Pe Valea Prahovei, în Buşteni, la poalele pădurilor mereu verzi de sub Caraiman se află Mănăstirea „Înălţarea Sfintei Cruci”, una dintre ctitoriile impresionante ale Ortodoxiei româneşti. Din 1998, când a fost înfiinţată, mănăstirea a trăit mai multe momente de bucurie duhovnicească. Acum, pe 14 septembrie 2014, de praznicul Înălţării Sfintei Cruci, se scrie o nouă pagină în istoria sfântului locaş, fiind ziua în care este târnosită biserica mare a mănăstirii. Va fi prezent Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de un sobor de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, preoţi şi diaconi.
Bucuria duhovnicească a obştii ce trăieşte în ascultare în sfânta mănăstire este una mare, pe măsura evenimentului ce urmează să aibă loc în această duminică binecuvântată. Pentru că, după ani buni de trudă, acum sunt încununate eforturile prin sfinţirea sfântului locaş de închinăciune. Actul sfinţitor, precum şi Sfânta Liturghie vor fi săvârşite chiar de Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un numeros sobor de ierarhi, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii noastre.
Aceeaşi bucurie este împărtăşită, fără îndoială, şi de credincioşii care păşesc frecvent pe poarta acestui binecuvântat locaş să îşi plece genunchii şi să ceară îndurare Atotmilostivului Dumnezeu, dar şi de toţi pelerinii care sunt aşteptaţi duminică la Caraiman.
Credincioşii care vin periodic în acest frumos colţ de rai s-au înmulţit de la un an la altul, astfel încât curtea mănăstirii freamătă de pelerini în fiecare zi. Şi este normal să fie aşa, pentru că aici slujbele sunt împlinite zilnic cu sârguinţă de călugării mănăstirii, astfel încât toţi pelerinii se simt mai bogaţi duhovniceşte, dar şi cu trupurile şi cu minţile odihnite, aerul de munte şi liniştea de aici fiind un adevărat medicament.
Frumuseţea locului te cucereşte de cum ajungi aici. Poiana în care ansamblul monahal se înalţă maiestuos spre cer, încercând parcă să îmbrăţişeze crucea de pe Caraiman, este locul perfect pentru a te bucura de linişte şi pentru a te deconecta de agresiunea cotidianului. Străjuită de pereţii de stâncă golaşă a Bucegilor, mănăstirea pare a sta cu braţele deschise spre toţi cei împovăraţi, chemându-i să îşi găsească liniştea. Când intri pe poarta mănăstirii, pacea te inundă şi pune stăpânire pe sufletul tău. Parcă nu îţi mai vine să pleci. Vrei să păstrezi veşnic vii în suflet acele momente. Aşa se face că toţi cei care au păşit pragul sfintei mănăstiri şi s-au rugat cu credinţă au primit alinare sufletească şi răspuns la cererile cele de folos.
Iar numărul acestora este tot mai mare. Zilnic vin credincioşi, iar în duminici şi în sărbători, curtea sfintei mănăstiri devine un adevărat furnicar de pelerini.
Unii caută răspuns la frământările lor sufleteşti, iar alţii vin să Îi mulţumească lui Dumnezeu pentru binefacerile revărsate. Mulţi însă revin, pur şi simplu, pentru pacea pe care au descoperit-o aici şi pentru binecuvântarea Maicii Domnului, ce se revarsă peste cei care vin la mănăstire.
O istorie recentă, dar bogată în fapte
Începutul ridicării locaşului monahal este legat de anul 1998. Mănăstirea a fost înfiinţată la iniţiativa vrednicului de pomenire protosinghel Gherontie Puiu, unul dintre vrednicii monahi români căutaţi cu multă dragoste de credincioşi. Maica Domnului a zidit în sufletul său dorinţa de a ridica un sfânt locaş de închinare în această poiană şi să pună bazele actualului ansamblu monastic. Despre începuturile sfintei mănăstiri şi despre parcursul lucrărilor ne-a vorbit arhimandritul David Petrovici, stareţul Mănăstirii Caraiman.
„Pe data de 30 octombrie 1998, Consiliul local Buşteni a acordat Arhiepiscopiei Bucureştilor, respectiv Schitului Caraiman o suprafaţă de 13.000 de metri pătraţi în vederea ridicării construcţiilor necesare desfăşurării vieţii monahale. Pe măsură ce mănăstirea prindea contur, această suprafaţă s-a dovedit insuficientă, astfel că au mai fost alocate noi suprafeţe de teren lotului iniţial.
La 29 iunie 2000, în ziua de prăznuire a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, fericitul întru pomenire Patriarh Teoctist aprobă înfiinţarea Schitului Caraiman cu hramul «Înălţarea Sfintei Cruci». A urmat sfinţirea locului, săvârşită de Preasfinţitul Teodosie Snagoveanul, Episcop-vicar patriarhal în acea vreme, actualmente Arhiepiscopul Tomisului”, explică arhimandritul David Petrovici, stareţul mănăstirii din Buşteni.
A urmat apoi construirea bisericii de lemn cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, o biserică frumoasă, situată în partea din vale a ansamblului monahal ce impresionează şi în care se slujeşte şi în prezent în timpul săptămânii. Însă această bisericuţă a fost una doar pentru început, ea fiind neîncăpătoare pentru pelerinii care veneau şi se rugau aici.
De asemenea, a fost construit un agheasmatar în jurul unui frumos brad ca un policandru ale cărui braţe se înalţă spre cer şi de unde pelerinii vin şi iau zilnic apă sfinţită, precum şi un corp de chilii. La 21 octombrie 2001, biserica de lemn avea să fie sfinţită de către Preasfinţitul Sebastian Ilfoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, actualmente Episcopul Slatinei şi Romanaţilor. Tot atunci avea să fie pusă piatra de temelie pentru începerea construirii unei noi biserici, de zid, cu hramul „Înălţarea Sfintei Cruci”, biserică ce va fi sfinţită în această duminică.
Între anii 2002 şi 2008 s-au construit biserica mare, clopotniţa, trapeza şi unul din corpurile arhondaricului. În anul 2007 a început construcţia chiliilor, iar până în 2011 au mai fost construite încă două corpuri de clădire, respectiv corpul de chilii şi arhondaricul corp B.
Permanenţa Consiliului eparhial din data de 1 iulie 2008 a aprobat ridicarea Schitului Caraiman - cu hramul „Înălţarea Sfintei Cruci” la rangul de mănăstire.
Un nou suflu avea să capete mănăstirea începând cu 2010, când a fost instalat stareţ părintele David Petrovici.
În vara anului 2012 a fost amenajat în clopotniţa mănăstirii un paraclis chiriarhal cu hramurile „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul şi Schimbarea la Faţă”.
Astfel că sărbătoarea Sfântului Ilie din 2012 a avut o semnificaţie deosebită pentru mănăstire, în această zi având loc sfinţirea paraclisului din turnul clopotniţei, precum şi sfinţirea Centrului social-pastoral „Sfânta Cruce” din incinta mănăstirii. Bucuria a fost încununată de prezenţa Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a sfinţit paraclisul, a săvârşit Sfânta Liturghie şi a binecuvântat lucrările de la Aşezământul social-pastoral „Sfânta Cruce”, singurul de acest gen din Mitropolia Munteniei şi Dobrogei.
Martori ai evenimentului au fost numeroşii pelerini, precum şi copiii aflaţi în Tabăra „Licăr de lumină” din cadrul proiectului „Alege şcoala!”, derulat de Patriarhia Română şi Fundaţia „World Vision”.
Cele două hramuri ale paraclisului, „Schimbarea la Faţă” şi „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul”, sunt legate de taina muntelui, explica atunci Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române. Mănăstirea Caraiman, fiind plasată aproape de cel mai înalt munte din zonă, „este o chemare la înălţare duhovnicească, la elevaţie spirituală, la a ne desprinde de grijile pământeşti pentru a ne gândi la viitorul ultim al fiecăruia dintre noi şi al omenirii credincioase, şi anume Împărăţia lui Dumnezeu”, arăta Patriarhul României.
Tot în anul 2012 a început şi pictarea bisericii mari, ce va fi sfinţită în această duminică. Lucrarea a fost făcută în tehnica al secco de către pictorul Sebastian Ene.
Mii de copii au venit în tabără la Caraiman
Mănăstirea „Înălţarea Sfintei Cruci” a rămas ca un loc de vis în inima a mii de copii. Deoarece aici s-a derulat în vara anilor 2011 şi 2012 proiectul „Alege şcoala!” al Patriarhiei Române, fiind cazaţi aproximativ 3.400 de copii din toată ţara în cadrul taberelor „Licăr de lumină”.
Pentru cei mai mulţi dintre ei, această tabără avea să fie singura din viaţă, părinţii lor neavând posibilitatea să îi trimită undeva ca recompensă pentru rezultatele bune la învăţătură pe care le-au obţinut. Aici au avut prilejul să facă drumeţii, să descopere din tainele muntelui, să se roage şi să socializeze, să experimenteze jocuri, să picteze, să deseneze sau să cânte, dar şi să vadă pentru prima oară în viaţă animale exotice precum cele din gospodăria mănăstirii.
Chiar mărturisea cu acel prilej coordonatorul taberei că erau copii cu palmele pline de bătături, asemenea unor oameni maturi care, deşi se bucurau enorm că au ajuns în tabără, îşi făceau griji pentru treburile gospodăriei.
„La acest centru ne-am bucurat de-a lungul timpului şi de prezenţa multor copii, care au venit atât din ţară, cât şi din străinătate. Am avut vizitatori din Mitropolia Europei Occidentale şi Meridionale, din ţările scandinave şi din alte părţi ale lumii”, a mai spus părintele stareţ.
Camere de cazare şi săli de conferinţe
În cadrul Centrului social-pastoral „Sfânta Cruce” al Mănăstirii Caraiman au fost cazaţi şi numeroşi invitaţi din ţară şi străinătate, precum şi slujitori ai Bisericii, care au venit la conferinţe preoţeşti sau cercuri pastoral-misionare. „În corpul de clădire Tabor I, în care se desfăşoară activitatea centrului social-pastoral există o sală de conferinţe cu o capacitate de 100 de locuri, o sală de seminarii, cu o capacitate de 40 de locuri, precum şi o sală de mese, cu o capacitate de 50 de locuri. Sala de conferinţe este dotată cu toate utilităţile necesare, cum ar fi flip-chart, video proiector, ecran de proiecţie, internet wireless, televiziune digitală, sistem de sonorizare conferinţă”, a mai explicat părintele arhimandrit David Petrovici.
Astfel, cei care doresc să organizeze traininguri cu angajaţii, conferinţe sau alte evenimente similare au la dispoziţie tehnica şi utilităţile necesare. De asemenea, în spatele mănăstirii există şi o sală polivalentă în care pot fi desfăşurate numeroase activităţi sportive. În plus, de aici se pot face foarte uşor drumeţii, în apropiere fiind două cascade, Urlătoarea şi Spumoasa, precum şi telecabina ce urcă la Sfinx şi la Babele. De asemenea, iubitorii de munte pot urma traseele celebre de pe Jepii Mari sau Jepii Mici pentru a ajunge pe platoul Bucegilor, şi de aici spre cabanele din apropiere, inclusiv pe partea cealaltă a muntelui, la peştera şi Mănăstirea Dâmbovicioara.
Totodată, mănăstirea este foarte aproape de Castelul Cantacuzino, de Casa memorială Cezar Petrescu. La fel, se poate ajunge uşor în celelalte staţiuni montane, cum ar fi Sinaia, unde se află castelele Peleş şi Pelişor, cazinoul sau alte obiective turistice.
Planuri de viitor
Chiar dacă au fost realizate numeroase lucrări până în prezent, există şi proiecte de viitor.
„În momentul de faţă nu dorim să ne oprim aici şi tocmai de aceea lucrăm la un nou proiect ce constă în construirea unei noi clădiri (Tabor II), care va fi o extindere a Centrului social-pastoral «Sfânta Cruce» şi care va asigura o mai bună desfăşurare a activităţilor de la acest centru, întrucât în această clădire vor fi amenajate 250 de locuri de cazare, în camere de două persoane, o sală de mese, cu o capacitate de 250 de locuri, o sală de conferinţe, cu aproximativ 450 de locuri, o bibliotecă, două săli de seminarii, cu o capacitate de 60 de locuri fiecare, o sală de şedinţe, cu o capacitate de 30 de locuri”, a adăugat arhimandritul David Petrovici.
Duminică, 14 septembrie, când mănăstirea îşi sărbătoreşte hramul principal, părintele stareţ David Petrovici îi invită pe toţi iubitorii de rugăciune şi pe cei cu dragoste faţă de Mănăstirea Caraiman să vină şi să ia parte la marea bucurie a târnosirii bisericii mari şi a sfinţirii picturii.
