Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Reportaj Minunatele gânduri ale tinerilor de la Buciumeni

Minunatele gânduri ale tinerilor de la Buciumeni

Galerie foto (18) Galerie foto (18) Reportaj
Un articol de: Tudor Călin Zarojanu - 11 Iun, 2020

Mănăstirea Buciumeni, din județul Galați, şi-a serbat hramul la praznicul Sfintei Treimi. Slujba a fost săvârşită de Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, la Altarul de vară. De obicei, peste 1.000 de liceeni participau la pelerinajul din codrii Buciumenilor. Acum, la cea de-a 25-a ediţie, din cauza precauțiilor legate de pandemie, pelerinajul a avut loc on-line, tinerii exprimându-și astfel gândurile și sentimentele, completate cu pomelnice însumând peste 5.000 de nume, toate pomenite de chiriarh, care a transmis celor prezenţi binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi mesajul adresat cu prilejul Duminicii Părinţilor şi Copiilor.

Redăm în continuare câteva dintre rândurile transmise de acasă de elevi, pe care Arhiepiscopul Dunării de Jos le-a prezentat credincioşilor aflaţi la slujba de hram.

În familia lui Dumnezeu nu există orfani

„Putem înţelege însemnătatea Bisericii pentru români din moment ce ne aşteaptă o mamă şi un tată acasă, dar un Părinte la Biserică. Nu mama, nu tata. Ci un Părinte.” (Manolache Nicolae, clasa a XI-a D, Liceul Teoretic „Dunărea”, Galaţi)

„Biserica şi familia nu pot fi separate. În familie înveţi prima dată despre Biserică, iar în Biserică veşnic vei avea familie. Se ocrotesc reciproc, trăiesc una prin cealaltă. Sunt afluenţii marelui Râu Divin. Indiferent prin câte ţări şi văi ar călători separat, Biserica şi Familia se reunesc întotdeauna întru Tatăl Cel ceresc.” (Ţigău Nicoleta Ramona, clasa a XI-a D, Liceul Pedagogic „D.P. Perpessicius”, Brăila)

„Nu am mai fost la biserică în această perioadă, dar Dumnezeu a venit în Biserica din sufletul nostru, la noi acasă. Dumnezeu întotdeauna răspunde cererilor noastre și rugăciunilor stăruitoare, rostite cu inima curată și cu simplitate. Chiar și când avem impresia că ne descurcăm singuri, când ne însingurăm atât de bine încât uităm și de părinți, și de frați, și de prieteni, Dumnezeu nu ne părăsește niciodată.” (Postolache Mirela, clasa a IX-a, Liceul Tehnologic „Paul Dimo”, Galați)

„Din momentul în care ți-ai început relația cu Iisus Hristos, ți-ai început totodată și o relație cu alți creștini. Ai devenit acum parte a familiei lui Dumnezeu, iar în familia lui Dumnezeu nu sunt orfani. Ești parte a aceleiași familii, alături de creștini de pretutindeni. Asta înțeleg eu prin comuniunea dintre oameni prin iubire și credință.” (Trofin Cornel Ștefan, clasa a IX-a, Liceul Teoretic „Emil Racoviță”, Galați)

„În timpul petrecut în ziua de duminică la sfânta biserică și ascultând predicile părintelui, am învățat că felul în care te simți depinde de felul în care gândești. Fericirea este o stare interioară temporară, dar pentru a avea parte de câteva clipe de fericire, trebuie ca întâi de toate să ai grijă de sufletul tău prin lucruri ce te liniștesc, precum ascultatul unei piese favorite, sau lucruri ce te leagă de credința ta, precum rugăciunea.” (Ceauș Elena Roxana, clasa a XI-a, Colegiul Național „Nicolae Bălcescu”, Brăila)

„Din punctul meu de vedere, Sfânta Biserică este acolo unde coexistă două valori fundamentale ale vieţii: credinţa şi iubirea. Cum oare să ne mai întrebăm dacă acasă putem fi sau nu în comuniune cu Dumnezeu? Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos este Cel Care o ocroteşte. Glasul dulce al rugăciunii mamei nu are cum să nu fie primit în faţa Tronului împărătesc. În sânul familiei pare a fi de multe ori o liturghie continuă, în cadrul căreia fiecare se jertfeşte pentru celălalt. Consider că Biserica din sânul familiei este locul în care cei mai mulţi creştini au cunoscut una dintre cele mai mari virtuţi: iubirea.” (Androne Daria, clasa a X-a A, Liceul Pedagogic ,,D.P. Perpessicius”, Brăila)

„În biserică mă simt ca în familie, între frați și surori. Cred că prin rugăciune Dumnezeu unește chiar și oamenii care în mod normal nu ar avea nimic în comun.” (Istrătescu Simona, clasa a X-a, Colegiul Economic „Ion Ghica”, Brăila)

„Biserica zidește familia și familia zidește Biserica. Biserica găsește în familia născută prin Taină leagănul său, locul și mediul în care se pregătesc noi generații de membri ai Bisericii, iar familia, susținută și întărită de harul lui Dumnezeu, își găsește împlinirea în Biserică și amândouă în Împărăția lui Dumnezeu. Biserica se extinde în timp și spațiu prin familia creștină.” (Cîrcei Andrei, clasa a X-a, Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Galați)

Lumina din întuneric

„Două dintre lucrurile cele mai importante din viaţă care ne leagă pe noi, oamenii, sunt iubirea şi credinţa. Acestea nu o să dispară niciodată. Dumnezeu este iubire, El a creat lumea şi omenirea din iubire. Pentru aceasta trebuie să respectăm toate cele create de Dumnezeu, să-I fim recunoscători şi să-I respectăm poruncile. Cum noi am fost creaţi din iubire, avem datoria la rândul nostru să răspândim iubire. Modalităţile prin care putem face asta sunt să ne respectăm, să ne ajutăm, să ne rugăm unul pentru altul şi să ne dorim binele, să nu existe între noi ură şi invidie, ci înţelegere. Toate acestea dau dovadă de iubire. Aşa cum spune şi Mântuitorul: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi (Matei 22, 39). Singura linişte şi dragoste adevărată le găsim la Dumnezeu. Comuniunea noastră cu Dumnezeu este foarte importantă, deoarece prin aceasta omul cunoaşte fericirea, toate părţile frumoase ale vieţii. Acest drum alături de El ne face să vedem doar lucrurile frumoase, să trăim în armonie şi să ne apropiem de viaţa cea veşnică. Iar locul unde Îl găsim mereu pe Dumnezeu, casa Acestuia, este Biserica. Acel loc unde toţi oamenii care împărtăşesc aceeaşi credinţă se întâlnesc şi se roagă împreună. Aşa cum spune şi Mântuitorul: Că unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor (Matei 18, 20). Să îl iubim pe aproapele nostru şi să ne rugăm pentru el, pentru că aşa Îi arătăm lui Dumnezeu dragostea faţă de El şi dorinţa de a urma drumul vieţii alături de El.” (Pavel Diana, clasa a XI-a B, Liceul Teoretic „Sfânta Maria”, Galaţi)

„Comunicarea verbală este mai puţin importantă decât comunicarea prin fapte. De aceea este mult mai important să ne arătăm iubirea decât s-o exprimăm prin vorbe.” (Gheorghiu Daria, clasa a X-a C, Colegiul Naţional „Costache Negri”, Galaţi) 

„La urma urmei, iubirea nu te ţine legat de un stâlp, te eliberează şi îţi dă aripi pentru a zbura cu ele, te împinge de la spate şi te susţine în tot ceea ce faci, fiindcă iubirea nu e gelozie, posesivitate sau obsesie. Iubirea e înţelegere reciprocă, fidelitate şi încredere.” (Matei Cristina Corina, clasa a IX-a D, Colegiul Naţional „Spiru Haret”, Tecuci) 

„Iubirea te face liber și te unește cu ușurință de tot ce este în jurul tău, ea trebuie să izvorască din tine și să nu o aștepți înainte de a ști cum să o dăruiești. Iubirea te face bun, te face luminos, pentru că izvorăște de la Dumnezeu și dăruiește necondiționat, unește și completează întotdeauna acolo unde ceva lipsește.” (Horinceanu Nicolae, clasa a X-a, Colegiul Național „Calistrat Hogaș”, Tecuci)
„Credința în Domnul Iisus Hristos nu este un lucru abstract care plutește liber în aer. Credința nu o dobândim din întâmplare și nici ca un drept al primului născut. Este, așa cum spun Scripturile, încredere - o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd (cf. Evrei 11, 1).” (Boroș Teodora, clasa a X-a, Liceul Teoretic „Emil Racoviță“, Galați)

„Deci, ce este Dumnezeu pentru noi, pentru mine? Dumnezeu este mai presus de un concept, mai presus de o simplă credință. El nu este nimic mai prejos decât absolutul, decât apogeul. Nu poți vorbi despre Dumnezeu ca altceva decât un întreg. Credința ia naștere în suflet prin iubire. Dumnezeu este o călăuză, o lumină, Lumina pe care o urmăm când suntem pierduți în întuneric.” (Dragu Cristina Ștefania, clasa a XII-a, Colegiul Național „Nicolae Bălcescu”, Brăila)

Să nu ne rugăm doar la necaz!

„Am învăţat că rugăciunea este cheia Raiului şi deschide porţile harului divin. Rugăciunea ne este necesară pentru a ne întări în suferinţe şi slăbiciuni, pentru a ne scăpa de frică şi gânduri rele. Este un leac care vindecă orice fel de rană, opreşte orice lacrimă şi linişte, orice durere.” (Ion Denisa, clasa a XI-a D, Liceul Tehnologic Însurăţei, jud. Brăila) 

„Eu cred că atunci când avem un necaz ne rugăm cel mai mult, pentru că rugăciunea ne linişteşte şi ne scapă de acea teamă pe care o avem. Însă trebuie să ne rugăm mereu, nu doar la necaz, şi să-I mulţumim Domnului pentru tot, şi bine, şi rău. Când simt o teamă şi sunt singură, fac o rugăciune şi mă liniştesc. Dumnezeu îmi dă imediat acea siguranţă că totul este bine şi mă apără.” (Iancu Andreea, clasa a IX-a, Liceul Tehnologic Însurăţei, jud. Brăila)

„Creșterea în credință se face prin rugăciune. Mulți autori creștini au numit rugăciunea «respirația sufletului». Este modalitatea pe care Dumnezeu ne-a lăsat-o să comunicăm cu El. Mântuitorul Hristos i-a încurajat pe Apostoli spunând: «Tot ce veți cere cu credință, prin rugăciune, veți primi» (Matei 21, 22). Cererea este o componentă a rugăciunii, dar este bine și să învățăm și să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru toate binefacerile.” (Mocanu Andreea, clasa a X-a, Liceul Teoretic „Mircea Eliade”, Galați)

În vremuri de pandemie

„În această perioadă am învățat să am răbdare cu mine și cu cei din jur, să fiu mai atentă la nevoile familiei mele, să-i ascult și să-i ajut. Am învățat că, atunci când crezi cu adevărat și te rogi, totul se împlinește. Eu simt libertatea pentru că Dumnezeu este alături de mine și mă susține în tot.” (Zgârci Alexandra, clasa a XII-a, Liceul Tehnologic „Paul Dimo”, Galați) 

„Am văzut persoane în suferință. Tristețea li se citește pe frunte, în privire, în mâna șovăielnică și tremurândă... M-am întrebat: când mai pot zâmbi aceste persoane? Cum pot eu, cu un simplu gest, să le șterg cuta amărăciunii din inimă? Cum pot aduce bucurie în ochii celui care lăcrămează a deznădejde? M-am rugat să devin mai bun și să știu cum să simt dragostea în privirea celui din fața mea, cum să ajut și să fiu de folos. Toți oamenii merită fericirea lui Dumnezeu. Toți oamenii pot deveni icoanele sfinților lui Dumnezeu.” (Brătuleanu Marian, clasa a XII-a, Liceul Tehnologic „Paul Dimo”, Galați)

„Timpul petrecut în casă în toată această perioadă mi-a deschis în suflet imaginea unei corăbii, în care noi toți, deși suntem la distanță, călătorim împreună, ajutându-ne, iubindu-ne și descoperindu-ne pe marea vieții, cu toții având aceeași țintă, spre Dumnezeu. Când marea vieții ne este învolburată, când suntem vulnerabili și expuși, Dumnezeu nu ne lasă niciodată. Dumnezeu este întotdeauna ancora orizontului nostru, și mereu ne aduce spre El, în siguranță, la malul dumnezeirii.” (Crintea Ana-Maria, clasa a XI-a, Liceul Tehnologic „Paul Dimo”, Galați)

„Pentru mulți, pandemia de COVID-19 probabil a fost o perioadă de însingurare. Departe de colegi și de prieteni, sufletul mea a înțeles nevoia distanțării sociale fizice, dar și a unei altfel de apropieri. Am ales să construiesc pe interior un zid al prieteniei, cărămidă cu cărămidă, și am învățat că prietenia se clădește astfel, cu răbdare, ca să ne umplem toate golurile din inimă, cu iubire, ca să nu mai simțim niciodată însingurarea.” (Crintea Elena, clasa a XI-a, Liceul Tehnologic „Paul Dimo”, Galați)

Locul în care te poți vindeca fără să fii judecat

„Familia este cel mai bun grup de prieteni, pe care întotdeauna îl simt aproape. Este acolo pentru mine mereu, mă sprijină în orice decizie, mă înţelege şi mă iubeşte necondiţionat. Este lumina de care are nevoie sufletul meu. Familia îmi cunoaşte nevoile. Nu se poate fără ea.” (Boldeanu Mădălina, clasa a IX-a B, Liceul Teoretic „George Vâlsan”, Făurei, jud. Brăila)

„Atunci când greșim, atunci când suntem dezamăgiți de eșecuri, atunci când trecem prin momente sufletești mai grele, locul în care ne întoarcem să ne vindecăm fără să fim judecați este familia.” (Oncioiu Valentina, Colegiul Economic „Ion Ghica”, Brăila)

„Nu îți alegi familia, ea este un cadou de la Dumnezeu, nu îți alegi copiii, ei sunt abonamentul la viitor. Ne rugăm la Bunul Dumnezeu pentru sănătate și liniște sufletească.” (Pleșea Condratovici Victor Mihai, clasa a IX-a, Liceul „Emil Racoviță”, Galați)

„Familia este cea care ne educă și ne explică ce este Biserica și de ce trebuie să avem credință și să Îl iubim pe Dumnezeu. Iar dacă unii membri ai familiei nu pot ajunge la biserică să se roage la Sfânta Liturghie, este important să ne rugăm noi pentru ei, fiindcă numai așa ne iubim aproapele ca pe noi înșine.” (Nedelcu Iuliana, clasa a X-a, Liceul Teoretic „Nicolae Iorga”, Brăila)

Iluzii vândute la colț de stradă

„O bună educație trebuie să fie fundamentată pe valorile solide ale societății în care trăim, dar mai ales pe învățăturile Bisericii noastre. Astfel, părinții nu trebuie să neglijeze datoria pe care o au în fața lui Dumnezeu față de propriii copii, ci să-i îndemne pe aceștia pe drumul faptelor bune, al valorilor noastre creștine, al cumpătării.” (Patriche Alexandru- Elena, clasa a X-a, Liceul Teoretic „Emil Racoviță”, Galați)

„Din nefericire, s-a încetăţenit în rândul oamenilor ideea că un tânăr credincios este rupt total de viaţa socială. De fapt, fiecare creştin, ca orice om, trăieşte în lumea din care face parte şi nu în afara societăţii, nu se deosebeşte de ceilalţi oameni nici prin avere, nici prin grai şi nici prin haine. Un tânăr care vrea să fie bineplăcut lui Dumnezeu se deosebeşte prin selecţia alegerilor pe care este chemat să le facă. El le va trece pe toate prin prisma relaţiei lui cu Hristos: Oare Îi place lui Dumnezeu ce fac sau ce urmează să fac eu acum?” (Juşcu Bianca, clasa a X-a C, Colegiul Naţional „Costache Negri”, Galaţi)

„Mulţi dintre noi caută plăcerile acestei generaţii Z. Lumea se schimbă, dar e în puterea noastră să nu rupem legătura cu trecutul, cu tradiţiile.” (Ioana Adrian, clasa a IX-a, Liceul Tehnologic „Nicolae Oncescu”, Ianca, jud. Brăila)

„Părerea mea este că noi, tinerii, nu mai avem răbdare. Alergăm mereu după tot ce ne încântă. Mereu vrem numai spectaculosul. Aşa e generaţia noastră.” (Vizireanu Mihaela, clasa a XI-a, Liceul Tehnologic „Nicolae Oncescu”, Ianca, jud. Brăila)

„Noi, tinerii de azi, nu mai ştim de cine să ascultăm. Peste tot numai ştiri false. Peste tot numai iluzii se vând la colţuri de stradă. Toată lumea caută numai distracţii, iar totul parcă se face de ochii lumii.” (Filip Daniela, clasa a IX-a, Liceul Tehnologic „Nicolae Oncescu”, Ianca, jud. Brăila)

Să încercăm să fim cu adevărat oameni

„Pelerinajul reprezintă un prilej de întâlnire cu Dumnezeu şi cu sfinţii Lui, de întărire a credinţei şi de îmbogăţire spirituală. Mergem în pelerinaje să Îi cerem iertare lui Dumnezeu, să-I mulţumim pentru tot ce ne-a dat şi ne-a ajutat să realizăm şi să-I promitem că vom încerca să fim oameni în adevăratul sens al cuvântului, nişte creştini buni care să împlinească voia Sa.” (Hornea Andreea, clasa a XI-a, Liceul Tehnologic Însurăţei, jud. Brăila) 

Citeşte mai multe despre:   Mănăstirea Buciumeni  -   sarbatoare  -   hram  -   Sfanta Treime  -   Liturghie  -   IPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos