„Bucuria de a fi lângă omul aflat în suferință”

Clericii de caritate aduc speranță și mângâiere pentru oamenii aflați în suferință. Despre importanța lucrării acestora am vorbit cu preoţii Horia Nicolae Prioteasa și Cătălin Constantin Raiciu, de la Biserica „Sfinții Cosma și Damian” din cadrul Institutului Clinic Fundeni din București.

Din anul 2005, în curtea Institutului Clinic Fundeni din București se află o frumoasă biserică, ai cărei preoți slujitori contribuie alături de medici la vindecarea sufletească și trupească a pacienților internați aici. Renumit în întreaga țară pentru serviciile medicale de calitate și pentru dăruirea personalului medical, acest institut oferă și un mediu confortabil pentru sufletul pacienților și al angajaților săi.

Am pășit cu emoție și curiozitate în biserica de lemn, în a cărei arhitectură identificăm elemente din tradiția maramureșeană și cea moldovenească. Părintele Horia Nicolae Prioteasa, slujitor aici de 21 de ani, mi-a fost ghid în prezentarea acestui sfânt lăcaş și a misiunii preotului de spital: „Socotesc activitatea preotului de caritate o șansă la trezvia duhovnicească. Întrucât am înaintea ochilor suferința oamenilor și dăruirea medicilor în tratarea pacienților, acestea mă motivează foarte mult și mă ajută să fiu mereu treaz duhovnicește. Treptat, pot spune că m-am îndrăgostit de acest spital și mi-am dat seama că aceasta este menirea mea. Vocația preoției de caritate nu stă într-o pregătire specială în timpul seminarului sau facultății, ci se descoperă pe măsura implicării în actul de asigurare a asistenței religioase într-o unitate spitalicească. Așezămintele spitalicești răspund unor nevoi stringente ale oamenilor aflați în suferință. Și cei care vin în întâmpinarea acesteia primesc multă binecuvântare de la Dumnezeu. Să ne aducem aminte de îndemnul Sfântului Vasile cel Mare, care prin activitatea și scrierile sale a transmis preoților un model de urmat, căci așezămintele sau bolnițele de la început reprezintă o lucrare importantă a Bisericii”.

Biserica, loc de vindecare și mângâiere

Sfântul lăcaș construit de meșteri maramu­reșeni din lemn pe o fundație de beton a fost ridicat între anii 2002 şi 2005 și are hramul Sfinților Cosma și Damian (din Roma, prăz­nuiți la 1 iulie; din Asia, cinstiți la 1 noiembrie; din Arabia, pomeniți la 17 octombrie). Biserica a fost târnosită la 1 iulie 2005 de către vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist. Interiorul este frumos împodobit cu pictură bizantină realizată de Sorin George Nicolae. Catapeteasma și mobilierul au fost confecțio­nate de un meșter din Grumăzești, județul Neamț, iconostasul din lemn de stejar fiind pictat de Maria Bonef.
Biserica este deschisă zilnic, de dimineața până seara, iar preoții slujitori răspund nevoilor pacienților internați, aparținătorilor acestora și personalului medical și auxiliar al spitalului.

De şase ani, alături de părintele Horia Prioteasa aici își desfășoară activitatea și preotul Cătălin Constantin Raiciu, asigurând împreună asistența religioasă pentru comunitatea acestui spital. „Acești şase ani au fost o mare binecuvântare, pentru că am avut ocazia să văd pe viu lucrarea lui Dumnezeu în viața oamenilor. Încă o dată în plus, m-am convins aici că Dumnezeu este cu adevărat dragoste, după cum ne spune Sfânta Scriptură. Este o dragoste vie și lucrătoare, care se manifestă în viața oamenilor, pe unii întorcându-i de la boală la sănătate, pe alții de la moarte la viață sau de la păcat la o viață duhovnicească autentică”, ne-a mărturisit părintele Raiciu.

În sfântul lăcaș se află o raclă cu părticele din moaștele unor sfinți și o icoană care îi reprezintă pe Sfinții Cosma și Damian din Roma, Asia și Arabia, toți protectori ai acestei biserici. După această icoană s-au realizat copii litografiate în peste 1.000 de exemplare, care au fost așezate în saloanele și cabinetele din spital, pentru ca acești sfinți tămăduitori să ocrotească și să vină în ajutorul celor internați, dar și în sprijinul medicilor. „Ne bucurăm când medici și asistenți vin și se roagă, se spovedesc în biserica noastră și îi au ca ocrotitori pe acești sfinți”, a adăugat preotul Horia Prioteasa.

Activități filantropice

Comunitatea din cadrul acestei biserici, adunată în jurul celor doi preoți slujitori, desfășoară multiple proiecte filantropice, cum ar fi ajutarea pacienților care nu-și pot cumpăra medicamentele sau nu au bani pentru a ajunge acasă, oferirea de îmbrăcăminte și încălțăminte pentru cei care au nevoie. O atenție deosebită este acordată copiilor bolnavi și părinților care au probleme financiare, precum și cazurilor sociale. Toate aceste activități se desfășoară cu ajutorul comunității formate din fii duhovnicești, mulți făcând parte din personalul medical și auxiliar al spitalului, precum și persoane din afara acestei instituții. În fiecare post de peste an, copiii abandonați, care sunt îngrijiți și educați la Valea Plopului de către Asociația ProVita, primesc de la această frumoasă comunitate colete cu alimente neperisabile, detergenți și produse de igienă personală, precum și bani necesari diverselor activități, dar și cărți pentru biblioteca de acolo.

Între preoții slujitori și cadrele medicale ale Institutului Clinic Fundeni există o bună colaborare, comuniunea s-a construit în ani buni de împreună-lucrare și slujire a aproapelui și a lui Dumnezeu. Preotul ajută la tămăduirea sufletească a bolnavilor, iar prin prezența constantă în mijlocul acestui colectiv medical aduce mângâiere și încurajare pentru întreaga comunitate. Cele două lucrări, a medicului și a preotului, nu se exclud una pe alta, ci se completează. „Vorbim de un apostolat al Bisericii prin prezența preoților de caritate în instituțiile medicale cu rol catehetic, caritabil, educațional și, desigur, asigurarea asistenței religioase. Preotul de caritate devine medicul care se adresează sufletului pacienților”, a mai completat părintele Horia.

Preotul de caritate, speranță pentru oamenii în suferință

Chiar dacă este o biserică de spital, toate slujbele din tradiția ortodoxă sunt respectate și se desfășoară la fel ca într-o biserică de parohie, doar că beneficiară este comunitatea acestei instituții medicale. „Am învățat să ne asumăm suferința, să o depășim cu seninătate și să cultivăm bucuria. Preotul de spital împrăștie dragostea lui Dumnezeu și se străduieşte să aibă o maximă disponibilitate pentru toate persoanele care vin aici”, a mai spus părintele Raiciu.

În acest spațiu al durerii, preoții de spital aduc speranță pentru oamenii aflați în suferință și nu de puține ori au văzut lucrarea minunată a lui Dumnezeu pentru aceștia. În finalul discuției noastre, părintele Prioteasa ne-a mărturisit: „Acești 22 de ani de slujire în biserica spitalului au fost o mare binecuvântare. Chiar dacă unii ar spune că este epuizant, noi vă spunem că prezența lângă un bolnav este o încărcare a bateriilor noastre sufletești și putem vorbi chiar de bucuria de a fi lângă omul aflat în suferință. Bolnavul nu te epuizează, ci el îți dă putere! Așa e gândit de Dumnezeu! Și cel mai evident este în cazul medicilor și asistenților medicali, care prin slujirea bolnavilor primesc întărire în putere și credință. Și aceasta ne motivează foarte mult!”