Biserica din Țibănești, veche ctitorie boierească, ridicată în cinstea tuturor sfinților

Aflată pe o moșie seculară, între județele Iași și Vaslui, Biserica  „Duminica Tuturor Sfinților” din pitoreasca localitate Țibănești reprezintă o ctitorie de înaltă însemnătate istorică, aparținând unei familii de boieri moldoveni. Chiar dacă, potrivit documentelor, lăcașul a fost zidit începând cu anul 1835, se pare că istoria comunității este mult mai veche, amintită de Domnul Moldovei, Dimitrie Cantemir.

Marele cărturar român și domnitor Dimitrie Cantemir, care împli­nește 300 de ani de la trecerea sa la cele veșnice, amintește în opera sa, Descriptio Moldaviae, de o veche familie de boieri, familia Carp, care se regăsește în această regiune încă din secolul al XVI-lea, venind din țările baltice. Conform studiilor, în jurul anului 1771, banul Gheorghe Carp cumpără satul Țibănești și ținutul Vasluiului, iar după moartea lui, moșia revine fiului său, Ion Carp. Precum și alți boieri care au ridicat biserici de-a lungul timpului, și familia Carp a zidit un lăcaș de rugăciune, în 1819, în satul Țibănești, punându-i ca hram „Duminica Tuturor Sfinților”. Documentele și pomelnicul păstrează amintirea gene­roșilor ctitori care au ridicat această biserică în cinstea tuturor sfinților. Un an mai târziu, boierii ridică un conac, iar în parcul clădirii construiesc mausoleul familiei.

În anul 1849, după cum amin­tește și hrisovul pus în piciorul Sfintei Mese la resfințirea lăca­șului în primăvara anului 2022, biserica este târnosită pentru prima dată de arhiereul Iustin, Episcopul Edesei. Într-o Sfântă Evanghelie care datează din anul 1821, aflăm următoarele:

Cu agiutorul Sfântului Dumnezeu biserica cu hramul/ Duminecii tuturor sfinților zidită în Țibănești/ de fericitul întru pomenire boieriu mare postelnic IOAN CARPU/ întru lauda și mărirea celui Prea Înalt și spre veșnica/ pomenire și iertarea păcatelor lui s-au sfințit Duminica/ în a patra zi a lunii Septembrie a anului una mie optsute patruzeci și nouă (1849) de către/ arhiereul IUSTIN EPISCOPUL EDESEI/ și prin osteneala și cheltuiala dumilor sale spătarului NECULAI și spătarului PETRACHI frați CARP, fii și clironomii (moștenitorii) ziditorului.

Până la venirea regimului comunist la putere, cercetările istorice arată că biserica din Țibănești a fost înzestrată cu odoare, îngrijită și administrată de boierii Carp, iar preotul și cântărețul au fost întreținuți de aceștia. În pomelnicul ctitorilor îi găsim, până în jurul anului 1949, pe clericii care au păstorit această comunitate: preotul Gheorghe ­Darie, preotul Gheorghe Leahu, preotul Mihai, iar în documentele din 1949 îl găsim ca preot paroh pe Alexandru Popa.

După 1950 până în 1976, parohia din Țibănești este păstorită de preotul Dumitru Talpalaru, în timpul căruia lăcașul de cult a fost reparat, consolidat și resfințit în data de 16 septembrie 1956, de către Preasfințitul Părinte Teofil Herineanul, Episcopul Romanului și Hușilor. Din vara anului 1976 până în primăvara anului 1979, parohia a fost păstorită de părintele Ionel Roată Ionel, iar în perioada 1979-1985, părintele Curteanu Zaharia Ioan a îndeplinit ascultarea de paroh. Din luna octombrie 1985 și până în prezent, comunitatea este păstorită de părintele Neculai Dumitriu: Am fost numit paroh aici din data de 1 octombrie 1985. De atunci și până astăzi, împreună cu toți enoriașii comunității noastre, am căutat să împletim activitatea pastoral-misionară, cât și cea administrativ-gospodărească. Ne-am îngrijit de sfânta biserică, iar aceasta a fost posibilă cu sprijinul credincioșilor, al auto­rităților, care ne-au fost alături atât la bine, cât și la greu, afirma părintele paroh acum un an, cu prilejul resfințirii.

În urma cutremurelor care au avut loc, lăcașul avea nevoie de consolidare și reparație. În anul 1997, cu aprobarea Consiliului parohial, au început lucrările de reabilitare, iar în 2004, pictorul Alexandru Mateiaș a început realizarea picturii, lucrările fiind încheiate în primăvara anului 2010.

La 1 mai 2022, în cea de-a doua Duminică după Paști, Înalt­preasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a resfințit biserica Parohiei „Duminica Tuturor Sfinț­i­lor” din Țibănești. Tot cu acest prilej, ierarhul a binecuvântat noua casă socială și biblioteca co­munității parohiale. Atunci, pentru meritele deosebite avute în slujba Bisericii, precum și pentru cei 37 de ani de păstorire, părintele Neculai Dumitriu a fost hirotesit iconom stavrofor, primind din mâna Mitropolitului bede­r­nița, brâul roșu și crucea pectorală. Totodată, ctitorii și binefăcătorii sfântului lăcaș au fost răs­plătiți cu distincții de vrednicie.

În cadrul slujbei de resfințire, Părintele Mitropolit Teofan afirma că biserica din Țibănești reprezintă o prelungire a Ierusalimului unde a avut loc Pogorârea Duhului Sfânt: Prin Sfânta Evanghelie de astăzi și cuvântul care s-a rostit înainte, din Faptele Sfin­ților Apostoli, prin cuvintele rostite în aceste două pagini primim răspunsul la întrebarea «Ce este Biserica?». În Faptele Apos­tolilor ni se înfă­țișează prezența Apostolilor în Pridvorul lui Solomon, o anticameră a Templului din Ierusalim. Biserica pe care am sfințit-o astăzi și toate bisericile noastre sunt prelungiri ale Templului lui Solomon, sfințit de Dumnezeu prin rugăciunea împăratului Solomon, a arhiereilor și a preoți­lor din jurul lui, rugăciune pe care am rostit-o la sfințirea bisericii, rugându-L pe Dumnezeu să umple casa Lui de slava Sa așa cum a umplut de slavă și de putere Templul din Ierusalim. Tot în Fapte vedem că după învierea Domnului Hristos, ucenicii Domnului se aflau în Templul din Ierusalim, fiind cu toții în același cuget și ascultând cuvintele vieții. Biserica aceasta este prelungirea Templului din Ierusalim, templu în care a intrat Domnul Hristos cu ucenicii. Și în Biserică aflăm cuvintele vieții, pentru că, spune Sfântul Apostol Pavel în prima Epistolă către Corinteni, «noi, în Biserică, ne naștem prin Evanghelie în Iisus Hristos». În bisericile noastre ne naș­tem prin Evanghelie în Iisus ­Hristos, prin Sfintele Taine, și de aceea ne preocupă fru­mu­sețea casei Domnului. În Evan­ghelia care s-a citit astăzi ni se înfă­țișează prezența ucenicilor Domnului Hristos ­într-o casă din ­Ierusalim, acolo unde a avut loc Cina cea de Taină și avea să fie Pogorârea Duhului Sfânt. Biserica dumneavoastră este prelungirea acelui loc, unde Hristos Domnul S-a arătat ucenicilor.

De la pomenirea sfinților la proscomidie, până la celebrarea lor în timpul anului liturgic, biserica din Țibănești, închinată tuturor celor care și-au înnoit viața cu harul Duhului Sfânt și au moștenit Împărăția cerurilor, reprezintă un simbol al credinței, al tradiției și al grijii față de valorile spirituale. Prin purtarea de grijă și devotamentul comu­nității ieșene, lăcașul rămâne un loc sacru, păstrând taina cre­dinței și transmițându-și bogata istorie și tradiție din gene­rație în generație.