„Dumnezeu cel Unul este comuniune de iubire veşnică, nedespărţită şi de viaţă făcătoare”

Duminică, Mănăstirea „Duminica Sfinţilor români”, din localitatea Popeşti-Leordeni, şi-a serbat primul hram. „Cuviosul Teoctist” - cel de-al doilea hram - este prăznuit pe data de 3 septembrie. Sărbătoarea dedicată Sfinţilor români a adunat sute de credincioşi, care au asistat la Sfânta Liturghie oficiată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. În cadrul Sfintei Liturghii, Părintele Patriarh a hirotonit ieromonah pe ierodiaconul Grigore Artenie.

În Duminica a doua după Rusalii, nimic nu părea să alunge norii plângăcioşi, gata să picure ploaie deasupra mănăstirii din localitatea Popeşti-Leordeni şi a oamenilor veniţi la sărbătoare. S-au adunat cu mic, cu mare (să fi fost peste două sute de oameni), la praznicul mănăstirii - „Sfinţii români”. Mulţi dintre cei prezenţi au ascultat slujba din pridvor, pentru că în biserică nu era loc de aruncat un bold măcar. Câţiva dintre credincioşi au participat cu o seară înainte la slujba Vecerniei mari, unită cu Litia, în cinstea Sfinţilor români.

„Evanghelia împărăţiei cerurilor este Evanghelia mântuirii”

Hramul s-a transformat într-o sărbătoare a bucuriei colective, ca urmare a prezenţei unui număr considerabil de clerici, personalităţi ale vieţii publice şi credincioşi mult rugători. Cu toţii au participat la slujba Sfintei Liturghii, oficiată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care, în cuvântul de învăţătură, a vorbit pe înţelesul tuturor atât despre chemarea la apostolat a sfinţilor ucenici şi apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos, cât şi despre Evanghelia împărăţiei cerurilor, care este „Evanghelia mântuirii, Evanghelia iertării păcatelor şi a vindecării bolilor sufleteşti şi trupeşti, ca o pregustare a vieţii din împărăţia lui Dumnezeu, după învierea cea de obşte, când omul va fi complet vindecat de păcat şi de moarte, de orice boală şi suferinţă, de orice durere, întristare şi suspin. Evanghelia împărăţiei este Evanghelia împărăţiei Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh. De aceea, noi, Biserica Ortodoxă, când săvârşim Sfânta Liturghie şi celelalte Sfinte Taine, cu excepţia Tainei Spovedaniei, care este direct legată de Sfânta Euharistie, spunem «Binecuvântată este împărăţia Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh»”, a spus Patriarhul Daniel.

Evanghelia, a continuat Preafericirea Sa, ne arată că Mântuitorul mai întâi predică ceva nou, în acelaşi timp ceva vechi. Vechi în înţelesul că profeţiile Vechiului Testament vorbesc despre Mesia, Cel Care va fi Mântuitorul lumii, iar ceva nou este faptul că Mesia, Mântuitorul lumii, este Fiul cel veşnic al unui Tată veşnic. „Că Dumnezeu cel Unul nu este un Dumnezeu singurătate, ci Dumnezeu cel Unul are un Fiu veşnic şi are un Duh veşnic - Duhul Sfânt. Deci Dumnezeu cel Unul este întreit în Persoane, nu este o singurătate veşnică, ci o comuniune de iubire veşnică, nedespărţită şi de viaţă făcătoare”.

Sfinţi luptători ai credinţei

A mai amintit Părintele Patriarh Daniel, în cuvântul său, despre sfinţii români din toate timpurile şi din toate locurile. Nu i-a uitat pe sfinţii martiri străromâni sau daco-români din primele veacuri, persecutaţi în timpul marelui împărat păgân Diocleţian, nici pe aceia din rândul ierarhilor, a episcopilor sau pe părinţii cuvioşi, nevoitori, sfinţi, rugători în crăpăturile pământului, în peşteri, în munţi, sfinţii voievozi, la care se adaugă cuvioşi şi cuvioase, alături de multe mame şi taţi care au crescut copiii în credinţă. „Sfinţii noştri străbuni, rugători în ceruri, ne ţin pe noi astăzi pe pământ cu rugăciunile lor şi ne întăresc când trecem prin ispite, prin prigoană, prin sărăcie, prin tot felul de încercări, ca să nu ne pierdem credinţa dreaptă ortodoxă. Printre ei avem pe Emilian de la Dorostorum, Sfinţii Mucenici de la Niculiţel, Sfinţii dobrogeni Epictet şi Astion, o mulţime de sfinţi pe tot teritoriul ţării noastre şi în apropierea graniţelor actuale ale României. Avem sfinţi daco-romani care au trăit pe teritoriul Serbiei de astăzi, în secolul al III-lea şi al IV-lea. Apoi, mai pomenim astăzi, printre sfinţii străromâni daco-români şi români, o mulţime de ierarhi, de episcopi, care au binevestit Evanghelia lui Hristos. Unii dintre ei au participat la Sinoade Ecumenice, alţii au condus comunităţi în timpul persecuţiilor şi alţii - în timpul invaziilor barbare, a migraţiei popoarelor care veneau din alte părţi peste teritoriul ţării noastre. Avem o mulţime de luptători ai credinţei care au păstrat dreapta credinţă şi s-au jertfit pentru ea.

Ierarhi cărturari care au avut un curaj deosebit, ca Bretanion, de la Tomis (Constanţa), sau Teotim, episcop al Tomisului, din secolul al IV-lea. Apoi, mari cuvioşi părinţi ca Ioan Casian, care a răspândit monahismul şi în Galia, Franţa de azi. Avem învăţaţi monahi cu renume universal, şi anume în secolul al VI-lea, Cuviosul Dionisie Exigul (tradus «cel smerit», «cel neînsemnat», după cum îşi spunea el însuşi), care a propus Papei Ioan pe la anul 530 să nu se mai numere timpul de la întemeierea Romei, ci de la naşterea lui Iisus. Şi aşa, astăzi, noi avem, datorită unui străromân, era creştină”.

„Între sfinţii voievozi numim pe Sfântul Ştefan cel Mare, care a apărat întreaga creştinătate. Papa Sixt al IV-lea l-a numit «atletul credinţei creştine», deşi nu era catolic, era ortodox. Deci, i-a recunoscut jertfelnicia, vitejia şi credinţa lui puternică. Sfântul Constantin cel Mare, împreună cu fiii săi şi cu sfetnicul Ianache, a pătimit moarte de martir, păstrând credinţa ortodoxă. Sfântul Neagoe Basarab, ierarh, cărturar, ctitor de biserici, cel care a ajutat cel mai mult întreg Orientul creştin, aflat sub stăpânire otomană. Hristos Domnul a lucrat prin toţi, ei au devenit mâinile Lui în păstrarea şi transmiterea credinţei ortodoxe”, a precizat Preafericirea sa.

În finalul cuvântului de învăţătură, Patriarhul României a adus aminte celor prezenţi de vrednicul de pomenire Teoctist Patriarhul, ctitorul bisericii, după care a adresat cuvinte de felicitare stareţului şi obştii de la Mănăstirea „Duminica Tuturor Sfinţilor”, dar şi credincioşilor prezenţi la sărbătoarea comunităţii monahale, ostenitori, miluitori, binefăcători şi ajutători ai sfântului lăcaş, fără să-i uite pe românii aflaţi în afara graniţelor ţării, „care au nevoie de sprijinul sfinţilor”.

Când slujba a fost gata, soarele a ieşit din nori. S-a revărsat peste oameni cu toată puterea arşiţei sale. În lumina strălucitoare căzută din cer, pe latura vestică a mănăstirii, acolo unde este pictată o frescă a Sfinţilor români, avându-l pe Hristos în centru, stă scris spre luare aminte: „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele”.

▲ Mănăstirea „Duminica Sfinţilor români” se află pe şoseaua Olteniţei, în localitatea Popeşti-Leordeni, la marginea de sud-est a Capitalei. Biserica mănăstirii a fost ridicată între anii 2003-2006, la iniţiativa vrednicului de pomenire Teoctist Patriarhul. În curtea aşezământului monahal funcţionează Atelierele Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă şi Fabrica de lumânări ,,Făclia Sfinţilor Români”. De asemenea, în vecinătatea aşezământului de cult se află o seră de legume, o livadă şi o plantaţie de viţă-de-vie. O parte dintre produsele alimentare obţinute aici sunt destinate cantinelor pentru persoane cu venituri materiale reduse din Arhiepiscopia Bucureştilor.