Mărturii despre Sfântul Cuvios Mucenic Efrem cel Nou

În urmă cu 592 de ani, la data de 5 mai, pleca din această lume un monah grec, Efrem. Avea doar 42 de ani. Suflarea de viață i-a fost curmată violent, fiindcă nu a vrut să se lepede de credința ortodoxă. Jertfa martiriului l-a încununat ca sfânt. În mod deosebit, în ziua de 3 ianuarie 1950, au fost descoperite cinstitele sale moaște. De atunci, minunile pe care Sfântul Cuvios Mucenic Efrem cel Nou le face indiferent de om, loc sau timp sunt necontenite. Consemnăm câteva mărturii ale credincioșilor întâlniți recent la racla sfântului taumaturg de la Mănăstirea Radu Vodă din Capitală.

În Arhiepiscopia Bucureș­­tilor, fragmente din moaștele Sfântului Cuvios Mucenic Efrem cel Nou se găsesc în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din cadrul Reședinței Patriarhale, la Mănăstirea Radu Vodă și la Mănăstirea Chiajna-Giulești.

Din anul 2015, de când Sfântul Efrem cel Nou a binevoit să rămână în biserica așezămân­tului monahal ctitorit de Radu Vodă, mănăstirea l-a primit ca ocrotitor. Este așadar al treilea hram al sfântului locaș. Drept urmare, credincioși de pretutindeni vin să-i aducă închinare în ziua prăznuirii sale. Și sunt tot mai mulți cu fiecare an ce trece.

Prieten al celor bolnavi și singuri

 „Mulți s-au vindecat de depresie, de cancer la racla Sfântului Cuvios Mucenic Efrem cel Nou, care lucrează spre binele oamenilor împreună cu Sfântul Nectarie, ale cărui sfinte moaște le avem în mănăstire din anul 2002. Numai la vederea chipului Sfântului Efrem cel Nou oamenii se luminează, se înveselesc și simt ajutorul lui prin citirea Acatistului sau a Paraclisului. Apoi, sunt nenumărate familiile care au dobândit prunci și pe care i-au numit Efrem sau Efremia. De asemenea, avem cazurile de vindecare sufletească, tot mai vizibile de la o zi la alta pentru noi duhovnicii, de renunțare la vicii precum: alcool, tutun, droguri, desfrânare, mânie, clevetire, invidie. Odată ce îl întâlnesc pe sfântul cuvios mucenic, oamenii devin mai buni, mai curați și înțeleg că de fapt tot rostul vieții noastre este să dăruim celor­lalți”, remarcă protosinghelul Arsenie Nae de la Mănăstirea Radu Vodă. Tânărul duhovnic ne-a împărtășit în continuare experiența doamnei Aristița, de 55 de ani, suferindă de o depresie severă, manifestată prin dependență de pastile, cu o permanentă teamă, insomnie și lipsa bucuriei. Totul era prăbușit în interiorul și în jurul acestei persoane. Preotul monah a sfătuit-o să citească Acatistul Sfântului Efrem cel Nou și după aproape două luni și-a revenit complet. Femeia continuă să vină la biserică, să se spovedească, să se împărtășească.

„Toți oamenii care vin la racla Sfântului Efrem cel Nou sunt însetați de Dumnezeu. Și cei mai necredincioși dintre ei spun asta, după ce Îl descoperă. Mărturisesc cât de mult căutau ceea ce au aflat, numai că nu le spunea nimeni sau nu au știut dinainte cum să găsească această bucurie. Patimile care îi stăpânesc pe oamenii zilelor noastre sunt de fapt niște amăgiri, care îi transformă în robi până îi secătuie și ajung să-și dea seama că tot la Dumnezeu, prin sfinți, își recapătă sănătatea, dar numai dacă acceptă voit să-L descopere pe Dumnezeu”, explică protosinghelul Arsenie Nae.

„Doar privindu-l, îmi trimite de fiecare dată liniște, pace sufletească, bucurie, ajutor”, spune Alina, o tânără de 29 de ani, pictor iconar. „Îl știu de mulți ani pe Sfântul Efrem cel Nou, chiar înainte de Sfântul Nectarie. L-am întâlnit într-un moment delicat din viața mea. M-a ajutat și de atunci m-am apropiat de biserică. Vin în fiecare zi la el”, zice pictorița, care a zugrăvit chipul sfântului în mai multe icoane și a observat că „de fiecare dată iese diferit”. Îndemnul blând și ferm al acestei credincioase pentru semenii aflați în impas este „să se roage sfântului și cu siguranță o să-i ajute”.

„Din clipa aceea îi port un respect deosebit”

Rugăciunea și schimbarea modului de a trăi aduc vindecare de boală. O confirmă cazul unei mame din Giurgiu, diagnosticată cu o formă de cancer în fază avansată, relatat de un monah. „Bolnava cerea zi și noapte izbăvire de boală Sfântului Ioan Rusul. La un moment dat, un preot i-a dăruit ulei sfințit de la candela Sfântului Efrem cel Nou și i-a spus că cei doi sfinți sunt prieteni, așa cum scrie și în Acatist, că în timpul vieții au făcut minuni împreună. Femeia a început să se roage cu putere Sfântului Efrem cel Nou. În chip minunat i s-a arătat în vis și i-a spus: . După această arătare, doamna respectivă și-a refăcut analizele. Nici urmă de cancer. Acum e un om sănătos, în deplinătatea puterilor”, mărturisește călugărul care preferă să-și păstreze anonimatul. Atins personal de puterea sfințeniei mucenicului Efrem, adaugă: „În 2011, am fost acasă la Sfântul Efrem cel Nou, la Mănăstirea «Buna Vestire», aproape de localitatea Néa Makri, în Grecia. Nu știam nimic despre el. Toți pelerinii din grup vorbeau despre minunile sale. În gândul meu judecam și mă întrebam de ce toți se roagă sfântului acestuia. Când am intrat în biserică, am văzut racla cu sfintele moaște în partea dreaptă. Nu m-am putut apropia. M-a pătruns până la inimă o stare de umilință, de pocăință. Am plâns și i-am cerut sfântului iertare că l-am judecat. Am stat vreun sfert de oră până m-am putut apropia de raclă, ­după ce tot grupul de credincioși s-a închinat. Am simțit atunci puterea lui, deși nu știam viața lui, nimic despre minunile lui, și din clipa aceea îi port un respect deosebit. A lucrat tainic la inimă și m-a mustrat pentru gândul meu de judecată”.

Soții Ionel și Eugenia, ambii septuagenari, vin la Mănăstirea Radu Vodă de zeci de ani. „Pe Sfântul Efrem l-am adoptat imediat ce a venit lângă celălalt sfânt iubit al nostru, Nectarie. Numai când mă gândesc la el simt o ușurare sufletească. Pentru mine asta e viața: rugăciunea, postul, biserica. Eu prin sfinți duc greutățile bolii mai ușor”, se destăinuie vârstnicul. Soția Eugenia vorbește despre puterea credinței, care „ne ajută să ducem crucea de pe o zi pe alta. Îi mulțumim Sfântului Efrem pentru alinarea pe care o simțim în boală. Îi citim cât de des putem Acatistul. Ne bucurăm de fiecare dată când reușim să urcăm dealul mănăstirii și să-i mulțumim personal”.