Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Reportaj „La rând la Sfânta Parascheva e ca la uşa raiului“

„La rând la Sfânta Parascheva e ca la uşa raiului“

Un articol de: Narcisa Balaban Urucu - 11 Oct, 2008

În fiecare an, timp de câteva zile, în preajma datei de 14 octombrie, Iaşul constituie principala destinaţie spirituală pentru sute de mii de români din toate colţurile ţării, ba chiar şi din străinătate. Un singur scop îi aduce la Iaşi: rugăciunea către Sfânta Parascheva. Ţărani şi intelectuali, oameni trecuţi de vârsta puterilor, copii şi tineri, femei şi bărbaţi, cu suferinţe în inimi şi lacrimi în ochi, gata să îndure trecerea timpului şi vremea, de foarte multe ori ploioasă, formează, preţ de câteva zile, rândul kilometric de pe străzile ce şerpuiesc la poalele Mitropoliei, purtând cu ei speranţa bucuriei simţite la capătul călătoriei spre întâlnirea cu sfinţii lui Dumnezeu.

Ziua de 14 octombrie a fost, încă din secolul al XVII-lea, prilej de mare sărbătoare în capitala Moldovei. Slujbele impresionante atrăgeau mii de credincioşi la Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi“, apoi la Mitropolie. Sărbătoarea a luat o mare amploare începând cu hramul din anul 1955, când un sobor de arhierei a proclamat oficial în faţa a sute de credincioşi şi a altor Biserici surori generalizarea cultului Sfintei Parascheva în Biserica Română. Până atunci, Cuvioasa era trecută în rândul sărbătorilor cu cruce roşie, numai regional. Generalizarea cultului ei a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la 28 februarie 1955.

Chiar şi în timpul regimului comunist, chiar dacă nu ca altădată, Cuvioasa n-a fost uitată de pelerini. Însă, începând cu anii â90 ai secolului trecut, într-o perioadă de mai multă libertate, sărbătoarea Sfintei Parascheva a revenit la solemnitatea ei seculară, pelerinajul prilejuit de acesta numărându-se astăzi printre cele mai mari pelerinaje din lumea toată. „Preacuvioasa Sfânta Parascheva este ocrotitoarea Moldovei. Eu merg, de regulă, o dată la o săptămână, pentru că sunt din Iaşi. Sfânta este atât de cinstită, pentru că a apărat mereu Moldova, de ploi, de frig şi de secetă. Este ocrotitoare, mijlocitoare şi ajutătoare. După părerea mea, socotesc că Sfânta Parascheva este a doua femeie sfântă după Maica Domnului. S-ar putea să greşesc, dar eu aşa cred. Dovadă sunt miile de pelerini care vin în fiecare toamnă la Iaşi“, ne-a spus Alexandru Drăgoiu, din Iaşi.

Ceva ce în România se întâmplă doar o dată pe an

Ţărani şi intelectuali, oameni trecuţi de vârsta puterilor, copii şi tineri, cu suferinţe în inimi şi cu lacrimi în ochi, gata să îndure trecerea timpului şi vremea, de foarte multe ori ploioasă, formează, preţ de câteva zile, rândul kilometric de pe străzile ce şerpuiesc la poalele Mitropoliei, purtând cu ei speranţa bucuriei simţite la capătul călătoriei spre întâlnirea cu sfinţii lui Dumnezeu. Ce-i adună la un loc?! Credinţa în Sfânta Cuvioasă Parascheva. Ce îi determină să nu renunţe la jertfa pe care şi-au pus-o în gând atunci când s-au aşezat la rând?! Credinţa în bucuria împlinirii dorinţelor şi a înlăturării necazurilor. E ceva ce în România se întâmplă doar o dată pe an.

Şi sute de localnici, care au posibilitatea ca în fiecare zi de peste an să atingă moaştele Cuvioasei, vin şi se aşază la rând în ziua hramului ei, suportând frigul nopţii de toamnă doar pentru că aceasta poate fi şi o dovadă de respect pentru ajutorul ei nemijlocit cerut la mare strâmtorare. „Ar fi o ruşine pentru noi, ieşenii, să nu stăm la rând, să-i oferim un buchet de flori Cuvioasei şi să-i mulţumim pentru ajutor chiar de ziua ei. Vin oameni din toate colţurile ţării şi chiar noi, care suntem atât de aproape, să nu ne alăturăm lor?! Dacă la dumneata vin prietenii zi de zi şi îţi cer ajutorul şi stai de vorbă, te bucuri, nu? Dar dacă uită de tine, chiar de ziua ta, nu te mâhneşti? Ce, eşti bun numai la nevoie, iar la vreme de bucurie te abandonează! Aşa şi cu Sfânta. Se bucură pentru fiecare dintre noi care vine să o salute şi să-i mulţumească, să-i ceară ajutor, căci e ziua ei“, mărturisea în urmă cu doi ani dl Marian, pelerin din Iaşi, la moaştele Sfintei Parascheva.

Interesul pentru sfinţenie şi mântuire

Statul la rând la racla Cuvioasei Parascheva în timpul unei zile obişnuite, duminica sau în zi de sărbătoare, poate fi, pentru mulţi, o activitate de uzură, dar, de ziua ei, aceasta capătă o conotaţie specială. Sfânta Parascheva este înconjurată de miile de pelerini, al căror număr creşte statistic de la an la an, în primul rând datorită ajutorului grabnic şi în chip minunat pe care ea îl oferă rugătorilor la racla cu sfintele sale moaşte. „Marile sărbători religioase, cum este şi cea din 14 octombrie de la Iaşi, au darul sfânt de a-L face mai aproape şi mai iubit pe Dumnezeu. Mulţi oameni simt ce caută când îşi îndreaptă paşii, an de an, către racla Cuvioasei, depăşind lipsurile materiale şi înfruntând cu speranţă greutăţile călătoriei. Ei cred cu tărie că Dumnezeu le va răsplăti nevoinţa, după dragostea pe care ei înşişi I-o arată. Este poate adevărat că sunt şi semeni de-ai noştri atraşi doar de strălucirea sărbătorii, de mulţimile de oameni care se adună, înţelegând, poate, mai puţin din semnificaţia spirituală profundă a evenimentului, însă văzând credinţa celorlalţi, răbdarea cu care înfruntă oboseala, uneori vremea rea dar, mai ales, văzând lumina de pe chipurile celor ce se roagă, unii încep să devină şi ei mai interesaţi de sfinţenie, de mântuire şi de viaţa veşnică“, le transmitea anul trecut pelerinilor strânşi la Cuvioasa, PF Patriarh Daniel.

„Unde n-ar da Dumnezeu să mor la locul ăsta sfânt!“

Ce îi aduce pe credincioşi la Sfântă: „Sunt din judeţul Galaţi. Am 20 de ani de când vin la Sfântă, an de an, cu ajutorul lui Dumnezeu. Am fost foarte bolnavă şi m-a vindecat, şi uite că am 76 de ani. Venim şi ne rugăm pentru sănătate, pentru bine în casă, înţelegere cu copiii. Şi mulţumim Sfintei Parascheva pentru tot binele pe care ni-l dă. O iubesc, altfel nu aş veni la ea în fiecare an. O să dormim aici, afară, dar ne întăreşte Dumnezeu. Şi mă bucur şi mai mult că sunt prima, căci niciodată nu am avut onoarea asta, mai ales că la anul nu se ştie dacă mai ajung. Copiii mai spun să nu mai vin la Iaşi că sunt bătrână şi dacă mor pe aici prin îngrămădeală, dar unde n-ar da Dumnezeu să mor la locul ăsta sfânt!“, ne împărtăşea cu emoţie în urmă cu 2 ani, Tudora Doca, din Galaţi, primul pelerin care s-a închinat în acel an la Cuvioasa.

Ce îi întăreşte pe credincioşi să îndure frigul de peste noapte şi cum percep ei taina pelerinajului la care au pornit: „La rând la Sfânta Parascheva e ca la uşa Raiului. Trebuie să ştii să lupţi pentru a intra. Nu stă nimeni să te invite, că doar mântuirea se câştigă cu nevoinţă. Toţi paşii noştri de la rândul ăsta sunt număraţi de îngeri“, le vorbea „vecinilor“ de rând, la hramul din 2006, un tânăr de vreo 20 de ani.

În fiecare an, la sărbătoarea Sfintei Parascheva ajung şi grupuri de credincioşi din mai multe ţări (unele dintre ele majoritar catolice sau luterane), convinşi că aici, la Iaşi, are loc unul dintre cele mai mari pelerinaje din lume.

„Numai cine n-a participat nu înţelege această binecuvântare“

Anul acesta, manifestările religioase dedicate Sfintei Parascheva au loc în perioada 11-15 octombrie. Pe lângă slujbele care se ţin zi şi noapte şi pe lângă jerfa credincioşilor care stau chiar şi 30 de ore la rând, moaştele Cuvioasei şi ale altor sfinţi sunt purtate într-o procesiune impresionantă pe străzile care înconjoară zona mitropolitană, la care participă mai mulţi ierarhi, peste 100 de preoţi, autorităţi locale şi mii de pelerini care sosesc din timp în „cetatea eternă a Ortodoxiei“. „Vin în fiecare an şi mă emoţionează extraodinar acest moment. Este o mare binecuvântare şi cred că atunci când moaştele trec pe lângă noi, ceva rămâne în sufletul fiecăruia pentru foarte multă vreme. Numai cine n-a participat nu înţelege această binecuvântare. Dincolo de solemnitatea evenimentului, pe care mulţi pot să-l perceapă ca pe un spectacol, acest pelerinaj este o şi taină, pe care o pătrundem foarte greu“, ne spunea emoţionată anul trecut dna Valentina, de 51 de ani.

Procesiunea pe „Calea Sfinţilor“ are loc anul acesta în seara zilei de duminică, 12 octombrie, între orele 19:00-20:30. Pe 14 octombrie 2008, slujba Sfintei Liturghii va fi oficiată pe esplanada din faţa Catedralei mitropolitane.

Cetatea în care se adună sfinţii

În ultimii ani, din iniţiativa Patriarhului de astăzi al României, PF Părinte Daniel, a devenit o tradiţie ca, de hramul Cuvioasei Parascheva, la Iaşi să fie aduse moaştele câte unui sfânt. Primul care a deschis drumul spre „comuniunea între sfinţi“, în anul 1996, a fost Sfântul Andrei, Apostolul Românilor, moaştele acestuia fiind aduse din Patmos - Grecia. După patru ani, în anul 2000, au fost aduse de la Livadia - Grecia moaştele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, iar în 2001 a fost adus Brâul Maicii Domnului, de asemenea din Grecia, de la Volos. Hramul din 2002 a fost binecuvântat prin sosirea la Iaşi a moaştelor Sfântului Ioan Casian, care au fost aduse de la Marsilia (Franţa), iar cel din 2003 prin aducerea moaştelor Sfântului Mare Mucenic Dimitrie - Izvorâtorul de mir, de la Tesalonic. În 2004, cu prilejul anului omagial „Sfântul Voievod Ştefan cel Mare - 500“, la hramul Cuvioasei a fost adus un fragment din Sfânta Cruce, de la Mănăstirea „Panaghia Soumela“ din Mitropolia de Veria - Grecia. Tot de la Veria, de la Catedrala „Sf. Ap. Petru şi Pavel“, în anul 2005, am avut bucuria de a primi spre închinare şi cinstire moaştele Sfântului Pavel, Apostolul neamurilor. În anul 2006, pelerinii s-au putut ruga, alături de Sfânta Parascheva, Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul, ale cărui sfinte moaşte au fost aduse din Eghina - Grecia. O părticică din moaştele sale a fost dăruită celei mai mari biserici de parohie din ţară, Biserica „Sf. Ierarh Nectarie“, din cartierul ieşean Alexandru cel Bun. Anul trecut, cu prilejul împlinirii a 1.600 de ani de la trecerea la cele veşnice a celui mai cunoscut predicator creştin, pelerinii s-au putut ruga moaştelor Sfântului Ioan Gură de Aur aduse de la Mănăstirea Varlaam, din Complexul monahal Meteora - Grecia.

Anul acesta, la Iaşi, sunt aduse moaştele Sfântului Ierarh Nifon

Întrucât în 2008 se împlinesc 500 de ani de la trecerea la cele veşnice a Sfântului Ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului, credincioşii care vor veni la Iaşi se vor putea închina moaştelor acestuia aduse de la Catedrala mitropolitană din Craiova. Sf. Ierarh Nifon s-a născut în ţinutul Peloponez, în sudul Greciei, data naşterii fiind situată undeva între anii 1434-1440. A primit din botez numele Nicolae. La călugărie a primit numele Nifon şi a vieţuit în mănăstirile Cutlumuş şi Dionisiu de la Muntele Athos. În anul 1483 a fost ales mitropolit al Tesalonicului, iar după trei ani a fost ales patriarh al Constantinopolului. După doi ani de păstorie, în 1488, sultanul Baiazid al II-lea l-a îndepărtat din scaunul patriarhal. În 1489 a fost rechemat la conducerea Patriarhiei Ecumenice, însă a fost din nou îndepărtat de turci şi exilat la Adrianopol.

În perioada 1503-1505, adus de domnitorul Radu cel Mare, patriarhul Nifon a reorganizat viaţa bisericească din Ţara Românească. A ajuns la neînţelegeri cu domnitorul Radu cel Mare, pentru că nu aprobase căsătoria surorii acestuia cu un boier moldovean, deoarece era împotriva canoanelor şi rânduielilor bisericeşti. În vara anului 1505 patriarhul Nifon s-a retras la Mănăstirea Vatopedu, apoi la Mănăstirea Dionisiu de la Muntele Athos, unde a trecut la Domnul pe 11 august 1508. Canonizarea patriarhului Nifon a avut loc la 16 august 1571, când s-a decis ca ziua de pomenire să fie pe 11 august.

Monahii de la mănăstirea Dionisiu au dăruit domnitorului Neagoe Basarab capul sfântului şi o mână care au fost aşezate în ctitoria de la Curtea de Argeş. În anul 1949, moaştele Sf. Nifon au fost duse în Catedrala mitropolitană din Craiova.

Oraş internaţional de pelerinaj

Cu cele aproximativ 100 de biserici ale sale, Iaşul este un oraş al spiritualităţii şi al culturii româneşti şi universale. Milioane de pelerini din lumea întreagă i-au admirat de-a lungul istoriei frumuseţea clădirilor, dar mai ales a bisericilor inconfundabile. Catedrala mitropolitană din Iaşi atrage mii de pelerini, mai ales datorită moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva care adună la Iaşi, în zilele de toamnă, sute de mii de credincioşi din toată lumea. Astfel, în fiecare an, se suplimentează numărul mijloacelor de transport care vin spre Iaşi. Departamente din cadrul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, precum şi reprezentanţi ai Primăriei, Armatei, Poliţiei şi ai unor organizaţii non-guvernamentale îşi unesc eforturile în vederea organizării unui program unitar, mai ales că, paralel cu sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, în capitala Moldovei se derulează şi manifestările legate de Sărbătorile Iaşului.

Din mărturiile organizatorilor, în fiecare an, la Iaşi vin atât credincioşi români, cât şi greci, sârbi, bulgari, polonezi, elveţieni, cehi, americani, norvegieni etc. Dar Sfânta Parascheva a strâns în jurul ei pelerini din toată lumea încă de când a fost adusă la Iaşi. La moaştele ocrotitoarei Moldovei s-au închinat zeci de personalităţi istorice ale lumii, patriarhi, mitropoliţi, domnitori străini, regi sau regine, demnitari ş.a.m.d.

Istoria pelerinajului de la Iaşi şi măreţia pe care a câştigat-o prin prezenţa a numeroşi credincioşi la racla Sfintei Cuvioase Parascheva au lansat ecouri în lumea întreagă. Ca o atestare oficială a faptului că pelerinajul de la Iaşi a căpătat o evidentă amploare înternaţională, Consiliul Mondial al Bisericilor, prin Grupul de Coordonare Europeană pentru Misiune şi Reînnoire, şi Consiliul Bisericilor Europene au hotărât, în anul 2000, ca Iaşul să devină oraş internaţional de pelerinaj, alături de Tesalonic - Grecia, Trondheim - Norvegia, Edinburgh - Marea Britanie şi Praga - Cehia.