Cine călătoreşte de la Galaţi spreTecuci va întâlni, pe la mijlocul călătoriei, comuna Lieşti, iar în imediata apropiere a străzii principale, care străbate localitatea, biserica „Sfânta Parascheva“. Dincolo de activitatea liturgico-pastorală pe care o săvârşesc pentru comunitatea de aici, preoţii slujitori, Titi Gabor şi Ioan Croitoru, încearcă, prin diverse activităţi culturale şi spirituale, să formeze, în parohia pe care o păstoresc, o mare familie, legată de rădăcinile înaintaşilor. În clopotniţa bisericii s-a pus la punct un atelier de pictură bizantină, unde, în fiecare săptămână, 70 de copii vin să evidenţieze, cu ajutorul culorilor, taina din chipurile sfinţilor. Pe lângă aceasta, în parohie funcţionează şi un ansamblu folcloric recunoscut în zonă.
La puţin timp de la numirea ca paroh, în primăvara anului 2007, părintele Titi Gabor a hotărât, împreună cu Consiliul parohial şi Comitetul de femei, înfiinţarea unui atelier de icoane bizantine.
Fiind şi profesor la şcolile din comună, părintele a înţeles mai bine nevoia de a oferi copiilor alternative pozitiv-educative, constructive, pentru petrecerea timpului liber.
Atelierul este organizat în clopotniţa bisericii, într-un spaţiu de 64 de mp. Întrebat de ce s-a străduit să înfiinţeze un atelier de pictură bizantină în parohia sa, părintele Gabor ne-a declarat: „Motivul acestei hotărâri de neclintit a fost dorinţa de a răspunde, într-un fel, celor ce nu acceptă icoanele în şcoli, precum şi talentul extraordinar moştenit din generaţie în generaţie, pe care îl au copiii din comună“.
„Cred că vom reuşi să ridicăm mari iconari din Lieşti“
În vederea derulării acestui proiect, preotul paroh l-a cooptat pe profesorul Ioniţă Bebea, de la Atelierul „Fantezia“, al Clubului Copiilor din Tecuci.
Prezenţa domnului Bebea, un foarte bun pedagog, prieten al copiilor, a făcut ca cei mici şi talentaţi din satul Lieşti să vină cu drag şi să deprindă arta picturii icoanelor. Domnul profesor şi-a exprimat bucuria colaborării cu elevii şcolilor din Lieşti, subliniind importanţa icoanelor şi a mărturisirii pe mai departe a acestui meşteşug sfânt: „Când te aşezi în faţa unei icoane, în primul rând, trebuie să ai credinţă în Dumnezeu şi sunt convins că Dumnezeu ne vrea alături de aceşti copii excepţionali, pentru a-i învăţa să ţină pensula în mână şi să ilustreze momente, evenimente sau personaje din viaţa Bisericii Ortodoxe. Noi gândim cu inima şi lucrăm cu mâna şi astfel cred că vom reuşi să ridicăm mari iconari din Lieşti“.
Primarul e mândru de micii iconari
La început, activitatea era mai mult o joacă, copiii schiţând cu creionul pe hârtie câte ceva. Apoi, micuţii au învăţat să folosească acuarele şi acrilice, iar activitatea a căpătat diversitate.
Aşa se face că, în prezent, în fiecare sâmbătă, între orele 14:00 şi 16:00, se adună la atelierul de pictură în jur de 70 de copii, cu vârste între 7 şi 14 ani, fiecare cu şevaletul şi cu trusa lui de lucru, învăţând să picteze icoane bizantine pe lemn.
În cadrul atelierului de la biserica „Cuvioasa Parascheva“ din Lieşti, profesorii şi învăţătorii satului participă pe rând la şedinţele de lucru, fiind alături de preoţii bisericii, care se îngrijesc de micuţii artişti.
Proiectul este sprijinit financiar şi de Primăria comunei şi de domnul primar, Mişu Nicolae, care vine adeseori în mijlocul copiilor şi-i încurajează.
Referindu-se la acest proiect de parteneriat cu parohia şi cu şcolile din comună, în vederea educării şi cultivării copiilor, primarul crede că „nu se poate realiza nimic dacă nu există o simbioză între Şcoală, Biserică şi instituţia statului, pe care o reprezintă Primăria. Astfel, am hotărât să investim în aceşti copii, care sunt atraşi de pictură şi de valorile religioase, pentru că nimeni nu poate să redea mai bine chipul unui sfânt decât copilul, care este neprihănit, curat şi care priveşte chipul din icoană cu atât de mult drag“.
Atelierul de pictură funcţionează cu binecuvântarea Preasfinţitului Casian, Episcopul Dunării de Jos, şi se bucură de un bun prestigiu în localitate şi în judeţul Galaţi.
În mai puţin de un an, şase premii
În cursul anului 2007, copiii care participă la acest atelier au realizat multe icoane şi desene, primind opt premii: cinci la concursuri naţionale şi trei la concursuri interjudeţene.
Iconarii din Lieşti au fost apreciaţi la concursul organizat de Patriarhia Română, împreună cu Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, „Icoana din Sufletul Copilului“, precum şi la alte concursuri naţionale în oraşele Sibiu, Brăila şi judeţul Vrancea.
La concursul „Paşi spre tradiţie“ au fost premiaţi pentru icoanele foarte frumos realizate Marcel Jorăscu şi Cristina Coman, de la Şcoala nr. 2 din Lieşti.
La concursurile din Sibiu, Vrancea şi Brăila au fost premiate Sabina Mihalache, Gabriela Gabor şi Alina Lupică.
De asemenea, s-a înaintat deja un proiect pentru desfăşurarea unui concurs naţional, „Ucenici la porţile credinţei“, în vara acestui an, în municipiul Tecuci, prin colaborarea parohiei Lieşti cu Primăria Lieşti, Clubul Copiilor din Tecuci şi Primăria Tecuci. La acesta vor participa copii din 32 de judeţe, care vor fi cazaţi la mănăstirile din jurul Tecuciului.
Tot acest proiect cultural-religios din cadrul parohiei Lieşti se desfăşoară bazându-se pe ideea că toţi copiii trebuie educaţi să-l iubească pe Dumnezeu şi să creadă în El. Proiectul nu face altceva decât să reînvie o tradiţie artistică ce îşi are originile chiar în primele generaţii ale comunităţii care a dăruit lumii foarte mulţi artişti, în special pictori.
Muzeu parohial
Activitatea misionară şi culturală a preoţilor care slujesc la biserica din Lieşti a dat de multe ori roade, reuşind să creeze multe momente deosebite pentru comunitatea pe care o păstoresc. Un astfel de moment festiv a fost inaugurarea, de către Preasfinţitul Episcop Casian, a micului muzeu parohial, organizat în clopotniţa bisericii, în anul 2003, la sărbătorirea a 555 de ani de la înfiinţarea satului.
Muzeul cuprinde în mare parte obiecte vechi ce au fost recuperate de la biserica din vale şi aduse la biserica cea nouă, unde s-au păstrat până astăzi.
„Noi am avut în gând să păstrăm cu sfinţenie odoarele vechi ale bisericii şi astfel, am ajuns să chemăm credincioşii astăzi la Liturghie, cu unul din primele clopote ale bisericii, care datează din anul 1794, fiind luat împreună cu o cruce mare, înfiptă în semilună, de la biserica din vale. Şi aşa, încetul cu încetul, împreună cu sprijinul Primăriei şi al bătrânilor satului am ajuns să avem acest frumos muzeu“, ne spune părintele Gabor.
Grupul folcloric „Cununiţa satului“
În activităţile culturale, iniţiate de cei doi preoţi ai parohiei pentru tinerii satului, s-a implicat şi dascălul Gheorghe Ignat, licenţiat al Facultăţii de Muzică din Constanţa, care a dezvoltat şi instruit un grup folcloric, „Cununiţa Satului“, format în prezent din 25 de copii de diferite vârste, între grădiniţă şi clasa a VIII-a.
Unii copii au costume naţionale de la străbunicii şi bunicii lor, iar alte 50 de costume populare, specifice zonei, au fost procurate prin amabilitatea domnului primar, de la Asociaţia „Busuiocul“, singura din zona de Sud a Moldovei care mai confecţionează costume populare.
Copiii din grupul folcloric fac repetiţii în fiecare duminică, după Sfânta Liturghie, la orele 15:00, în clopotniţa bisericii, unde există şi un pian, atât pentru exerciţiul micuţilor care dovedesc aptitudini, cât şi pentru acompanierea unor piese.
Tinerii de la „Cununiţa Satului“ sunt prezenţi la fiecare eveniment special al satului, la fiecare 1 Decembrie, când au loc festivităţi dedicate sărbătorii naţionale a României, la Primărie şi în centrul satului, precum şi de Crăciun, când colindă autorităţile şi multe familii ale satului. Cele mai iubite şi mai talentate membre ale grupului sunt micuţele Adina-Georgiana şi Miruna-Maria Tăbăcaru, de 6 ani, care sunt deja vestite la multe concursuri de profil din ţară.
Toate aceste activităţi sunt întregite la Lieşti de o foaie socială şi moral-religioasă, „Vatra Strămoşească“, serie nouă, editată de către parohie, în colaborare cu Primăria.
Numărul 1 a apărut în primele zile ale lunii ianuarie 2008, şi cuprinde momente din viaţa satului şi unele sfaturi duhovniceşti ale preoţilor, precum şi poveţe ale psihologului şcolilor din comună.
▲
Un sat vechi de 560 de ani
Satul Lieşti a fost atestat documentar pentru prima dată la 1448 şi a avut, de-a lungul vremii, două biserici. Prima a fost zidită în jurul anului 1846, în valea satului, între râurile Bârlad şi Siret. Între anii 1881-1882, au avut loc, succesiv, inundaţii catastrofale, când apele au depăşit nivelul caselor. Deşi se afla pe un loc mai înalt, şi biserica a fost înghiţită de ape. După mulţi ani, oamenii au găsit, la arat, diferite obiecte care au stat pe sfânta masă şi în altar. În urma informărilor făcute de preoţii Ion Croitoru şi Titi Gabor, privind existenţa unor urme materiale din epoci mai vechi pe teritoriul comunei Lieşti în vechea vatră a satului, aşezată în lunca Bârladului, un colectiv de la Muzeul Mixt Tecuci s-a deplasat la faţa locului, unde s-a constatat existenţa, la nivelul solului, a unor ziduri de fundaţie din piatră şi cărămidă. În această zonă a fost amplasată o cruce metalică de 2 metri înălţime, fixată într-un soclu de beton, care marchează vechea biserică dispărută, care a deservit satul Lieşti până la inundaţii.
De asemenea, în urma unor investigări de-a lungul cursului Bârladului vechi au mai fost sesizate urme de înhumări, care provin, probabil, de la o necropolă de tip Sântana de Mureş. Existenţa vechii vetre a satului este confirmată şi prin numeroase descoperiri întâmplătoare de monede, obiecte de cult, fragmente ceramice, resturi de materiale de construcţie, toate datate în secolele XVIII-XIX.
După inundaţiile din anul 1881, toţi lieştenii s-au mutat pe deal şi au reuşit, cu mare greutate, să-şi construiască noi case.
Dar, deşi erau foarte săraci, oamenii nu au putut sta în noul sat fără biserică şi au construit, între anii 1884-1887, biserica din deal (foto), aşa cum este cunoscută până astăzi.
Aceasta este printre puţinele biserici de lut care au rezistat până în zilele noastre, lucru posibil datorită zidului placat cu cărămidă. De la construcţia ei s-a slujit în permanenţă, mai puţin în timpul primului Război Mondial, când nemţii au ajuns la Siret, iar locuitorii s-au refugiat în satul Călmăţui. Bătrânii satului spun că, în acele momente grele, preoţii săvârşeau Sfânta Liturghie în mijlocul câmpului.
▲
„Vreau să pictez icoane pentru ca oamenii să se roage la ele“
▲ Am întrebat câţiva copii din Lieşti despre meşteşugul icoanelor şi despre activitatea lor în cadrul atelierului z Iată răspunsuri lor: ▲
Alina Bica, 13 ani: „Îmi place foarte mult să pictez icoane. Când mă aşez la lucru, mi se pare că totul vine de la sine, mă uşurez de tot greul, uit de tot răul din lume. Iniţiativa părintelui m-a ajutat mult şi sunt foarte bucuroasă că pot picta sfinţi. După ce voi părăsi satul, mă voi întoarce de fiecare dată, cu emoţie în suflet, la biserica aceasta unde mi-am petrecut toată copilăria, pictând“.
Alina Gianina Necula, 14 ani: „Îmi place foarte mult să pictez. Când fac o icoană pun mult suflet, lucrez din toată inima şi mă bucur mult că domnul profesor Ioniţă e un om bun şi credincios. Mulţumesc domnului primar şi părintelui duhovnic că m-au ajutat să ajung până aici“.
Paula Valentina Frătiţa, 13 ani: „Când eram mică, nu eram foarte talentată la desen, dar acum am descoperit că prin multă muncă, rugăciune şi cu ajutorul domnului profesor pot picta icoane şi am de gând să continuu cu această pasiune şi mai târziu, când voi fi la facultate. Vreau să pictez icoane, pentru a se ruga oamenii la ele“
Cristina Coman, 14 ani: „Când pictezi, e important să pui suflet, să ai talent, dar să fii şi ajutat. Îmi place să pictez icoane şi să merg la concursuri. Sfinţii pe care-i pictez, mai ales Sfântul Ioan Casian mi-au adus multe bucurii şi mă ajută mult în viaţă“.
▲
31 de familii au mulţumit Domnului pentru 50 de ani de căsnicie
Un moment special al parohiei „Sfânta Parascheva“ s-a petrecut în anul trecut, în luna noiembrie, când 31 de familii, care au împlinit 50 de ani de căsătorie, şi-au sărbătorit nunta de aur.
Emoţionantul eveniment a unit în biserica satului aproximativ 400 de persoane, adunând patru generaţii: părinţii, care au împlinit 50 de ani de căsătorie, copiii lor, care au acum 47, 48 sau 49 de ani, nepoţii lor, în vârstă de 25 de ani şi strănepoţii lor de câţiva anişori.
În anul 1957, în satul Lieşti, 72 de familii au primit Taina Cununiei, iar până astăzi nu a divorţat nici o familie.
