Biserica tinerilor din Târgu Mureş

Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, din cartierul Unirii al municipiului Târgu Mureş, Arhiepiscopia Alba Iuliei, este unul dintre lăcaşurile construite după 1989. Prin activităţile cu tinerii organizate aici în ultimii ani, a devenit o a doua şcoală pentru mulţi copii şi adolescenţi dornici să cunoască tainele credinţei, să devină adulţi responsabili şi fii vrednici ai Bisericii străbune.

Piatra de temelie a Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” a fost sfinţită şi aşezată la 15 august 1991, după cum citim în monografia lăcaşului de cult. Tot de aici aflăm că slujba religioasă a fost săvârşită la acea vreme de Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, actualul Mitropolit al Clujului, Maramureşului şi Sălajului, pe atunci Arhiepiscop de Alba Iulia. În aceeaşi perioadă începeau lucrările de construcţie la noua biserică a credincioşilor din cartierul Unirii, o zonă mărginaşă a orașului din acea vreme. În timp, s-au construit foarte multe locuinţe şi încă se construiesc, lucru care a dus la extinderea acestui cartier. În urmă cu mai mulţi ani, pe aceste locuri era câmp, după cum spun credincioşii mai în vârstă din parohie, iar acum sunt pline de locuinţe şi de alte construcţii. Cartierul este în mare parte locuit de tineri veniţi din multe alte comunităţi, deci este o zonă cosmopolită, cu mari nevoi misionare şi de aceea noua biserică era absolut necesară aici. „Bise­rica-mamă este cea din Remetea, în Parohia Târgu Mureş XV. Pentru că nu mai putea deservi un număr atât de mare de credincioşi s-a luat decizia construirii unei noi biserici aici, în cartierul Unirii. Pe atunci, slujitori erau părintele Gheor­ghe Man şi părintele Eugen Petru Miron. S-a înfiinţat mai apoi Parohia Târgu Mureş XI şi părintele Miron a devenit slujitorul acestei comunităţi. Din mai 2021 l-am înlocuit pe părintele Miron, care a ieşit la pensie”, ne-a spus preotul Silviu Jimborean, slujitor al lăcaşului de cult în Parohia Târgu Mureş XI.

După finalizarea construirii, a început din anul 2011 pictarea interioară a construcţiei. Pictura începută de Valerian Diaconu avea să fie continuată de Nicolae Tolea şi mai apoi de Adrian Ignat. Pictura este realizată în proporţie de 90%. Se lucrează la exteriorul bisericii, finalizat parțial, la placarea scărilor exterioare cu granit, dar şi la alte multe lucrări interioare care să pregătească lăcaşul pentru sfinţire: pardoseala, sistemul de încălzire în pardoseală, înfrumuseţarea interioară, scaune şi veşminte noi pentru Sfânta Masă.

Zilnic se slujeşte în această biserică. De luni până vineri, se săvârşeşte Sfânta Liturghie de la ora 8 dimineaţa, miercuri seara se oficiază slujba Vecerniei, iar vineri seara se face Sfântul Maslu de obşte. Sâmbăta este ziua pomenirilor, iar duminica se săvârşesc Sfânta Liturghie şi Vecernia.

Ateliere, conferinţe, seri catehetice

În prezent sunt două parohii arondate Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”: Târgu Mureş IV, păstorită de părintele Vasile Ilieş, şi Târgu Mureş XI, păstorită de părintele Silviu Jimborean. În aceste parohii au loc numeroase activităţi, dar biserica mureşeană este cunoscută pentru cele cu tinerii, organizate aici cu caracter periodic şi permanent. „Avem proiecte care deservesc zonele defavorizate din judeţul Mureş, însă ne axăm foarte mult pe tinerii din parohia noastră, dar nu numai, ci şi din întregul cuprins al Protopopiatului Târgu Mureş şi al judeţului Mureş. Avem un grup de cadre didactice, în jur de 20, de la aproape toate şcolile din oraş, iar lista este deschisă şi îi aşteptăm şi pe ceilalţi. În luna martie am confecţionat mărţişoare pe care le-am vândut pentru a sprijini femeile aflate în criză de sarcină. Sunt centre de specialitate care au nevoie de sponsorizări, dar avem nevoie de ajutor şi pentru Biroul pentru Viaţă care se va înfiinţa la Târgu Mureş. Avem activităţi cu tinerii din două în două săptămâni. Avem ateliere hand­made, drumeţii, seri de film, seri catehetice, workshopuri, ateliere de prim ajutor - o dată pe lună vine câte un medic specialist care le explică tinerilor noştri ce să facă în cazul în care văd o persoană aflată în stare de inconştienţă, cum pot interveni, care sunt modalităţile de a suna la 112 şi de a fi cât mai eficienţi în raport cu operatorul. Avem invitaţi judecători, procurori, o conferinţă pe tema celor zece porunci din perspectivă juridică şi teologică, conferinţe cu medici ginecologi care le vorbesc tinerilor despre ceea ce înseamnă sarcina”, ne-a mai spus părintele Silviu Jimborean.

Între 50 şi 80 de copii la activități

La începutul acestor activităţi, tânărul preot venit în cartierul Unirii a întâmpinat şi dificultăţi. Primele întâlniri cu tinerii programate în luna august au fost sortite eşecului, prezenţa fiind foarte scăzută. Dar, încet-încet, părintele Jimborean a început să adune tinerii la biserică pentru a forma un frumos grup de tineri, coordonat de cadre didactice. „Mi-a fost foarte greu când am venit, am făcut două întâlniri şi am eşuat. Eram eu cu doamna preoteasă, nu m-am descurajat, am zis că sunt nou, că nu mă ştie nimeni şi mă întrebam cum putem promova proiectele noastre. Am promovat pe Facebook evenimentul următor, tot în august, după Sfânta Marie, au venit doi tineri şi am zis atunci că este o problemă. Am identificat problema: era luna concediilor, copiii erau plecaţi la bunici, cadrele didactice erau în concediu, n-a fost perioada potrivită. Am făcut următoarea întâlnire în 30 septembrie şi a fost un succes. Şcoala începuse, au venit 20 de copii, cinci cadre didactice şi astăzi lucrăm cu 25 de cadre didactice şi avem undeva la 50-80 de copii. Nu vin constant, dar ne bazăm pe 30 de copii tot timpul. Am avut un atelier handmade cu confecţionări de mărţişoare, au făcut lucru manual, au desenat, au făcut ii. Pentru mulţi a fost «wow», le spuneau părinţilor că nu credeau că la biserică se pot face şi alte lucruri în afară de rugăciune şi le spuneau că vor să mai vină. «Domn’ părinte mi se pare foarte cool, foarte ok, stă cu noi, zâmbeşte», le spuneau. După fiecare activitate premiem copiii cu pizza, cu ceva dulce şi ei se bucură. Am văzut o schimbare la ei, au revenit şi i-au adus şi pe alţii cu ei”, spune părintele Jimborean.

Un sprijin important în activităţi este primit de la doamna director Carmen Daciu, coordonatorul principal al grupului catehetic, după cum ne spune părintele Jimborean. Se implică foarte mult în activităţi şi toate deciziile se iau împreună.

Concurs judeţean de creaţie

Anul acesta, biserica mureşeană a găzduit prima ediţie a Concursului judeţean de creaţie „Credinţa văzută prin ochii lui Mihai Eminescu”, un eveniment amplu dedicat Zilei Culturii Naţionale. Chiar dacă a fost o muncă asiduă şi a fost nevoie de implicare din partea multor cadre didactice, rezultatele au fost extraordinare. „M-am gândit la ce putem face să marcăm Ziua Culturii şi am făcut un concurs judeţean online. Am făcut metodologia, afişul, am primit binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhi­episcop Irineu, am luat legătura cu părintele consilier cultural eparhial, Oliviu Botoi, iar în ultima zi pentru depunerea lucrărilor, la ora 22, aveam 350 de înscrieri, la patru secţiuni: artă fotografică, interpretare, poezie, eseu. Echipele de jurizare formate din cadre didactice jurizau până la ora 3 dimineaţa. Am avut lucrări foarte frumoase, foarte bine documentate, din tot judeţul. Au fost implicate 100 de cadre didactice şi 50 de preoţi parohi. A doua ediţie o vom face în colaborare cu Inspctoratul Şcolar Judeţean Mureş. Ne-am dat seama că este un concurs frumos, cu impact puternic, fiind online, iar tinerii au trimis foarte multe lucrări bune, însă vom face mai multe secţiuni anul viitor şi vom adăuga şi copiii de grădiniţă, separat. A fost o muncă titanică, dar mulţumesc lui Dumnezeu că am în spate o echipă puternică. Ne propunem să ducem mai departe aceste activităţi, dorim să creştem, potenţial este, vom creşte dacă Dumnezeu ne va ajuta”, continuă părintele Jimborean.

Tineri formatori pentru alţi tineri

Experienţa căpătată în astfel de activităţi i-a determinat pe preotul paroh şi pe ceilalţi preoţi şi cadrele didactice implicate în a-şi exprima dorinţa ca, pe viitor, să găzduiască la Târgu Mureş întâlnirea tinerilor din eparhie. Pe lângă acest proiect, echipa de lucru a bisericii îşi doreşte să organizeze şi o şcoală de vară, o altă activitate pentru tineri. „Noi ne bucurăm că tinerii vin. Este o cheltuială materială, dar este plăcerea mea, iubesc ceea ce fac, mă bucur că la sfârşit vin şi mă iau în braţe, iubesc copiii şi vreau să-i văd crescând în Biserică”, mai spune părintele Jimborean.

Pentru viitor, se lucrează la o echipă de tineri formatori. Deja sunt patru eleve de gimnaziu care vor merge la liceu în Târgu Mureş şi vor să devină oameni de bază în grupul catehetic al bisericii, să devină formatori. „Tânărul de astăzi este adultul de mâine şi dacă noi nu investim în tineri, normal că-i vom pierde. Dacă vom sta doar la amvon, tânărul se va pierde, pentru
că internetul şi alte atracţii îi pierd. Am avut cursuri de prim ajutor şi două viitoare studente vor să meargă la medicină, vom face întâlniri şi cu un avocat, pentru noi trebuie să formăm oameni în Biserică. Am văzut o schimbare şi la părinţi, pentru că prin copii atragi părinţii la biserică. Comunitatea parohială a fost încântată, ne-au spus că sunt oameni mai mulţi la biserică. Ne sprijină cu fonduri, să le dăm o gustare, sau pentru materialele de lucru, am rămas uimit de reacţia lor. Am avut o serbare de Crăciun, i-am rugat să rămână, să asculte câteva colinde ale copiilor, pentru că sunt nepoţii sau rudele lor. Mai multe persoane ne-au spus că se bucură când văd copilul lor că nu mai stă atât de mult la calculator sau nu mai stă prin oraş şi cum vede afişul, anunţul activităţii, îşi face deja planuri să vină. Mai avem mult de lucru, deocamdată lucrăm doar cu copii de clasele I-VIII. La liceu e mai greu, că acolo îi pierzi. Mi-a spus un profesor că unii tineri sunt foarte fragili, nu vor să audă de Biserică”, ne-a mai spus părintele Silviu Jimborean.

„Să vadă dincolo de reverendă un prieten al lor”

Inspector eparhial de tineret pentru judeţul Mureş, părintele Silviu Jimborean încearcă să lucreze, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Irineu, şi la un nivel mai extins, judeţean. Acolo unde există centre culturale şi de tineret, părintele Jimborean încearcă să formeze echipe de lucru cu tinerii pentru a fi sprijin misionar în rândul altor tineri chemaţi să vină în Biserică şi să se formeze duhovniceşte, dar şi în societate, în vremuri mai mult decât provocatoare pentru noile generaţii. „Am încercat să identific problema pentru care tinerii nu sunt atraşi de Biserică şi una dintre ele ar fi că devin plictisiţi. Cea mai mare problemă atunci când vin într-o biserică este că sunt apostrofaţi de oameni mai în vârstă, spunându-le că «ai venit îmbrăcat aşa», «nu ştii să te rogi», şi atunci tinerii nu-şi mai găsesc locul şi nu mai vin. Au foarte multe întrebări şi îşi găsesc bucuria în internet, în alcool şi în altele. Din păcate, tinerii din ziua de astăzi suferă foarte mult la acest capitol, ei înclină în viaţă spre aceste ieşiri. Eu am început să umblu prin şcoli, să identific problema, să mă vadă mai aproape de ei, să vadă dincolo de reverendă un prieten al lor. Nu-mi este uşor, îmi este foarte greu, pentru că nu au această noţiune de a fi în raport cu un preot, însă nimic nu este imposibil. Ce e frumos este şi foarte greu şi atunci trebuie să ne străduim mai mult. Aici ţine şi de noi, ca preoţi parohi, să venim în sprijinul lor nu judecându-i, nu criticându-i, ci fiind un prieten bun”, ne-a mai spus pr. Silviu Jimborean.

Despre rolul preotului duhovnic în viaţa tinerilor, ne spune că este unul extrem de important în zilele noastre: „O altă problemă pe care am identificat-o este că se închid foarte mult în ei, nu mai au nici puterea de a vorbi cu părinţii lor. Când îşi deschid sufletul şi inima în faţa părinţilor, aceştia îi mai apostrofează şi atunci trebuie să caute o cale de mijloc. Dacă au un duhovnic aproape şi, mai mult decât un duhovnic, un prieten, tinerii văd că totuşi părintele este altfel, li se pare «cool», li se pare «wow», «totuşi, îi de-al nostru», şi atunci ai reuşit să-i atragi. De aceea încercăm să facem tabere, să-i adunăm, să creionăm un colectiv prin care ei să se poată desfăşura, unde sunt numai ei, fără părinţi, supravegheaţi de noi. Încercăm să lucrăm la un proiect pentru animatori, pentru că avem nevoie de aşa ceva şi să-i putem duce în tabere cu noi. Avem o grămadă de proiecte în lucru, sperăm să le şi îndeplinim”, încheie părintele paroh.