Biserica „Sfântul Ștefan”-Cuibul cu Barză din București a organizat, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în perioada 10-14 octombrie 2024, cea de-a doua ediție a weekendului catehetic
Casa Sfântului Mina, oază de lumină, linişte şi pace
Pelerinul iubitor şi căutător de sfinţi şi de sfinţenie, de vetre duhovniceşti în care s-au plămădit de-a lungul veacurilor spiritualitatea, credinţa și cultura poporului nostru dreptmăritor, urcând din Piața Unirii pe Bulevardul Corneliu Coposu din Capitală, întâlnește la doar câteva sute de metri, pe partea stângă, Biserica „Sfântul Mina”-Vergu. Încadrată de mai multe clădiri, biserica se ridică asemenea unei făclii de Paşti spre înaltul cerului şi creează o atmosferă de înaltă trăire spirituală, trimiţând la o altă lume, o lume tainică, nepământeană. Aici își găsesc în zi de hram și nu numai bucuria și mângâierea sufletească foarte mulți credincioși.
În această duminică de început de noiembrie, iubitorii Ortodoxiei au rămas cu parfumul marilor sărbători şi pelerinaje de sfinţi ce au avut loc în luna precedentă la Iaşi, în cinstea Cuvioasei Parascheva, dar mai ales cel din Bucureşti, în cinstea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou.
Sfintele moaşte ale Cuviosului ce străjuieşte Capitala ţării, ale Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, ale Sfântului tămăduitor Nectarie de la Eghina, precum și cele ale Sfântului Mina, sărbătorit astăzi, semne simţite ale prezenţei Harului Sfântului Duh, au adus în comuniune de gând şi de rugă sute de mii de credincioşi care, ca în fiecare an, jertfitori şi răbdători, şi-au petrecut paşii către cei în care şi-au pus mare nădejde pentru pacea şi bucuria lor, dar şi a celor dragi pe care îi poartă cu ei în gând înaintea acestor prieteni ai lui Dumnezeu.
Credincioşii comunităţii Bisericii „Sfântul Mina”-Vergu, aflată pe strada C.F. Robescu nr. 18, din sectorul 3 al Capitalei, cu intrare din Bulevardul Corneliu Coposu, precum şi alţi închinători iubitori de sfinţi vin în ajun și în ziua hramului pentru a-l cinsti întru miros de bună mireasmă duhovnicească pe Sfântul Mare Mucenic Mina, ale cărui sfinte moaşte se află aici.
În întâmpinarea hramului acestui locaș din inima Capitalei am zăbovit și noi pentru câteva clipe în fața raclei cu cinstitele moaște ale Sfântului Mina. Paradoxal, deși atât de aproape de vuietul lumii, de zbuciumul zilnic al cetății, biserica, retrasă doar câțiva metri de la bulevard, e învăluită într-o liniște ce sporește emoția tuturor celor care pășesc pragul acestui locaș ce s-a făptuit în istorie asemenea unei plămade cerești. În interior ai sentimentul intimității primitoare ce te îndeamnă la o lăuntricitate de necuprins, întreg spațiul configurându-se cuviincios, însă răscolitor și îndemnător la reculegere.
Ne-a întâmpinat cu bucurie părintele paroh Gheorghe Ispas, care ne-a descris câte ceva din istoria acestui loc și din bucuriile trăite în mijlocul oamenilor care își găsesc mângâierea sufletească înaintea Ocrotitorului spiritual al bisericii: „Marele Mucenic Mina, Ocrotitorul Bisericii noastre, este cinstit în mod deosebit de către preoţi şi credincioşi. Sfinţii sunt mijlocitori înaintea lui Dumnezeu pentru noi. Pregătirile de hram încep cu câteva zile înainte. Rânduim şi împodobim baldachinul aşezat în curtea bisericii, unde este scoasă racla cu moaştele Sfântului Mina. Racla nouă a fost realizată la Atelierele Patriarhiei Române, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în anul 2011. La biserica noastră se desfăşoară o deosebită activitate misionară. Pe lângă zilele de hram şi marile sărbători am păstrat tradiţia de la înaintaşii noştri ca biserica să fie deschisă zilnic, iar credincioşii sunt întâmpinaţi în atmosferă de slujbă şi binecuvântare”.
Sprijin în clipele de strâmtorare și necaz
Am stat de vorbă cu mulți creștini veniți aici din București și din întreaga țară pentru a se întâlni cu Sfântul Mina. Prin cuvinte măiestrite sau în rostiri simple, cei care ne-au împărtășit din taina inimii lor și din bucuriile primite de la sfântul ne-au dăruit nouă și celor care se vor osteni a citi aceste rânduri frânturi ale unei realităţi vii a credinţei: încredere, răbdare și smerenie. „Mi-am dorit să vin să mă închin la moaștele Sfântului Mina din această biserică pentru că ştiu că acest mucenic al lui Hristos este grabnic ajutător în diversele nevoi ale noastre, în neputinţele sufleteşti şi trupeşti. Am evlavie la acest sfânt pentru că am simţit ajutorul lui de fiecare dată când m-am rugat. Am încredinţarea că noi toţi avem nevoie de ajutorul sfinţilor pentru că sunt mijlocitori şi rugători înaintea lui Dumnezeu pentru noi. Ei sunt prietenii noştri adevăraţi dincolo de lumea aceasta. De multe ori le mulţumesc Sfântului Mina şi altor sfinţi pentru ajutorul dăruit în clipele de strâmtorare şi de necaz”, ne-a spus Alina Simionescu din Craiova.
Ioan Militaru, pensionar, știe că Sfântul Mina este iubit de toţi bucureştenii, care vin cu mare dragoste la icoana lui pentru a se ruga, întrucât rugăciunile sunt ascultate: „Mărturisesc cu mare credinţă şi mulţumire că m-a ajutat în tot ceea ce l-am rugat. Biserica aceasta închinată Sfântului Mina este pentru noi toţi locuitorii Capitalei o mare bucurie şi binecuvântare. Este un locaş în care venim cu sentimentele cele mai frumoase, cu sufletul deschis şi cu rugăciuni înălţătoare către toţi sfinţii şi mai ales către Marele Mucenic Mina, ocrotitorul acestei comunităţi. Sfântul ne vine ceas de ceas în întâmpinare şi de multe ori am avut certitudinea că datorită ajutorului lui ceea ce am dorit şi am gândit am putut realiza”.
Icoana Marelui Mucenic, neatinsă de focul mistuitor
Sfântul Mare Mucenic Mina, cu prăznuire la 11 noiembrie, a fost în vechime al treilea hram, dar s-a impus ca fiind principal în urma aducerii aici a icoanei Sfântului Mina, în 1847, de la Biserica Stelea, care arsese în întregime, și mai ales în 1874 când au fost aduse cinstitele moaște. Atunci, Mitropolitul vremii a decis să trimită către Biserica Egiptului și Muntele Athos emisari care au istorisit despre minunea cu icoana Sfântului Mina „înconjurată de flăcări și jeratic”, care a rămas nearsă. Această icoană este acum îmbrăcată în cizelură aurită, fiind așezată în partea dreaptă a catapetesmei celei noi.
De atunci și până astăzi, Sfântul Mina împlineşte rugăciunile celor care vin cu adevărată credinţă şi nădejde, stăruind cu gândul la Dumnezeu înaintea raclei cinstitelor moaşte și a icoanei sale. „Cunosc mulţi credincioşi care au mărturisit cu bucurie că li s-au împlinit cererile şi rugăminţile fierbinţi către sfântul. Au aflat lucruri pierdute, au fost vindecaţi sau li s-au împlinit anumite gânduri şi proiecte. Sunt, de asemenea, mulţi creştini care au fost ajutaţi de Sfântul Mina, dar doresc să păstreze aceasta ca o taină a sufletului lor. Toţi aceşti credincioşi se bucură de ocrotirea Sfântului Mina şi vin foarte des pentru a-i mulţumi cu evlavie”, ne-a mai spus părintele paroh Gheorghe Ispas.
Preoții de aici au dorit să aşeze la loc de cinste slujirea liturgică, iar după ceasurile de rugăciune şi împărtăşire de Duhul lui Dumnezeu săvârşesc cu bucurie faptele milei creştine, după modelul creştinilor din primele veacuri, dorind să fie alături de cei aflaţi în nevoi. De exemplu, pentru ziua hramului sunt pregătite în jur de 1.000 de pachete cu hrană pentru cei care vin să-l cinstească pe Sfântul Mina. Există, de asemenea, și un parteneriat cu Mănăstirea Pasărea, aşezământul de acolo fiind sprijinit în fiecare lună. „În acest veac zbuciumat şi grăbit, cred că orice locaş de cult este ca o oază de lumină, linişte şi pace. Bucuriile de zi cu zi în acest sfânt locaş sunt cele ale slujirii şi mângâierii celor întristaţi. Aici, în mijlocul Capitalei intră mulţime de credincioşi, unii îngrijoraţi, alţii tulburaţi, frământaţi, dar după ce participă la slujbe şi se roagă Sfântului Mina se întorc la casele lor mai liniştiţi şi bucuroşi, revenind mai apoi pentru a mulţumi”, ne-a mărturisit parohul Bisericii 'Sfântul Mina”.
Rugăciunile făcute cu toată încrederea aduc vindecări nebănuite
Pe mulți dintre pelerini Sfântul Mina i-a inspirat prin profunzimea și desăvârșirea vieții lui, chemându-i printr-o îmbrățișare tainică la credință și mărturisire adevărată. „Sfântul Mina este binefăcător și vindecător și noi venim la el cu toată încrederea și cu inima plină de nădejde. Rostim cuvinte simple, dar așezăm înaintea lui neputințele noastre și ne rugăm ca Domnul să ne miluiască și să se facă prin sfinți voia Sa”, ne-a mărturisit Elena Mardare din Piatra Neamț.
Grăbiți, purtând în inima lor tristețea și suferința altora, creștinii care vin la moaștele Sfântului Mina intră cu gând de rugăciune și pace, simțind ajutorul mucenicului mult iubit, și se întorc la casele lor cu sufletul plin de nădejde.
Ne-am închinat Sfântului Mina, am sărutat după cuviință sfintele sale moaște nădăjduind că vom reuși să zugrăvim în smerită slovă bogăţia sufletească a credincioşilor râvnitori, iubitori de sfinți: răbdarea, credinţa, dragostea, jertfelnicia. E drept că acestea sunt daruri care nu pot fi surprinse în grăbite rânduri de ziar sau în cadre fotografice. De asemenea, nici roadele lor: bucuria, pacea sufletului, comuniunea cu sfinţii şi împărtăşirea de Dumnezeu, specifice undelor sufleteşti, nu vor fi niciodată uşor de surprins pentru că sunt scrise şi se vădesc doar pe tablele inimii.