin Iuga, în timp ce mobilierul din biserică a fost realizat de acelaşi sculptor din Vânători. Pe jos a fost pus parchet de lemn, pentru că „înainte era o podea de scândură de lemn atât de veche şi umedă, direct pe pământ, care se rupea atunci când călcam pe ea”, ne povesteşte părintele Ignat.

Lucrările complexe de reparare, renovare şi cele de realizare a noii picturi la biserică au început în anul 2015, iar în anul 2021, la 10 octombrie, a avut loc slujba de sfinţire săvârşită de către Preasfinţitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, care a oferit, cu această ocazie, cel de-al doilea hram al lăcaşului de cult: Sfântul Mare Mucenic Mina.

Pentru realizarea acestor lucrări complexe, parohia a folosit fonduri obţinute din exploatarea în regim silvic, conform planului silvic, a unei suprafeţe de pădure ce a fost recuperată în anul 1998. De asemenea, o parte din fonduri au provenit de la magazinul cu cărţi şi obiecte bisericeşti din salina Praid, iar o sumă importantă a venit din donaţiile oferite de 10 credincioși din întreaga ţară, cu ajutorul cărora s-au strâns aproape 25.000 de lei. „Sunt credincioşi care au venit prin Praid şi au donat, familii din Reşiţa, Călăraşi, Braşov, Baia Mare, Bistriţa”, ne-a spus părintele paroh. Parohia are în prezent şi o casă parohială, ridicată de părintele Ignat, astfel că singura dorinţă a preotului, după ridicarea casei parohiale şi repararea bisericii, este ca numărul de credincioşi să crească.

Pentru preot, la început, au fost condiţii foarte dificile de slujit în biserică: miros greu de mucegai şi de putred, tencuiala care cădea, acoperişul spart şi podelele care se rupeau. În prezent, după refacere, biserica arată ca o adevărată bijuterie: „Acum dau slavă lui Dumnezeu pentru toate! Nu vreau să mai plec de aici, aş dormi aici!”, ne-a spus părintele Ignat, care a mai menţionat că acum, după toate lucrările de reparaţii, biserica arată ca o adevărată „mireasă a lui Hristos”.