Până în 12 noiembrie, la Muzeul de Istorie a Moldovei din Iași poate fi vizitată una dintre cele mai spectaculoase expoziții dedicate memoriei lui Alexandru Ioan Cuza: „Cuza 200 - Bicentenarul nașterii Domnului Unirii”. Pe lângă obiecte care au aparținut domnitorului și care au fost arareori expuse, pot fi admirate și cercetate îndeaproape legăturile de rudenie ale acestuia cu boieri sau alte personalități de seamă din Moldova secolului al 19-lea, dar și originile grecești ale familiei din care provine.
S-au împlinit, în 2020, 200 de ani de la nașterea lui Alexandru Ioan Cuza, cunoscutul și iubitul domn al Unirii, personaj care s-a bucurat de o popularitate crescută încă din epoca în care a trăit și în jurul căruia s-a creat o aură de legendă care are și astăzi farmecul neștirbit. Momentul, marcat încă din prima parte a anului, continuă să fie prilej bun pentru a rememora episoade din timpul domniei lui Cuza, pentru a ne familiariza cu activitatea și reformele pe care le-a inițiat, dar și pentru a-l cunoaște dincolo de imaginea sa publică, perpetuată din epoca în care a trăit și până azi. Aceasta a fost motivația inițiatorilor expoziției temporare „Cuza 200 - Bicentenarul nașterii Domnului Unirii”, organizată în spațiile Muzeului de Istorie a Moldovei, de la Palatul Culturii din Iași. Piese originale, din colecțiile Muzeului Unirii și ale Muzeului de Istorie a Moldovei din cadrul Complexului Muzeal Național „Moldova” Iași, precum și din patrimoniul Muzeului de Istorie Naturală a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, mai rar prezentate publicului, pot fi admirate aici până în 12 noiembrie. Printre acestea, actele de înfiere ale copiilor lui Cuza, din patrimoniul Muzeului Unirii din Iași, două tablouri cu portretele domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1887) şi doamnei Elena Cuza (1909), realizate de pictorul C.D. Stahi, aflate în patrimoniul Muzeului de Istorie Naturală al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, sau „Ordinul Unirii” în grad de Cavaler, Ofițer și Mare Ofițer (1865). „Fiind vorba despre un an care marchează nașterea lui Cuza, automat te gândești la naștere și la origini, la partea de genealogie. Din acest motiv, prima sală este rezervată tematicii genealogiei, care îi conferă lui Alexandru Ioan Cuza o altă dimensiune, mai puțin cunoscută de noi”, a subliniat muzeograful Sorin Iftimi, curatorul expoziției.
De altfel, cea mai spectaculoasă parte a expoziției este chiar cea dedicată legăturilor de rudenie ale domnitorului, care explică originile și ramificațiile familiei sale, atât pe linie maternă, cât și pe linie paternă, puțin cunoscute publicului larg. „Printre strămoșii lui Cuza se numără și Varlaam Cuza-Sardeon arhiereu, care a fost stareț la Mănăstirea «Sfântul Spiridon» și care, pe când era egumen al Mănăstirii Dobrovăț, a contribuit la editarea unei Biblii în limba română pentru Basarabia, o ediție din 1819. A luat Biblia ardelenească, cea făcută de Samuil Micu-Klein, drept model și a făcut o ediție în limba română, pentru Basarabia, tipărită la Sankt Petersburg, care s-a răspândit și în Moldova, la cererea Mitropolitului Veniamin Costachi. Foarte interesante sunt și înrudirile domnitorului cu familiile boierești Callimachi, Moruzi, Catargiu, Râșcanu. Există și înrudiri între Cuza și Simion Movilă sau cu doamna Dafina-Ecaterina, soția lui Dabija-Vodă”, a explicat muzeograful Sorin Iftimi. De asemenea, între strămoşii domnitorului Cuza se regăsesc mai mulţi mari logofeţi, hatmani și pârcălabi. Un înaintaș al lui Cuza a fost şi logofătul Miron Costin, marele cronicar.
Un arbore genealogic al familiei Cuza, întocmit de istoricul Gheorghe Ghibănescu, a apărut pentru prima dată la 1915, în volumul de documente „Cuzeștii”, finanțat de Maria Moruzi, nora lui Alexandru Ioan Cuza (a fost căsătorită cu fiul acestuia, Alexandru Al. Cuza) și mama istoricului de mai târziu Gheorghe Brătianu.
Originile grecești
De un real interes, mai ales pentru pasionații de istorie și genealogie, sunt și amănuntele legate de originile grecești ale domnitorului Cuza pe linie maternă. Mama sa, Sultana Cozadini (1785-1865), era născută la Constantinopol și a ajuns în Moldova datorită tatălui său, comisul Cozadini, care dobândise aici un rang boieresc. „Prin mama, Sultana Cozadini, domnitorul se înrudea cu mai multe familii fanariote: Mavrocordat, Mavrogheni, Vogoride. Sora ei a fost doamnă în Țara Românească. Și asta arată, într-un fel, evoluția profesională a lui Cuza în timpul caimacamului Vogoride, care l-a promovat în armată foarte repede, ca pe o persoană de încredere - îi spunea «Cuzaki», considerându-l de-al lui -, și l-a adus chiar în fruntea armatei. Asta explică și de ce în 1859, când s-au făcut alegerile, a putut să fie luat în considerare și să devină domn. Dacă ar fi fost un simplu om venit de la Fălciu, fiul lui Ioan Cuza, probabil că nu ajungea să devină candidat la domnie”, a apreciat istoricul Sorin Iftimi.
Azi, în Iași, o clădire impozantă, de la poalele Copoului, amintește de numele familiei Cozadini. Este vorba despre casa care a aparținut mai întâi lui Grigore Cozadini, apoi lui Dimitrie Cozadini, ambii frați și veri după mamă ai lui Alexandru Ioan Cuza. Imobilul, cunoscut mai mult după numele celui care a construit-o, Dumitrache Cantacuzino-Pașcanu (Casa Cantacuzino-Pașcanu), este acum sediul Palatului Copiilor. În perioada refugiului din Primul Război Mondial a fost reședința reginei Maria. Tot în această casă a fost și primul sediu al Băncii Naționale din Iași.
Familia domnitorului Cuza
Alexandru Ioan Cuza s-a născut la moșia Barboși, din fostul ținut Fălciu, satul fiind azi parte componentă a comunei Hoceni, județul Vaslui. A fost fiul lui Ioan Cuza, ispravnic al Ținutului Fălciu, apoi pârcălab de Galați (ispravnic al Ținutului Covurlui) și al Sultanei Cozadini. Alexandru Ioan, întâiul născut, a studiat în Franța, apoi a făcut carieră în funcții administrative și în armată. În 1844 s-a căsătorit cu Elena Rosetti, a cărei familie deținea moșia Solești din Vaslui și care va fi reținută de istorie drept Elena Doamna.
Cuza a avut doi frați: Dimitrie, mort la 25 de ani în urma unui accident de călărie, și Sultana, căsătorită cu Mihai Jora, prefect al județului Roman.
Domnitorul a avut doi fii, Dimitrie și Alexandru, din relația cu Maria Obrenovici, pe care i-a recunoscut și adoptat, ambii decedați la vârste foarte tinere, la un an distanță unul față de celălalt.
