Calea Sfintei Cruci, scară către Cer

Așa se numește procesiunea din seara de 13 septembrie cu Cinstitul Lemn al Sfintei și de viață făcătoarei Cruci, organizată de Parohia „Sfântul Vasile cel Mare" - Victoria din Capitală și Primăria Sectorului 1. La praznicul Înălțării Sfintei Cruci de anul acesta, credincioșii se vor putea închina și moaștelor Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul, Mitropolitul Țării Românești, aduse de la Mănăstirea Căldărușani.

Biserica „Sfântul Vasile cel Mare" de pe Calea Victoriei este cunoscută și ca 'Biserica Sfintei Cruci", deoarece aici se află un fragment din Cinstitul Lemn al Sfintei și de viață făcătoarei Cruci. Pentru a cinsti în mod deosebit praznicul Înăl­țării Sfintei Cruci, parohia bu­cureșteană organizează de cinci ani o procesiune cu racla în care se află Lemnul Sfintei Cruci și părticele din moaștele a șapte sfinți. Astfel, după săvârșirea Vecerniei, Litiei și Acatistului Sfintei Cruci din ajunul hramului, alaiul va porni de la Biserica „Sfintei Cruci", pe Calea Victoriei, pâna la troița-monument aflată în Parcul Nicolae Iorga, vecin cu Biserica „Sfântul Nicolae" - Tabacu. Ca în fiecare an, la finalul procesiunii, pe scena ridicată în Parcul Nicolae Iorga se va desfă­șura un concert de muzică bisericească. Invitații de anul acesta sunt membrii Corului psaltic „Anastasis" al Bisericii „Sfântul Ilie" - Rahova. În ziua hramului se va săvârși Sfânta Litur­ghie și vor fi oferite pachete pentru credincioșii cu o situație socială precară.

„Pentru că în anul 2015 Patriarhia Română comemorează pe marii păstori de suflete și pentru că se împlinesc 60 de ani de la prima proclamare publică a canonizării de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a unor sfinţi români, Preafericitul Părinte Patriarh ne-a oferit binecuvântarea de a aduce pe unul din păstorii de seamă ai Ţării Româneşti, Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, ale cărui sfinte moaște se află la Mănăstirea Căl­dărușani. Trăitor isihast, ca ucenic al Sfântului Cuvios Paisie de la Neamţ, şi icoană de smerenie, chip al blândeţelor, dar şi luminător al turmei sale prin lumina scrierilor Sfinţilor Părinţi pe care le-a tradus, de la Sfântul Grigorie Dascălul învăţăm cât de importantă este trăirea noastră în duhul autentic al ortodoxiei prin pilda vieţii sale şi cum ne putem îmbunătăţi, prin căutarea scrierilor Sfinţilor Părinţi, spre luminarea şi îndreptarea vieţii noastre creştine", spune pr. paroh Cristian Trandafir.

Racla cu Lemnul Sfintei Cruci

Cinstitul Lemn al Sfintei și de viață făcătoarei Cruci se află într-o raclă sub forma unei coperți de Evanghelie în care se mai găsesc și părticele din moaș­tele Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, ale Sfântului Mucenic Trifon, ale Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ale Sfântului Mucenic Teodor Tiron, ale Sfântului Sfințit Mucenic Elefterie, ale Sfântului Mucenic Haralambie și a Sfintei Mucenițe Paraschevi. „Pe spatele îmbră­căminții din argint aurit a Lemnului Sfintei Cruci există o inscripție în limba greacă ce face referire la «Egumenul Macarie Dohiaritul - 1770». Ceea ce înseamnă că un anume stareț al Mănăstirii Dohiariu din Sfântul Munte Athos s-a îngrijit de confecționarea sfintei răclițe și probabil a purtat-o cu sine în Țara Românească unde, probabil, a apelat la mila domnitorului, a boierilor și a credincioșilor pentru dobândirea de ajutoare financiare în vederea restaurării și rectitoririi Mănăstirii Dohiariu. Ceea ce explică și faptul că această sfântă raclă a fost confecționată precum o carte ce putea fi ușor transportată în desaga starețului și pusă spre închinare", explică părintele paroh. Din anul 2011, această raclă a fost așezată într-o raclă nouă, mai mare, lucrată la atelierul de cizelură de la Mănăstirea Pasărea. Un alt odor de mare preţ, păstrat în naos, în partea stângă a Sfântului Altar, este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care a fost ferecată în argint aurit la anul 1815, ea fiind însă mult mai veche. Cu ocazia hramului de anul trecut, biserica a primit o podoabă deosebită, o părticică din moaștele Sfântului Cuvios Irodion de la Mănăstirea Lainici, care a ajuns în Bucure­știul natal pentru prima dată după 160 de ani.

Sfântul locaș datează din secolul al XVIII-lea

Istoria Bisericii „Sfântul Vasile cel Mare" - Victoria începe, probabil, la sfârşitul secolului al XVIII-lea sau începutul secolului al XIX-lea, când s-a ridicat aici o biserică de lemn. De la biserica înconjurată de păduri şi bălţi de pe fostul Pod Mogoşoaia și-a luat numele și mahalaua - „Sfântul Vasile". Date despre biserică există abia din anul 1804 (9 ianuarie), de când figurează în catagrafia oraşului Bucureşti. La 7 noiembrie 1815, Biserica „Sfântul Vasile" a fost închinată Mănăstirii Mărcuţa.

Biserica veche a fost distrusă de cutremurul din 1838 şi refăcută din zid la anul 1847, în timpul domniei lui Gheorghe Dimitrie Bibescu (1842-1848) şi a mitropolitului Neofit II de către căminarul Toma Baltă - care locuia în Mahalaua „Sfântul Vasile". În anii 1870, s-au zidit în curtea din spatele bisericii câteva camere de locuit pentru preotul paroh şi pentru paraclisier, pe cheltuiala doamnei Elena Filipescu, o femeie evlavioasă care provenea dintr-o familie boierească. Interiorul bisericii este pictat în anul 1882 de către pictorul Anton Serafim (1838-1911). Spălată şi repusă în valoare în anul 1981 şi apoi refăcută în anul 2001, pictura este de factură neoclasică, cu influenţe occidentale, înlocuind fresca tradiţională de stil bizantin, conform orientării epocii, amintind de stilul în care lucra Gheorghe Tăttărescu. Intrând în biserică, ochiul închinătorului este surprins de construcţia deosebită a catapetesmei, care este în stil gotic, motiv pentru care se presupune că a fost adusă din altă parte şi adaptată acestei biserici. De altfel, geamurile-rozete situate pe peretele dinspre apus sunt tot de factură gotică. Icoanele catapetesmei, de dimensiuni mari, au fost ferecate în argint, între anii 1912 şi 1915, pe cheltuiala unor familii înstărite ale Bucureştiului de la acea vreme: familia generalului M. Boteanu și aceea a doctorului Constantin C. Tomescu.