Sfânta Muceniţă Ecaterina este prăznuită în Biserica Ortodoxă pe 25 noiembrie, iar printre puţinele biserici ocrotite de jertfelnicia eruditei Ecaterina, născută într-o familie de rang înalt din Alexandria Egiptului, se numără cea din satul ieşean Ulmi. Deşi se află pe drumul Hârlăului, la 50 km de Iaşi, cel mai vechi sat al comunei Belceşti îşi scrie în continuare istoria în tihnă. Asemenea muceniciei Sfintei Ecaterina, oamenii de aici au tras din greu să scoată ochii în lume, dar au răzbit cu ajutorul a trei mari piloni pe care s-au sprijinit: familia, şcoala şi Biserica.
Educație și filantropie la Parohia Mavrogheni din București
Prin grădinița în care sunt educați 50 de copii, Centrul de recuperare cu servicii integrate pentru copii cu sindrom Down și autism, numeroasele activități duhovnicești și sociale, Biserica „Izvorul Tămăduirii” din sectorul 1 al Capitalei continuă activitatea filantropică a ctitorului Nicolae Mavrogheni. Despre biserica „izvor al tuturor darurilor” ne-a vorbit pr. prof. Radu Mureșan, parohul sfântului lăcaș.
Biserica „Izvorul Tămăduirii”, ctitorită de Nicolae Petru Mavrogheni la 1787 și gândită ca mănăstire care să aibă școală de cateheți (actuala Școală „Ioan Heliade Rădulescu”, aflată în vecinătate), Spitalul Filantropia, zona de utilitate publică numită „Visteria apelor”, care alimenta 14 cișmele în vremea când Bucureștiul nu avea o rețea edilitară, se află în centrul activităților de la Parohia Mavrogheni din Capitală, pentru că este „izvorul tuturor darurilor”. Într-o zi obișnuită din cursul săptămânii, curtea e plină de zarvă de la copiii din grădiniță, oamenii de pe șantier sunt ocupați cu finisajele construcțiilor, iar neobositul părinte paroh supraveghează toate activitățile. Dialogul cu pr. prof. Radu Mureșan a început firesc despre rolul Bisericii în societate, implicarea acesteia în purtarea de grijă pentru tânăra generație și, mai ales, preocuparea de a aduce tămăduire acolo unde există boală și suferință.
50 de copii educați în Grădinița „Sf. Dumitru”-Mavrogheni
În Grădinița „Sf. Dumitru”-Mavrogheni sunt educați 50 de copii, în fiecare grupă fiind integrat câte un copil cu sindrom Down sau autism. Grădinița are program prelungit, activitatea începând la ora 8:00 și terminându-se seara, la 18:00. Pe lângă programa de bază, copiii desfășoară multe activități complementare: sport, pian, engleză, activități tradiționale cu specific manual etc. Când vremea permite, în foișoarele din curte se desfășoară activități care implică motricitatea micuților, cum ar fi olărit sau origami. Grădina din preajmă este lucrată împreună cu copiii, care învață să planteze flori, să le ude și să aibă grijă de ele, fiecare copilaș având grijă de floarea lui.
„În general, la Grădinița «Sf. Dumitru»-Mavrogheni și-au înscris copiii părinți care au o relație apropiată cu viața duhovnicească, micuții sunt împărtășiți în fiecare vineri, când facem Sfânta Liturghie și Acatistul Sfintei Parascheva. Iar familiile cu mai mulți copii sunt ajutate, în sensul că au reducere la taxa pentru al doilea copil. Grădinița are un colectiv tânăr de educatori, cabinet medical atestat cu medic și asistent, psiholog, logoped, astfel încât toate activitățile se desfășoară la un standard ridicat”, a completat pr. Radu Mureșan.
În acest mediu prietenos din incinta bisericii, copiii sunt îngrijiți cu deosebită atenție și multă dragoste, după cum ne-a spus Mihaela Mareș, directoarea instituției de învățământ preșcolar: „În grădiniță avem două grupe de copilași, iar din următorul an școlar vom avea patru grupe. Activitățile educative sunt variate: însușirea rutinelor pentru igiena personală, servirea micului dejun, învățarea mai multor deprinderi de autonomie. La acestea se adaugă activitățile pe domeniile experențiale: educație muzicală, educație fizică, educarea limbajului, activitate matematică. În primul rând, respectăm toate activitățile din curriculumul național, pe lângă acestea avem și activități opționale, cum ar fi limba engleză, sport, dans, pian și intenționăm să începem și un opțional de dezvoltare emoțională. Desfășurăm și activități extracurriculare, de exemplu copiii de la fiecare grupă au gătit dulciuri împreună cu părinții lor, pe care la final le-am pus la degustare”.
Din multitudinea de evenimente organizate la această grădiniță mai menționăm implicarea copiilor în activități de grădinărit. Ei au pus flori în cizmulițe, iar părinții au rupt buruienile. Recent, micuții au organizat o paradă de costume ecologice realizate din produse reciclabile. Împreună cu educatorii inimoși, copiii au vizitat diverse obiective culturale, unde au avut posibilitatea să exploreze și să se descopere, pentru că la vârsta lor învățarea se face preponderent prin joc și prin modelele pozitive pe care le au în preajmă.
Centru de recuperare pentru copii cu sindrom Down și autism
Biserica „Izvorul Tămăduirii”-Mavrogheni vine în sprijinul societății prin construirea unui centru de recuperare pentru copii cu sindrom Down și autism. Construcția este deja ridicată, în prezent lucrându-se la finisaje și instalații. „Este un proiect complex, care va ajuta 150 de copii cu afecțiunile menționate. Este o clădire cu facilități integrate. La subsol se află un bazin de înot de hidro-kinetoterapie cu sterilizare salină. La parter vor funcționa terapiile ocupaționale, iar la primul etajul vor fi situate terapiile senzoriale. Iar la etajul al doilea sunt rânduite terapiile care necesită halosedare (stomatologie, oftalmologie și ORL), pentru că acești copilași nu pot fi tratați altfel. Lucrarea este susținută financiar de Primăria Sectorului 1. Se dorește ca activitatea centrului să înceapă în cursul anului viitor. Personalul va lucra în două schimburi, serviciile vor fi decontate prin Casa de Asigurări. Asociația Izvorul Tămăduirii Mavrogheni va gestiona acest centru, care dorim să fie unul de excelență, cu schimburi de experiență cu străinătatea, astfel încât copilașii să beneficieze de cele mai noi și mai bune tratamente. Sunt foarte multe aspecte pe care le-am luat în calcul, fiecare centimetru pătrat e gândit și calculat pentru a fi folosit la maximum. Sterilizarea va fi salină pentru a-i ajuta și la nivel pulmonar pe acești copii, finisajele se lucrează cu materiale de specialitate pentru a nu se face condens. La subsol, unde este bazinul de hidro-fizioterapie, am gândit și o scenă din mozaic cu Izvorul Tămăduirii, care va aminti de apele vindecătoare din tradiția Bisericii”, a adăugat pr. Radu Mureșan.
La finalul lucrărilor întreaga incintă va fi reamenajată peisagistic, astfel că doamna arhitect Ana Maria Goilav, care a ținut cont de aspectele acestei zone vechi, a gândit potențarea spațiului verde în care vor fi amenajate grădini pe verticală. Directorul șantierului este inginerul Gheorghe Iosifescu, care se ocupă de organizarea tuturor activităților, după cum ne-a declarat: „Lucrez cu 20 de oameni la fațada centrului și la descărcarea arheologică, acolo unde s-au realizat săpături. Iar la lumânărar, în prezent, realizăm hidroizolația”. Astfel că este încă de muncă pentru ca toate clădirile și curtea concepute de doamna arhitect împreună cu părintele paroh să fie finalizate după forma proiectată.
Arhitectură subordonată naturii
Arhitectura întregului complex este concepută într-un mod prin care se subordonează naturii. Arhitecta Ana Maria Goilav lucrează la acest proiect de 10 ani și a regândit acest spațiu pentru nevoile comunității eclesiale, dar și ale orașului. Chiar dacă în curtea bisericii se construiesc clădiri, se încearcă la final să fie mai multă verdeață în acest loc, după cum ne-a declarat: „Această lucrare nu mai este demult un desen, ci o construcție în toate regula, care materializează cele mai bune gânduri și intenții, dar și nevoi reale ale comunității și mă refer aici la copiii cu sindrom Down și autism, care au nevoie de un mediu dedicat lor. Am regândit grădina urbană a Bisericii Mavrogheni, care are o memorie veche în centrul Bucureștiului, făcând referire la Trezoreria Apelor, care a fost primul proiect de utilitate publică gândit de Nicolae Petru Mavrogheni. Puțul săpat aici, la 200 de metri adâncime, care are o apă foarte bună, va reprezenta punctul de plecare al unui foișor tip biserică în aer liber, dar în același timp va fi și o fântână de la care oricine din oraș va putea lua apă de calitate. Construcțiile de aici sunt de tip jardinieră, unde vor crește plante ce vor îmbogăți acest loc. De exemplu, forma circulară a centrului este dată de prezența bradului din fața clădirii, pe care l-am păstrat în curte și care va face parte integrantă din spațiul interior. Acestui arbore i-am dedicat o fereastră verticală volumetrică, pentru că bradul va reprezenta o mică grădină și un simbol pe care îl ducem mai departe în viața acestei construcții și a celor care vor beneficia de ea. Scopul final nu-l reprezintă construcția sau zidurile, ci vindecarea care va începe după ce acest centru va fi finalizat. Aici, tema apei a constituit un motiv de inspirație a proiectului de arhitectură, exprimând în același timp continuitatea. Nu numai că fântâna-altar se află în centrul grădinii, dar apa va fi cea care va însufleți concret întreaga viață a acestui spațiu. În plus, la subsolul clădirii se află un bazin de terapie de formă octogonală, care trimite la tradiția taumaturgică a creștinismului timpuriu”.
„Credința că Dumnezeu nu mă lasă niciodată”
Agheasmatarul din curtea bisericii va avea inscripționate însemnele ctitorului Nicolae Petru Mavrogheni și forma luată din modelul unei xilogravuri aflată în documentele Bibliotecii Academiei Române. Prin conlucrarea părintelui paroh cu doamna arhitect, acest ansamblu va corespunde nevoilor religioase, educaționale, filantropice și culturale ale parohiei, păstrându-se tema de forță a locului: Izvorul Tămăduirii Mavrogheni - așa cum a fost gândit iniţial de ctitor.
La finalul discuției l-am întrebat pe părintele Radu Mureșan ce i-a dat putere în încercările vieții și mi-a răspuns: „Credința că Dumnezeu nu mă lasă niciodată și modul în care am crescut acasă, oșenii fiind oameni rezistenți și perseverenți. Când am fost student, am lucrat pe șantiere, așa încât îmi este ușor să mă uit pe un plan de rezistență sau de instalații și să-l înțeleg. În plus, neputința pe care am văzut-o în ochii părinților care au copii cu sindrom Down și autism m-a motivat foarte mult să merg până la capăt. Iar doamna preoteasă m-a sprijinit mereu cu rugăciunea, sfatul și așezarea sufletească. Faptul că am încercat să particip la cât mai multe Sfinte Liturghii m-a ajutat foarte mult. Atunci când e mâna lui Dumnezeu, lucrurile se realizează...”