Într-o perioadă dominată de campania pentru Palatul Cotroceni, ne-am îndreptat și noi pașii într-acolo. Fără pretenții, însă, pentru funcția supremă în stat, căci ținta noastră era Muzeul Național Cotroceni, aflat în aceeași incintă cu Administrația Prezidențială, în a cărei subordine se află. Un muzeu încărcat de istorie, dar și de artă, în care spațiile de expunere sunt la fel de admirabile ca exponatele din interiorul lor.
„Iconari în Otopeni”, simpozion ajuns la a șaptea ediție
De șapte ani, în orașul Otopeni, la doi pași de Capitală, se desfășoară – prea puțin cunoscut la cât este de frumos! – un simpozion internațional dedicat iconografiei contemporane. Este vorba, concret, de un atelier desfășurat vreme de o săptămână, în care meșteri iconari din toată țara – uneori și din alte țări – pornesc de la „grund alb”, adică de la zero, pentru a crea icoane de o frumusețe care-ți taie respirația. La sfârșit, se organizează o expoziție cu ceea ce-au realizat, care va fi deschisă până în luna ianuarie.
Să mai spunem că această a 7-a ediție a atelierului, simpozionului și expoziției „Iconari în Otopeni” este înscrisă în tematica Anului omagial al satului românesc, celebrat în Patriarhia Română în 2019, iar locul manifestării este, ca și anii precedenți, modernul și elegantul Centru Cultural „Ion Manu” din Otopeni.
Sâmbătă dimineață l-am găsit în holul mare de la parter pe artistul George Romilă, din Piatra Neamț, care s-a scuzat zâmbind că „unii lucrează mai încet”. Am avut astfel privilegiul să asistăm chiar la actul creației: în acest caz, era vorba despre o icoană pe lemn a Sfântului Gheorghe.
În sală erau deja expuse pe șevalete lucrările terminate, iar în restul parterului, alte icoane și desene ale participanților la atelier, plus fotografii și informații despre o serie de biserici, căci anul acesta la eveniment a fost invitat și un arhitect, Dorel Cordoș, din Baia Mare, care a conferențiat despre „Dialogul arhitectural între generații la bisericile de lemn”.
N-a fost singura conferință. În acea dimineață, la ora vizitei noastre, în sala de conferințe de la etaj vorbea pr. dr. Manole Brihuneț, cercetător științific din Chișinău, despre „Icoana din casa satului basarabean în secolul al XIX-lea”. Din prelegerea sa, ilustrată în Power Point pe ecranul sălii, am aflat că, pe lângă frământările istoriei, pe lângă furturile și traficul de odoare bisericești, a existat - și fără îndoială mai există și azi - problema icoanelor falsificate, cărora li se aplică tehnici sofisticate de „îmbătrânire”, să pară vechi...
George Romilă ne-a mai spus că întreaga manifestare a fost gândită și pusă pe roate, acum 7 ani - firește, cu sprijinul esențial al Primăriei Otopeni -, de către meșterul iconar Ioan Popa.
La adresa de internet http://iconariotopeni.blogspot.com/ merită să citiți prezentările iconarilor, într-un jurnal al ediției de anul acesta. Dar măcar numele artiștilor și ale lucrărilor merită amintite și aici: Andrei Mușat, Mizil - „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”; Andrei Nuțu, Piatra Neamț - „Buna Vestire”; Claudiu Sfara, Baia Mare - „Sfinții Împărați Constantin și Elena”; Florentin Stoian, Brăila - „Maica Domnului pe tron cu Pruncul”; Florin Deaconiuc, Iași - „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul”; George Romilă, Piatra Neamț - „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”; Ovidiu Gliga, Brașov - „Nașterea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul”; Stanislav Grecu, Cluj-Napoca - „Adormirea Maicii Domnului”, toate, icoane pe lemn. Pr. Emanuel Ganciu, din Jilava, Ilfov, a realizat „Troiță” (sculptură în lemn) și Alin Pater, din Arad, „Sfânta Muceniță Varvara” (icoană pe sticlă).
Am plecat din Otopeni cu sufletul plin de încântare și cu gândul că trebuie să existe cât mai multe asemenea manifestări. Felicitări organizatorilor și artiștilor!