Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Ziarul Lumina Societate Reportaj Catedrala din Sfântu Gheorghe, simbol al solidarităţii românilor

Catedrala din Sfântu Gheorghe, simbol al solidarităţii românilor

Galerie foto (15) Galerie foto (15) Reportaj
Un articol de: Ștefan Mărculeţ - 01 Apr, 2022

Ridicată în centrul municipiului Sfântu Gheorghe din judeţul Covasna, Catedrala Ortodoxă „Sfântul Ierarh Nicolae” şi „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” este un simbol al unităţii şi solidarităţii românilor din Transilvania, un dar al Mitropoliei Ardealului pentru fraţii de neam şi credinţă care trăiesc în această parte a ţării locuită în majoritate de etnici maghiari.

Chiar dacă este construită în cen­trul oraşului, catedrala din Sfântu ­Gheorghe pare să fie ascunsă de câteva clădiri situate în primul plan. Turlele pe care tronează crucile măreţei catedrale sunt înălţate suficient pentru a identifica de la distanţă impunătorul lăcaş de cult al comunităţii româneşti din municipiul reşedinţă a judeţului Covasna. Odată identificat locul unde este construită şi trecând de clădirile care parcă îi maschează prezenţa, găsim catedrala - centrul românismului din oraş. Încă de la intrare, o pisanie de mari dimensiuni ne spune povestea unei zidiri marcate de război, ocupaţia austro-ungară, dificultăţile întâmpinate de românii din Covasna, dar şi despre solidaritatea tuturor românilor din Mitropolia Ardealului faţă de fraţii lor de aici. Catedrala nu este doar locul de liturghisire şi de rugăciune pentru românii care formează 25% din populaţia municipiului, ci şi locul unde se află un valoros muzeu al spiritualităţii româneşti de aici, locul unde funcţionează Liga cultural-creştină „Andrei Şaguna”, iar în apropiere se află Centrul eclesiastic de documentare „Mitropolit Nicolae Colan”. Aşadar, catedrala adună în jurul ei românii din Covasna şi duce mai departe simţirea românească în această parte de Ardeal.

Lucrări sistate timp de 32 de ani

La nici trei săptămâni de la începerea celui de-al Doilea Război Mondial, în 20 septembrie 1939 era aşezată piatra de temelie pentru catedrala românilor ortodocşi din Sfântu ­Gheorghe. Aşa cum este consemnat în pisania de la intrarea în lăcaşul de cult, lucrările de construcţie au început în 1939, sub coordonarea preotului Aurel Nistor, cu binecuvântarea şi implicarea Mitropolitului Ardealului din acea vreme, vrednicul de pomenire ierarh Nicolae Bălan. „Este cea mai reprezentativă biserică din acest municipiu, dar şi din judeţ, la edificarea căreia a contribuit întreaga Mitropolie a Ardealului”, ne spune părintele Ioan Marin, paroh la catedrala din Sfântu Gheorghe. Părintele ne povesteşte că lucrările începute în anul 1939 au fost oprite din cauza ocupaţiei austro-ungare din anul 1940. Dictatul de la Viena din 30 august 1940 a schimbat situaţia politică în nordul Transilvaniei, iar acest lucru a influenţat dramatic şi lucrările de la catedrala ortodoxă din Sfântu Gheorghe. Timp de 32 de ani, lucrările de construcţie nu au putut fi reluate, iar biserica ajunsă până la cupole a rămas o construcţie neterminată din centrul municipiului. Materialele de construcţie rămase au fost fie furate, fie folosite pentru construirea de locuinţe. Autorităţile comuniste au încercat în dese rânduri dărâmarea construcţiei, transformarea ei în sală de concerte, dar fără sorţi de izbândă. Mai apoi au început să construiască blocurile din jur, pentru a masca oarecum zidirea. Lucrurile aveau să se schimbe, din fericire, în anii ’70. „Demisolul bisericii era finalizat şi până în anul 1972 a servit ca depozit de legume şi fructe pentru locuitorii oraşului. În 1972 s-au reluat lucrările de construcţie, prin grija preotului Pompiliu Dumbravă, protoiereu al Protopopiatului Sfântu Gheorghe, şi au fost duse la bun sfârşit, astfel încât, în anul 1983, în ziua de 15 mai, catedrala a fost sfinţită de Patriarhul Iustin Moisescu, împreună cu vrednicul de pomenire Mitropolit Antonie Plămădeală”, ne mai spune preotul Ioan Marin.

Cheltuieli suportate de Mitropolia Ardealului

Purtarea de grijă a Mitropolitului Antonie Plămădeală a făcut posibilă terminarea lăcaşului de cult, prin contribuţia românilor din mai multe zone ale Transilvaniei. O mare parte din cheltuieli au fost suportate de Centrul Arhiepiscopal din Sibiu, dar importante contribuţii au avut preoţii şi credincioşii din Protopopiatul Sfântu Gheorghe.

Planurile iniţiale ale catedralei au fost făcute de arhitectul Dimitrie Ionescu-Berechet de la Patriarhia Română, dar după reluarea lucrărilor acestea au fost refăcute de arhitecţii Constantin Busnel şi Marin Renel, oferind zidirii elemente de stil brâncovenesc. Lucrările au fost coordonate de protopopul Constantin Gane. Lăcaşul are 900 de metri pătraţi, o înălţime de 45 de metri şi poate primi 2.000 de credincioşi la sfintele slujbe.

Pictura catedralei a fost terminată în anul 1983. A fost începută de pictorul Iosif Vasu, care nu a apucat să termine lucrarea, pentru că a trecut la Domnul, şi finalizată de un ucenic al său, celebrul Marcel Codrescu, alături de Marin Goagea. „De-a lungul vremii, pictura a suferit şi unele modificări. În momentul de faţă restaurăm catapeteasma, înlocuim icoanele cu altele noi, în pictură bizantină. Am montat câteva icoane şi, în perioada următoare, cu ajutorul credincioşilor, dar şi al Consiliului Judeţean şi al Consiliului Local, vom duce la bun sfârşit această lucrare”, adaugă părintele paroh.

Cinstire sfinţilor şi martirilor români

La intrarea în catedrală găsim câteva scene pictate. Între ele, chipuri de voievozi români. Cu câţiva ani în urmă, lăcaşul primea cel de-al treilea hram. Părintele Ioan Marin ne explică:  „Românii din această parte a ţării şi-au cinstit cu demnitate şi responsabilitate conducătorii, astfel încât această catedrală, pe lângă cele două hramuri, în anul 2015, când s-a făcut resfinţirea după mai multe lucrări de restaurare şi înfrumuseţare, a primit din partea Preasfinţitului Părinte Andrei hramul Duminicii Sfinţilor Români. Se arată prin aceasta că românii au evlavie la înaintaşii lor, pentru că noi călcăm pe pământul sfinţit de sângele martirilor acestui neam”.

În anul 2016, catedrala a devenit, prin purtarea de grijă a Preasfinţitului Părinte Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, Paraclis episcopal. Ierarhul este alături de activităţile comunităţii şi vine adesea în mijlocul credincioşilor care-l primesc cu inima deschisă de fiecare dată când liturghiseşte aici.

Părintele Ioan Marin este paroh la Parohia „Sfântu Gheorghe” I din anul 2016. Slujeşte aici împreună cu doi colegi preoţi, părintele Flavius Filip Farcaş de la Parohia „Sfântu Gheorghe” V şi părintele Teodor Mocanu de la Parohia „Sfântul Gheorghe” VII. „A rânduit Bunul Dumnezeu să fim toţi din această parte de ţară, din acest judeţ, şi nu numai din acest judeţ, ci din aceeaşi comună, Dobârlău”, ne spune părintele Marin.

Liga cultural-creştină „Andrei Şaguna”

În 1993, prin purtarea de grijă a Mitropolitului Antonie Plămădeală, era înfiinţată la catedrala din Sfântu Gheorghe Liga cultu­ral-creştină „Andrei Şaguna”, condusă din 2019 de părintele Ioan Marin. Liga organizează periodic manifestări culturale şi duhovniceşti pentru românii din Sfântu Gheorghe: „A fost formată de la început din clerici şi mireni, aşa cum este şi astăzi, şi a avut dorinţa să promoveze identitatea spirituală, dar şi culturală din această parte de ţară, prin diferite activităţi desfăşurate de-a lungul timpului, având invitaţi de seamă din ţară şi din străinătate la evenimentele organizate”.

Pe lângă activităţile Ligii „Andrei Şaguna”, la catedrala din Sfântu Gheorghe se desfăşoară şi alte lucrări misionare. Părintele Ioan Marin a amintit de atelierul de pictură pe sticlă pentru cei mici, organizat periodic, de Corala mixtă „Ecclesia”, care dă răspunsurile la Sfânta Liturghie în duminici şi pe care a numit-o „vocea Bisericii din această parte de ţară, din acest municipiu care ne încântă pe noi, slujitorii Sfintelor Altare, dar şi pe credincioşii care iau parte la sfintele slujbe”.

Demisolul devenit muzeu şi paraclis

Demisolul lăcaşului, care odinioară a fost folosit fie ca adăpost în caz de bombardament în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fie ca depozit de legume şi fructe mai târziu, este astăzi locul unde oamenii pot afla mai multe despre istoria şi credinţa românilor din Covasna. Aici este amenajat un valoros muzeu al spiritualităţii româneşti. „Avem obiecte şi cărţi de cult adunate din majoritatea parohiilor din Protopopiatul Sfântu Gheorghe care atestă faptul că, în această parte de ţară, creştinii ortodocşi erau mai numeroşi şi îşi promovau credinţa în Dumnezeu, în bisericile pe care le aveau, îngrijindu-le cu timp şi fără timp”, ne explică părintele Marin.

Icoane de secol 19, veşminte vechi ale preoţilor care au slujit la catedrală, potire, sfinte vase, cruci, toate aşezate spre mărturie. Pe cărţile de cult sunt unele însemnări, ne spune părintele Ioan Marin, în care este menţionată prezenţa a 50 de credincioşi la slujbele dintr-un sat, ceea ce arată că existau în trecut mult mai mulţi români ortodocşi în localităţile covăsnene.

În demisolul catedralei se desfăşoară activităţi cu persoanele vârstnice, dar şi cu tinerii, prin şezători unde se coase ia românească, se învaţă împletitul, astfel încât meşteşugurile vechi primite de strămoşii noştri să nu piară, ci să fie duse mai departe de generaţia tânără.

Mai găsim la demisol şi Paraclisul „Sfinţii Români”, folosit la sfintele slujbe din timpul săptămânii, când prezenţa credincioşilor nu este atât de mare ca în duminici, iar spaţiul este mai intim şi mai călduros. „Oficiem slujbele Bisericii noastre strămoşeşti, rugându-ne împreună aici, cu credincioşii noştri, căutând să aducem mângâiere şi speranţă în sufletul lor”, încheie părintele Marin.

Solidaritatea românilor din Sibiu şi din alte părţi ale Mitropoliei Ardealului cu românii din Sfântu Gheorghe continuă şi astăzi. Studenţi teologi, membri ai ASCOR - filiala Sibiu, reprezentanţi Pro Vita - filiala Sibiu, preoţi şi credincioşi din Braşov şi alte oraşe ardelene vin la Sfântu Gheorghe cu diferite ocazii, la manifestări culturale şi duhovniceşti organizate sub egida Centrului eclesiastic de documentare „Mitropolit Nicolae Colan” sau a catedralei din Sfântu Gheorghe, continuând ceea ce regretatul profesor de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Şaguna” din Sibiu, părintele Ilie Moldovan, a început cu ani în urmă prin crearea unor noi legături spirituale şi patriotice între comunităţile de români din toată Mitropolia Ardealului şi nu numai. 

 

Citeşte mai multe despre:   Biserici din Romania  -   Catedrala Ortodoxă din Sfântu Gheorghe