Eroii români au nume

Militarii români şi-au apărat întotdeauna cu bravură țara. Dar nu numai atât. Atunci când vremurile au cerut-o, au luptat pentru întreaga lume. Numai în cimitirul din Soultzmatt, Alsacia, sunt îngropați 678 de soldați români din Primul Război Mondial. Eroi necunoscuți, neidentificați. Până de curând, când au fost duse la bun sfârșit eforturile lui Christophe Woehrle și ale asociației pe care o conduce, „Mémoire et histoire des tombes roumaines en France”. Christophe Woehrle este doctor în istorie și profesor universitar. A fost nevoie de zece ani de trudă în arhive ca să poată reda numele eroilor români.

Ambasadorul României la Paris, Luca Niculescu, senatori și deputați francezi, primari și aleși locali din aproape 40 de comune alsaciene în care au murit soldați români în Primul Război Mondial au venit la recenta primă aniversare a asociației lui Christophe Woehrle în Necropola Soultz­matt, ba chiar și un primar dintr-un oraș german, în care se află de asemenea un cimitir cu 64 de soldați români, edil care a depus o coroană de flori în memoria celor care și-au pierdut viața acum peste o sută de ani. În moarte nu mai putem fi dușmani.

Cimitirul din Soultzmatt nu este unul oarecare. El a fost inaugurat de Regele Ferdinand și de Regina Maria, este pământ românesc și cel mai important din regiune în care se odihnesc soldați români. Luați prizonieri de armata germană și aduși în Alsacia, câteva mii de români au murit la începutul lui 1917 din cauza condițiilor foarte dure de transport și de prizonierat.

Memoria lor este însă vie datorită autorită­ților române, a celor locale din Alsacia și grație unor voluntari precum Christophe Woehrle, care a pus un nume și un prenume acolo unde până de curând scria doar „Soldat român necunoscut”.

Cu amabilitate și bucurie, Christophe Woehrle a acceptat să povestească pentru Ziarul Lumina cum a-nceput totul. „Sunt interesat de România în general de la sfârșitul lui Ceaușescu - sunt generația care avea 20 de ani pe atunci și am trăit foarte puternic acel moment. Dar interesul pentru soldații români care au murit în Franța este și mai vechi, de la sfârșitul anilor 1970. Străbunicul meu, care a luptat în Primul Război Mondial ca soldat german pe frontul rusesc, mă aducea regulat în acest cimitir, unde venea să mediteze. A fost singura dată în viața mea când l-am văzut plângând... Și mereu mi-am dorit să știu povestea lor.”

L-am întrebat dacă a ajuns în România. Da, în octombrie 2021, „când Majestatea Sa Margareta m-a primit la Palatul Regal pentru a-mi acorda Înaltul Patronaj pentru asociație”. A stat doar două zile, dar acum are prieteni aici, în special familia lui Doru Micu și Dorin Măciucă, descendenții unui prizonier de război român care a fost înmormântat sub un nume necunoscut în Alsacia și pe care Woehrle l-a identificat anul trecut... Oamenii aceștia au aflat așadar la peste un secol după război locul unde este înmormântat bunicul lor!

„Trăiți într-una dintre cele mai bogate țări!”

Când l-am întrebat despre rolul jucat de Regina Maria, răspunsul a fost categoric: „Evident, Regina Maria este personajul principal în toată povestea prizonierilor de război români din Primul Război Mondial! Ea a făcut atât de multe pentru ei, în timpul războiului și mai ales după aceea. Dacă amintirea lor s-a perpetuat în Alsacia, este doar datorită Reginei Maria, care nu a încetat să se asigure că memoria celor care au făcut posibilă construirea noii Românii de după război va fi păstrată vie. Asociația noastră este moștenitoarea Comitetului Mormintelor Române pe care ea însăși îl crease și pe care l-am relansat în urmă cu un an”.

Christophe Woehrle știe multe despre România: „Știu că românii sunt latini și că suntem foarte legați în istorie. Știu că trăiți într-una dintre cele mai bogate țări în biodiversitate și prădători mari, cu păduri superbe. Știu că poporul român este blând și foarte apropiat de tradițiile și de religia sa”.

Cercetarea asupra militarilor români a făcut-o singur: „Dificultatea constă în citirea arhivelor, elaborate de armata germană care, la acea vreme, folosea o scriere caligrafică pe care puțini oameni o mai pot citi. Eu sunt însă printre ei, așa că îmi este destul de ușor. Principala problemă a arhivei este că documentele sunt împrăștiate, dar, din fericire pentru noi, sunt bine conservate”. Oricum, a fost nevoie de multă muncă și multe deplasări, o activitate pe care Christophe Woehrle o face ca voluntar de mai bine de 10 ani...

Asociația a înființat-o în 3 aprilie 2021. „Până acum am identificat toți militarii îngropați în necropola din Soultzmatt, dar și în cele din Mulhouse, Haguenau, Senones și Dieuze. În prezent lucrăm la cimitirul Rethel, din Ardeni. Am identificat inclusiv morminte ale soldaților musulmani îngropați sub morminte creștine. Am dezvoltat un proiect de benzi desenate realizate de românul Șerban Andreescu, pentru a face povestea accesibilă celor mai tineri. Este planificată publicarea unei cărți cu numele tuturor victimelor române înmormântate în Franța, care ar trebui să apară în 2023-2024 dacă găsim sponsori.”

Asociația vrea să realizeze noi plăci de identificare pentru mormintele Necropolei Soultz­matt. Apoi: „Vom perpetua ceremonia de omagiu adus prizonierilor români în ultima sâmbătă a lunii aprilie, cea mai apropiată de data de 29, care este Ziua Veteranilor din România”.

Făcând saltul de la trecut la prezent, am îndrăznit să-l întreb pe Christophe Woehrle cum sunt priviți românii de azi de către francezii de azi: „Această întrebare este foarte dificilă în postura mea de președinte al unei asociații care se ocupă de memoria românilor. Cred, personal, că românii nu beneficiază în general de o imagine pozitivă în rândul popu­lației franceze. Nu sunt stigmatizați sau respinși, nu, dar sunt înțeleși greșit și încă circulă multe prejudecăți printre francezi. Cei care cunosc și iubesc România știu diferența, dar nu este cazul majorității francezilor, care încă prea des confundă minoritățile de romi din Franța, care au o reputație foarte proastă, cu populația majoritară românească. Dar această întrebare mi se pare polemică, iar asociația noastră lucrează, prin istorie, să arate că românii ne sunt foarte apropiați!”

„Mi-aș dori ca fiecare român să fie mândru de acești bărbați”

Legăturile istorice și culturale (Enescu, Brâncuși, Ionesco, Berthelot etc.) dintre România și Franța au rămas foarte puternice, o dovadă fiind munca Institutului Cultural Român de la Paris și a ambasadorului României în Franţa, care este foarte substanțială și ajută la menținerea acestei relații. Relație care, însă, va continua să se deterioreze inexorabil, în ciuda tuturor eforturilor, pentru că din ce în ce mai puțini români vorbesc franceza. „Depinde de noi să facem efortul”, spune istoricul francez, drept care... învață limba română!!

Francezul care trudește pentru memoria militarilor români a ținut să spună: „Pentru a ști unde mergem, trebuie să știm de unde venim. Martorii au dispărut și a venit vremea istoricilor. România a suferit foarte mult în secolul 20, iar jertfa oamenilor de rând în timpul Primului Război Mondial a fost teribilă, dar decisivă pentru viitorul României. Și dacă țara este astăzi membră a Uniunii Europene și îi consider pe români frații mei este datorită jertfei străbunicilor dumneavoastră, soldaților români prizonieri de război care au venit să moară în locuri îndepărtate unde se odihnesc şi astăzi, locuri care sunt ale mele. Simt că am datoria să le păstrez vie amintirea și mi-aș dori ca fiecare român să fie mândru de acești bărbați, să se intereseze de destinele lor atât de fatale, dar atât de eroice. Români, nu-i uitați!”

Christophe Lucien Woehrle

Christophe Lucien Woehrle s-a născut în 11 august 1969 la Mulhouse. Și-a susținut teza de doctorat despre prizonierii de război în iunie 2019 la Universitatea din Bamberg.

A publicat numeroase studii și articole de specialitate. A fost consilier științific al programului Retour aux Sources (Întoarcerea la rădăcini) cu actorul Franck Dubosc și a intervenit în documentar pentru a-l ghida pe acesta pe urmele bunicului său, prizonier de război în al Doilea Război Mondial.

În 2019, Le Souvenir français (Amintirea franceză) i-a sugerat să scrie despre evacuarea alsacienilor din Dordogne, temă care a devenit subiectul unei cărți premiate și puse în scenă.
Specialist în paleografie germană, a predat această disciplină la Academia

Europeană de Genealogie. Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor, 2021.