Biserica veche din Gura Râului, peste opt secole de istorie şi spiritualitate

Cel mai vechi lăcaş de cult al Mărginimii Sibiului, Biserica „Sfânta Parascheva” din Gura Râului, datează după anumite menţionări de la 1202. Biserica este un simbol al Ortodoxiei ardelene, un monument al românismului din sudul Transilvaniei şi al artei creştine din inima României.

Satul Gura Râului este una dintre cele mai importante şi vechi aşezări ale Mărginimii Sibiului, locul unde spiritualitatea răsăriteană, tradiţiile şi cultura românească au înflorit preţ de secole, spre dăinuirea unei comunităţi de oameni cum rar găseşti în ţară. La Gura Râului românismul transilvănean este aproape de izvoarele sale, aşa cum însăşi localitatea se află la ieşirea râului Cibin din munţi, de unde şi denumirea satului. Mii de turişti vin aici anual să se bucure de frumuseţea unui loc desprins parcă din paradis, să cunoască istoria românilor din Transilvania, să întâlnească oameni gospodari, primitori şi credincioşi.

Cei care ajung în acest minunat sat de munte aflat la aproximativ 18 kilometri de Sibiu găsesc în centrul localităţii două biserici monumentale, adevărate comori ale Ortodoxiei ardelene. Cea mai veche dintre ele este podoaba de mare preţ a comunităţii. Biserica „Sfânta Parascheva” din Gura Râului este un monument istoric cu începuturi la 1202, conform unei pisanii din Sfântul Altar. „Această pisanie este din perioada 1863- 1864. Preotul greco-catolic Petru Stoiţă de atunci, şi trebuie menţionat faptul că neamul de preoţi Stoiţă a refăcut o parte din biserică, a pus data de 1202 în această pisanie ca să dateze biserica anterior apariţiei satului Cristian, după părerea mea, pentru că în secolul al XIX-lea exista o anumită competiţie şi existau situaţii juridice între Gura Râului şi Cristian. Apoi, când Nicolae Iorga a venit în vizită în Ardeal, a făcut referire la faptul că gurănii aveau biserică şi socotesc că aceasta este de la 1202. De asemenea, când am lucrat cu ani în urmă la interior, doamna arheolog Ileana Burchinoiu din Alba Iulia a confirmat că partea de navă a bisericii este medievală, datează din secolele XIV-XV, ceea ce o face să fie cea mai veche biserică din Mărginimea Sibiului şi nu numai. Aşadar, nu putem autentifica anul 1202, dar apare pe această pisanie şi de aceea sărbătorim anul acesta 820 de ani de existenţă a bisericii noastre”, ne-a spus preotul paroh Petru Toader Damian.

Documente de la 1476 menționează satul românesc sub denumirea săsească Awendorff. La acea vreme s-a încercat colonizarea satului cu saşi, într-o comunitate de români care trăiau la poale de munte. Ceva timp s-a încercat răspândirea ideii că românii din Gura Râului ar fi slugile saşilor din satul Cristian, o localitate săsească apropiată de Sibiu. Comunitatea de saşi nu a rezistat, însă, aici, în mijlocul unei puternice comunităţi româneşti, într-un sat de munte, unde traiul este mai greu şi au plecat din Gura Râului. A urmat o perioadă lungă de procese juridice între comunităţile din Gura Râului şi Cristian în privinţa dreptului de exploatare a pădurilor şi terenurilor din zonă. Aceste divergenţe consemnate în istorie ne arată că la Gura Râului a existat de timpuriu o comunitate puternică de români ortodocşi, cu lăcaş de cult foarte vechi.

Pictată de celebrul Ioan de la Poplaca

Biserica a ajuns la înfăţişarea actuală în mai multe etape. Am menţionat deja prima etapă, care se crede că a început chiar la 1202. Mult mai târziu, la 1800, zidurile naosului au fost supraînălţate, s-a extins spaţiul cu un pronaos şi cu bolţi, după cum este menţionat în monografia lăcaşului. În perioada 1802-1804, preotul paroh de atunci, pe nume Petru, şi mai mulţi credincioşi menţionaţi în inscripţii chirilice pe latura nordică a navei au hotărât să înceapă demersurile pentru a picta naosul şi Sfântul Altar. Pictorul a fost Ioan de la Poplaca, format la şcoala de la Răşinari, cunoscut pentru operele sale neobrâncoveneşti din lăcaşurile zonei Sibiului. Conform monografiei bisericii, pictarea a continuat cu alt zugrav de o calitate inferioară, care a lăsat cel puțin patru icoane cu sfinți, în pronaos și în exterior, în partea de nord. Lucrarea pare să fi rămas neterminată. Prin colectă publică, în anii 1828-1834, a fost posibilă înălțarea actualului turn, iar în anul 1860 s-a refăcut sanctuarul.
În 1975, preotul Gheorghe Şpan a început proiectul de renovare a bisericii. Atunci a descoperit urme de pictură sub stratul de tencuială. „Când a dorit să înlocuiască geamurile, a descoperit icoana Sfântului Teodor Tiron, chiar în ziua de sărbătorire a acestui sfânt. S-a descoperit şi la exterior scena Răstignirii”, ne-a spus părintele Petru Toader Damian. Prin strădania preotului și a comunității, s-a restaurat pictura veche făcută de Ioan din Poplaca, lucrare de restaurare realizată de Liviu Ciungan. Completarea picturii la interior, în spațiile nou ridicate în secolul al XIX-lea, s-a făcut în perioada 1982-1985. Pictura a fost sfințită în septembrie 1995, de către Mitropolitul Antonie Plămădeală.

Târnosită de arhiereu în 2018

Noi lucrări s-au făcut în 2007 şi 2008. După cum povesteşte actualul preot paroh, s-a dat tencuiala jos, s-a schimbat pardoseala din biserică pentru că era din lemn şi putrezise, s-a înlocuit cu pardoseală nouă, tot din lemn, dar care a prins ciupercă şi apoi s-a înlocuit cu o pardoseală de cărămidă. Apoi, în perioada 2009-2010 s-a săpat mai adânc în biserică pentru a scoate ciuperca din pereţi şi atunci arheologii au făcut mai multe studii, care au confirmat originea medievală a celei mai vechi părţi a lăcaşului. În 18 octombrie 2008, a fost târnosită biserica, pentru că nu a fost niciodată sfinţită de un ierarh. Înaltpreasfinţitul Părinte Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, aşeza atunci moaşte în Sfânta Masă.

În 2010, s-a resfinţit pictura veche, restaurată. A fost binecuvântat apoi Altarul de vară, care a fost extins în timp şi a devenit capelă mortuară, dar loc unde oamenii vin să se roage şi să participe la Sfânta Liturghie. În anul 2018, a fost sfinţită această capelă, precum şi o copie la scară mai mică a crucii ridicate de regina Maria, în anul 1923, în cimitirul românesc din Soultzmatt, Franţa, unde sunt îngropaţi peste 500 de soldaţi români morţi în timpul Primului Război Mondial. Această troiţă de la Gura Râului s-a ridicat chiar la Centenarul Marii Uniri de la 1918, iar evenimentul sfinţirii a fost o adevărată sărbătoare a comunităţii, o manifestare de cinstire a eroilor neamului.

În anul 2021, în cadrul unui proiect amplu susţinut din fonduri europene s-a înlocuit acoperișul bisericii si s-au făcut lucrări de înfrumusețare a lăcașului de cult. „A fost un proiect al AFIR (n.r. - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale), prin care am reuşit să refacem toată tâmplăria, turnul bisericii, ţigla. Anul acesta a fost făcută notificarea finală prin care s-a confirmat faptul că totul este în regulă şi am reuşit prin forţe proprii să reparăm şi să zugrăvim acolo unde a fost nevoie”, a adăugat pr. Petru Toader Damian.

Proiecte catehetice şi sociale

Tot în anul 2010, Înaltpreasfinţitul Părinte Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, a sfințit și inaugurat Centrul de tineret „Sfânta Muceniţă Ecaterina” din curtea parohială, unde vreme de mai mulți ani s-a implementat proiectul catehetic și social „Ajutați vom fi mai buni”, în cadrul căruia 15-20 de copii din sat, elevi în ciclul primar, primeau o masă caldă și își făceau temele ajutați de învăţători și voluntari.

„Veneau copiii în fiecare zi de luni până joi la activităţile noastre. Proiectul s-a extins până aproape de venirea pandemiei, când nu au mai venit nici copiii, nici profesorii. Vom continua activitatea noastră cu un nou proiect. Suntem în curs de licenţiere a proiectului «Masa pe roţi» şi vom da hrană caldă o dată pe săptămână, prin propriile eforturi financiare, la zece persoane vârstnice din sat. Proiectul a demarat la 1 iulie 2022 şi sperăm să începem activitatea propriu-zisă cât mai curând. Mai avem un proiect de prevenire a violenţei şi abuzurilor în familie şi în comunitate. Clădirea primei şcoli din Gura Râului, construită începând cu anul 1871 de către biserica noastră, a reintrat în posesia noastră în anul 2021 şi acolo vom implementa acest proiect, în parteneriat cu Asociaţia «Luthelo», care ne va trimite psihologi. Aici ne dorim să avem şi activităţi cu copiii, să discutăm despre bullying, despre ce înseamnă bârfa, despre efectele poreclelor pe care şi le pun şi multe altele. Am avut deja o întâlnire cu un psiholog şi încercăm să ne concentrăm pe zona lucrurilor pozitive, să învăţăm cum să faci bine într-o situaţie delicată, nu neapărat să vedem zona delicată a situaţiilor, nu mă interesează să inventariem defectele, ci cum să facem faţă unei situaţii delicate, conflictuale, într-un mod bun”, a explicat părintele Petru Toader Damian.

Portul românesc şi credinţa ortodoxă

În prima duminică de după sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, la Gura Râului are loc de 14 ani un adevărat festival al portului românesc. Anul acesta, sărbătoarea a fost marcată de prezenţa Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Laurenţiu, care a liturghisit aici, iar ziua a însemnat o manifestare deosebită la împlinirea celor 820 de ani de la începuturile bisericii vechi.

„Am dorit să punctăm legătura noastră cu îna­intaşii, precum şi continuitatea în această zonă de peste 800 de ani. Mi-am dorit să înţelegem că legătura cu înaintaşii nu este doar un lanţ, sau o adăugare la ceva foarte vechi. Este foarte important să simţi că aparţii unui neam, că aparţii unei seminţii, că o duci mai departe, şi simţi că respecţi valorile celui care a reuşit să facă lucrurile acestea. Este cea mai veche biserică ortodoxă din această zonă, poate şi din sud-estul Transilvaniei, cu o continuitate în slujire, chiar dacă o perioadă a fost greco-catolică. Pentru noi a fost important că un preot greco-catolic a ţinut mai mult la adevărul istoric decât la o confesiune şi a spus că biserica aceasta a existat cu mult înainte să o ia comunitatea greco-catolică”, încheie părintele Petru Toader Damian.