Până la 15 august, la Muzeul Etnografic al Moldovei de la Palatul Culturii din Iași, poate fi admirată o spectaculoasă colecție de cămăși tradiționale, parte din zestrea Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară din Maramureș. Expoziția a fost vernisată pentru prima dată anul trecut la Baia Mare și este itinerantă.
Panotată într-un mod cu totul original, printr-un sistem gândit să pună în valoare mânecile largi, elementul cel mai spectaculos din piesele de port maramureșene, expoziția integrează 37 de cămăși și 36 de imagini, proiectul fiind elaborat de muzeografii băimăreni în colaborare cu artistul fotograf Gabriel Motica. Sensibilitatea artistică și deschiderea spre interpretarea liberă a mesajului de către privitor sunt coordonatele fundamentale pe care organizatorii par să fi mizat. Iar impresiile nu pot fi decât dintre cele mai profunde. Căci, odată intrat în cele două încăperi ale Muzeului Etnografic al Moldovei, în care sunt expuse toate aceste „Chipuri și cămeși”, după cum se intitulează expoziția, senzația este aceea de zbor, de trecere prin timp, de înălțare. Cămeșa ţi se înfățișează ţie, privitorul, ca un înger de pânză: duios, fragil, suitor. Pare că în următoarea clipă vei auzi fâlfâit de aripi, ca niște șoapte ale trecutului, iar chipurile celor ce vor fi fost, alături de cele ce sunt astăzi, se vor prinde într-o horă a timpului, pentru ca cercul purtătorilor de cămeși să nu fie nicicând întrerupt.
„Această expoziție are un dublu discurs. Unul ține strict de partea științifică, pentru că am dorit să aducem cămăși din toate cele patru zone etnografice ale Maramureșului, incluzând și zona adiacentă a Oașului, în care influențele și interferențele sunt extrem de vizibile. Cea de-a doua nișă a discursului este una mult mai sensibilă și ține de semiotica mesajului vizual. Nu întâmplător maniera de panotare este de o asemenea factură, neconvențională. Cei care au fost îmbrăcați în aceste cămeși nu mai sunt printre noi. Dar apar chipurile celor care le poartă astăzi, într-o continuitate. Această asociere își propune să sensibilizeze publicul, să-l aducă în fața expoziției, fără a-i pune în față o lectură directă, sterilă”, a explicat Anamaria Nagy, conservator în cadrul Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară din Maramureș, curatorul expoziției.
Piese de port maramureșene
Realizată în 2020, expoziția a fost vernisată pentru prima dată la Baia Mare, anul trecut, la 24 iunie, de Sânziene, când este marcată și Ziua internațională a iei. Succesul de care s-a bucurat a determinat organizatorii să o transforme într-o expoziție itinerantă, pentru ca cele 37 de cămăși, parte din colecția pe care o deține muzeul maramureșean, să poată fi admirate și cunoscute de un public cât mai larg. Prima oprire a fost la Iași, la Muzeul Etnografic al Moldovei din cadrul Complexului Muzeal Național „Moldova”, unde vor fi expuse până la 15 august. Este o premieră pentru publicul din Moldova, obișnuit cu un anume stil al cămășilor din portul tradițional, cămașa cu altiță și cu bogate decorațiuni fiind aici specifică. Tocmai de aceea întâlnirea cu aceste cămăși maramureșene, care uluiesc prin grație și prin simplitatea decorului, dar mai ales prin croiul lor spectaculos, poate fi considerată o sărbătoare. „A fost o provocare pentru noi, că suntem un muzeu mai mic, de a veni cu o expoziție într-un centru cultural cum este Iașiul. Proiectul este realizat în colaborare cu artistul fotograf maramureșean Gabriel Motica, iar această alăturare a chipurilor și cămeșilor nu este întâmplătoare. Este un mesaj pe care am vrea să-l transmitem, un mesaj, prin vreme, al celor care au purtat aceste cămeși către generațiile de azi - de a le purta și noi cu mândrie, de a fi mândri de identitatea noastră. Pentru că, dacă le privim atenți, aceste cămăși au însemne, au un cod a ceea ce ne definește ca popor, ca zonă în acest caz, și mă refer la Maramureș”, a spus la vernisajul expoziției de la Iași Monica Mare, managerul Muzeului de Etnografie și Artă Populară din Baia Mare.
Cămășile expuse la Iași sunt reprezentative pentru zonele etnografice ale Maramureșului - Țara Maramureșului, Țara Lăpușului, Țara Codrului, Țara Chioarului, dar și pentru Țara Oașului. Majoritatea datează din secolul 20 și sunt confecționate din pânză de casă „nevedită și țesută în două ițe”. Se diferențiază, prin calitatea pânzei (cânepă, in ori amestec al acestora cu bumbacul), cămășile de lucru de cele de sărbătoare. De asemenea, într-o categorie aparte se înscriu cămășile de mireasă, considerate cămăși „de ritual”. De o anumită unicitate se bucură și cămășile din Țara Lăpușului, care, potrivit muzeografului băimărean Gabriela Filip, „păstrează cel mai vechi tip de croi al cămășii românești, și anume cămașa cu ciupag”. Aceasta este o cămașă încrețită, „având pe piept un ornament de formă trapezoidală, cusut pe crețuri”, are guler îngust și brodat și mânecile foarte largi. „Cele două mâneci, împreună cu pieptul din față și cel din spate, se încrețesc pentru a forma gura cămășii”. De o extraordinară frumusețe sunt și cele care provin din Țara Oașului, cu o ornamentică bogată, „vie și armonioasă din perspectivă cromatică, reflectând temperamentul caracteristic oșenilor”, după cum a remarcat în catalogul expoziției curatorul Anamaria Nagy.
Toate aceste piese de excepție din patrimoniul muzeului băimărean se află într-o minunată alăturare cu chipurile maramureșene surprinse de artistul fotograf Gabriel Motica. Acesta „transformă documentarul fotografic, de înregistrare a realului cotidian al satului, într-un spațiu prin care reușește să exprime nu neapărat o realitate, ci un sentiment asociat realității”, consideră Anamaria Nagy. Rămâne doar ca noi, privitorii, să ne bucurăm de grația lor și de faptul că „îngerii” de pânză țin vie amintirea purtătorilor de cămeși care s-au petrecut din lumea aceasta, devenind îngeri.
