Comoara de la Sfânta și Voievodala Mănăstire Comana sunt oamenii. Cei care au fost și cei care sunt astăzi strânși în jurul ei. Monahii și credincioșii laici, lucrători în gospodărie, toți sub oblăduirea atentă și plină de dragoste a părintelui stareț, arhim. Mihail Muscariu, și oamenii care vin să fie aproape de Dumnezeu, la sfintele slujbe de duminică și de sărbători, precum și la evenimentele organizate cu diferite prilejuri. Ei vin din comună, din localitățile învecinate, din București, din țară și nu numai.
Este un loc încărcat de istoria neamului și plin de har. „Astfel, pe lângă vocația reperului spiritual, Comana și-a confirmat și vocația mărturisitoare, căci ce altceva este viața călugărilor dacă nu mărturia viețuirii în și împreună cu Hristos, Domnul nostru”, scrie Preasfințitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, în Predoslovie la volumul ce conține teza de doctorat a părintelui stareț Mihail, intitulată „Mănăstirea Comana, între istorie și legendă”.
Oamenii simt și vin să se înfrupte din această vocație mărturisitoare. „Pătruns în curtea ei printr-o poartă tăiată în zidurile unui masiv turn-clopotniță, ești întâmpinat de un călugăr uriaș. Este starețul mănăstirii, părintele arhimandrit dr. Mihail Muscariu. El poate, cu farmec și smerenie, să-ți spună povestea lăcașului sfânt”, notează prof. univ. dr. Radu Ștefan Vergatti, conducătorul tezei de doctorat, în Cuvântul înainte, adăugând că „este prima monografie cu caracter științific a Mănăstirii Comana”.
„Faptul că Sfânta Mănăstire Comana este atestată documentar la data de 27 septembrie 1461, în timpul gloriosului domnitor Vlad Țepeș al Țării Românești, arată marea ei importanță istorică și spirituală. […] Etape istorice, înfruntări și evenimente politice, drame copleșitoare, înălțări și căderi, dar mai ales trăiri duhovnicești care ne zidesc sufletește sunt înfățișate de părintele stareț Mihail Muscariu cu rigoare documentară și istorică”, menționează Mihail Diaconescu în Precuvântare la teza de doctorat.
„La 35 km sud de București, ajungi în Împărăția apelor, unde ctitori cu știință au ridicat-o, lângă Delta Neajlovului și Codrii Vlăsiei. […] Numai aici Istoria se împletește cu Veșnicia într-o armonie desăvârșită, transformând totul într-un ținut de sfințenie și legendă”, scrie părintele stareț.
Am ajuns acum câțiva ani la Mănăstirea Comana împreună cu regretatul meu soț, Mihail Diaconescu, la îndemnul scriitorului general de flotilă aeriană Radu Theodoru, veteran de război, apoi cu domnul Adrian Popa, unul dintre arhitecții revistei Valahia de la Giurgiu.
Îmi amintesc cu emoție de ultima noastră vizită împreună la Comana. Era în decembrie 2019. Părintele stareț Mihail ne-a invitat la o întâlnire organizată în preajma sfintei sărbători de Crăciun, alături de gen. Radu Theodoru și de un grup de elevi de la Școala Gimnazială Nr. 79 din București. Elevii erau însoțiți de prof. Camelia Ristea și de părinți şi nu se aflau pentru prima dată la sfânta mănăstire. Întâlnirea a început cu o instructivă lecție de istorie prezentată de scriitorul Radu Theodoru, îmbrăcat în uniforma de general de aviație, și a continuat cu o vizită la mausoleul eroilor căzuți în Primul Război Mondial, amenajat în curtea mănăstirii.
Apoi, la invitația părintelui stareț Mihail și în prezența protos. Macarie Avram, blândul și priceputul duhovnic al mănăstirii - așa îl caracterizează părintele stareț - un om deschis și vesel, aș adăuga eu, ne-am reunit în sala impresionantă a bibliotecii.
Copiii au cântat colinde, eu am avut un microrecital la pian și orgă, iar scriitorul Mihail Diaconescu a făcut o prezentare a sălii în care ne aflam. Rafturile pline de cărți mai vechi și mai noi, o vitrină cu un document semnat de Sfântul Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu, mineie din colecția Sfântului Ierarh Iosif Naniescu, precum și semnăturile olograf ale tuturor Patriarhilor României sunt comori lăsate aici de oameni care au marcat istoria poporului român.
În această atmosferă, înconjurați de mobilier somptuos de epocă, de obiecte de cult și de cărți, parcă pluteam între realitate și legendă. A fost o întâlnire de neuitat. M-am atașat sufletește de prof. Camelia Ristea. Am devenit prietene, așa încât, deși locuiește în comuna Vidra, ea vine uneori la București special ca să mergem împreună la slujba de duminică sau de sărbători la Sfânta Mănăstire Comana.
Am avut ocazia să-l cunosc și pe Preasfințitul Părinte Episcop Ambrozie al Giurgiului. După oficierea slujbei de Sfânta Maria, în ziua de 15 august 2020, Preasfinția Sa mi-a vorbit cu emoție despre regretatul meu soț, pe care îl cunoscuse și îi aprecia scrierile.
Cei care slujesc la Mănăstirea Comana sunt oameni frumoși în cuget, o adevărată comoară. Această comoară este însă mult mai mare. Ea este întregită și de oamenii necunoscuți care intră pe porțile larg deschise și primitoare, în căutarea liniștii și comuniunii cu Dumnezeu.
Nu pot încheia fără a vorbi și despre familia Comana, care s-a creat în jurul părintelui stareț Mihail și al părintelui Macarie. Familia Comana înseamnă un grup de oameni pe care Dumnezeu i-a adus împreună la slujbele din biserică. Datorită prof. Camelia Ristea m-am integrat și eu în această frumoasă familie, care întregește comoara de la sfânta mănăstire. Ei asistă la slujbe, împreună cu părintele stareț merg în pelerinaje și sunt prezenți la toate evenimentele cu semnificație religioasă, istorică și culturală ce se petrec la Comana. Sunt oameni de diferite profesii, pe care îi unesc credința și smerenia.
Uneori, după sfânta slujbă din biserică, dr. Mihaela Fotescu îi invită în grădina ei de la Casa cu mesteceni (nume pe care l-au stabilit împreună) din Comana. Aici se discută și se stabilesc evenimente social-culturale și pelerinaje pe la alte mănăstiri.
La toți acești oameni despre care am amintit se adaugă mulți alții. Ei sunt o comoară vie. Sunt uniți în jurul Mănăstirii Comana, al părintelui arhimandrit dr. Mihail Muscariu și al părintelui Macarie. Pentru mine și pentru ei, Mănăstirea Comana este un reper, un loc de contemplație și rugăciune, de pace și binecuvântare.
