Cei sfințiți prin botezul sângelui „trebuie să fie modelele noastre”

În zece ani, comunitatea strânsă în jurul părintelui paroh Mihail Adeodatus Ungureanu s-a transformat într-o mare familie care îşi ghidează activitatea după trei principii: credinţă, educaţie şi cultură. În bisericuţa de lemn din comuna ieşeană Miroslava închinată tuturor sfinţilor români creşte cu fiecare zi credinţa enoriaşilor, iar alături, într-un impozant centru cultural, sporeşte dragostea de carte şi învăţătură. „Fără educaţie suntem pierduţi”, sintetizează părintele Ungureanu.  

Parohia Miroslava II îşi sărbătoreşte pe 18 iunie hramul închinat sfinţilor români, iar părintele paroh Mihail Adeodatus Ungureanu vorbeşte cu ­evlavie şi însufleţire despre „pământul de sfinţi pe care călcăm” şi de datoria de a scoate la lumină „pe acei români mai puţin cunoscuţi care s-au sfinţit pătimind pentru credinţă şi neam în închisorile regimului comunist opresiv”.

„Mă închin sfinţilor români pe care îi ştim, sunt canonizaţi şi trecuţi în calendar, însă ar trebui să ştim mai multe şi despre sfinţii închisorilor comuniste. În timpul regimului comunist ateu, torţionarii erau de fapt oamenii satanei care le cereau să renunţe la credinţă, să se lepede de Hristos şi nu de partidul comunist. Datorită acelor sfinţi care au murit în puşcării pentru credinţă, pentru nişte idealuri şi valori morale suntem noi liberi acum şi putem să ne închinăm şi să tragem clopotul la biserică. Ei trebuie să fie modelele noastre, dar pentru a se întâmpla acest lucru, trebuie să cunoaştem acele minţi luminate care au pătimit nu pentru o doctrină politică, ci pentru libertatea de a-şi mărturisi credinţa în Dumnezeu. Să aflăm ce au făcut pentru ţara asta”, a subliniat părintele Ungureanu. 

Aflarea celor care s-au sfinţit prin botezul sângelui, în urma mărturisirii devotamentului faţă de credinţă şi neam, ţine de capacitatea fiecăruia de a cerceta adevărul din mai multe surse. Iar acolo unde nu există timp, putere sau voinţă, părintele Mihail îşi asumă rolul de cercetător, aşa cum îşi asumă şi rolul de mijlocitor şi de călăuză a enoriaşilor în drumul spre mântuire. „Cuvântul scripturistic este diferit de orice alt limbaj. Doar citindu-l te tămăduieşti, te ridică de jos. Practic, te sfinţeşte. De aceea, nu ar trebui să treacă zi fără ca noi să citim un text din Biblie, un comentariu de la Sfinţii Părinţi, să căutăm, să înţelegem... Dar pentru mulţi nu există acel timp potrivit şi atunci ­m-am gândit să le prezint eu ceea ce descopăr. Pentru aceasta am început nu doar să scriu Omilii la Psalmi, ci şi să le prezint ­credincioşilor la fiecare Sfântă Liturghie. Iar cei care din anumite motive nu ajung la biserică le pot asculta pe canalul meu de YouTube”, dezvăluie părintele. 

Un om al cuvântului scris, autor de cărţi, licenţiat în Teologie şi Drept, posesor a două titluri de doctor, în Teologie şi Bioetică, admite că o parohie nu se păstoreşte (doar) din biroul ticsit cu cărţi, studii şi tratate, ci (şi) din mijlocul credincioşilor, fiind, deopotrivă, primul care pune mâna pe mistrie şi lopată, primul care împarte lumina cunoaşterii în mintea copiilor, primul care aprinde speranţa în sufletul tinerilor dezorientaţi în iureşul vieţii.

Centru cultural-educaţional 

Iniţiativa părintelui de a construi în curtea bisericii de lemn un centru multifuncţional cultural-educațional cu valențe pastorale denumit „Centrul Cultural Socrate - Miroslava” a fost îmbrăţişată cu multă deschidere de enoriaşii care au înţeles că educaţia este cea mai bună investiţie în viitor.

Astfel, oamenii din parohie au donat nu doar bani, ci şi timp şi mână de lucru. Muncitori, profesori, ingineri sau medici, fără deosebire, au pus mâna pe lopată şi mistrie, au săpat, au pus cărămidă peste cărămidă pentru ca în final să culeagă roadele.

„Împreună am reuşit. Strădaniile enoriaşilor au fost mari, însă au făcut acest efort pentru că au crezut că are un rost. Efortul acestor oameni gospodari și cu dragoste de Dumnezeu și de semeni, dublat şi de ajutorul şi sprijinul Primăriei, a fost şi un exercițiu de demnitate românească și locală. Nu există datorie mai mare a creștinului decât aceea de a-și iubi aproapele și de a ști să distingă binele de rău, de a avea discernământ. Iar acest discernământ se dobândește, la nivelul unei comunități de mireni, și prin cultură, prin educație călăuzită de preceptele evanghelice”, subliniază preotul Mihail Adeodatus Ungureanu.

Clădirea ridicată de credincioşi are 878 mp dispuși pe trei niveluri: la parter există o sală mare de 250 mp, unde se poate servi masa şi unde au loc agapele frăţeşti, bucătărie modernă, cameră centrale, hol, toalete; la etajul I există 9 încăperi mari, unde se desfăşoară activităţi de tip „şcoală după şcoală”, cursuri de limbi străine, şah, robotică, cercuri vocaţionale (lecţii de pian, vioară), consiliere duhovnicească, consiliere psihologică, dar şi un hol generos unde va fi amenajat un muzeu; la etajul al II-lea o sală mare, secondată de garderobă, găzduieşte cursuri de balet şi dans, proiecţii multimedia şi conferinţe. De asemenea, tot în incinta centrului cultural va fi amenajată o bibliotecă, aproximativ 6.000 de volume aşteptând deja să fie aranjate pe rafturi.

„Proiectul nostru nu este unul axat pe profit, ci pe slujire comunitară, slujire al cărei ax este educația temeinică, adică spiritualizarea omului, așezarea lui pe căile sănătoase ale credinței și culturii. Avem în plan să deschidem o școală primară care va deveni, cu timpul, școală gimnazială și, apoi, liceu. O şcoală a elitelor intelectuale indiferent de posibilităţile materiale. Cât mai repede posibil ne dorim să începem cu o clasă pregătitoare. Miroslava a devenit o forță economico-socială în zona metropolitană Iași şi vrem să oferim oamenilor de aici o alternativă educaţională la şcolile de elită din Iaşi. Vor economisi, astfel, timp şi bani şi vor creşte în duhul unor valori sănătoase. Copiii merită ce e mai bun, merită să-i susţinem în aspiraţiile lor, iar ştiinţa şi credinţa nu se exclud, ci se completează”, a explicat părintele.

În ultimii ani, migraţia a cunoscut cote alarmante, iar copiii rămaşi acasă în grija bunicilor sau rudelor devin vulnerabili în faţa unor pericole precum consumul de droguri şi jocuri de noroc. De aceea, părintele încearcă să aducă mângâiere, prin consiliere duhovnicească şi psihologică, şi să le ocupe timpul acestora cu lucruri folositoare în cadrul activităţilor ce se derulează în cadrul centrului. În acelaşi timp, avalanşa de informaţii şi de teme promovate în media şi pe reţelele de socializare, precum eutanasia, modificarea genomului uman sau fertilizarea „in vitro”, necesită explicaţii atât din punct de vedere medical, cât şi din perspectivă creştină şi istorică.

„Lumea este însetată de cunoaştere, sunt informaţii care vin peste noi şi nu prea ştim ce e cu ele şi, dacă nu discernem, ne pot distruge. De aceea sunt necesare conferinţele susţinute de voci importante în medicină, bioetică, istorie, educaţie, teologie. Iar aici avem acum, slavă Domnului, spaţii generoase pentru derularea acestora. Iată că nu doar copiii, ci şi părinţii şi tinerii vor beneficia de acest centru ocrotit de Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil şi denumit după un mare gânditor al Greciei Antice: Socrate. Orizontul cunoaşterii trebuie să fie cât mai vast. De exemplu, referitor la Socrate, lucrez la o carte, «Procesul lui Hristos şi procesul lui Socrate, deosebiri şi asemănări», şi vreau să fac împreună cu enoriaşii o dezbatere pe această temă. Sunt multe iniţiative, iar cu ajutorul lui Dumnezeu sperăm să le ducem la bun sfârşit împreună: enoriaşi, voluntari, autoritate locală”, încheie părintele.

O biserică de zid lângă cea de lemn

Parohia cu hramul „Duminica Sfinţilor Români” Miroslava (Iaşi) a fost înfiinţată la 1 septembrie 2012, când a şi fost numit paroh părintele Mihail Adeodatus Ungureanu. Tot la acea dată a început construcţia bisericuţei din lemn, în stil maramureşean, sfinţită în ziua de 2 octombrie 2016 de IPS Calinic, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, pe atunci Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. Construcţia unei noi biserici, de zid, vine ca răspuns la nevoile credincioşilor, dar se impune şi datorită faptului că aici ne aflăm la kilometrul 0 al Miroslavei, o comună formată din 13 sate, cea mai bogată din judeţ şi printre primele din ţară.