În parohia Izvorul Muntelui, din Protopopiatul Piatra-Neamţ, enoriaşii sunt apropiaţi de biserică atât prin participarea la sfintele slujbe, cât şi prin ajutorarea celor aflaţi în necaz. Preotul paroh este cel care îi mobilizează pe credincioşi în realizarea acţiunilor caritative. Abandonul şcolar, plecarea tinerilor în străinătate sunt doar câteva probleme pe care primul preot paroh din satul Izvorul Muntelui, aflat la poalele Muntelui Ceahlău, a încercat să le rezolve cu ajutorul lui Dumnezeu şi al enoriaşilor.
Parohia Izvorul Muntelui este aşezată la jumătatea drumului dintre oraşul Bicaz şi cabana Izvorul Muntelui, pe traseul turistic principal spre acest masiv, fiind formată din 120 de familii. Prin mila lui Dumnezeu, doar una dintre acestea a îmbrăţişat altă confesiune. Comunitatea este mică şi îmbătrânită, cu toate acestea părintele paroh Daniel Dosoftei ne-a spus care sunt activităţile din afara programului liturgic. „De Crăciun, vrem să-i mobilizăm mai mult pe credincioşii noştri, pentru ca bucuria Naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos să o simtă şi cei aflaţi în suferinţă. Facem un comitet format din oamenii care sunt mai aproape de biserică, care se mobilizează pentru ca acei care sunt aflaţi în dificultăţi să poată trece mai uşor peste ele. Pe unii bătrâni din parohie, fără posibilităţi materiale, îi ajutăm cu lemne, pe alţii îi vizităm la spital sau la domiciliu atunci când sunt bolnavi, şi nu doar atunci, ci ori de câte ori este nevoie. Chiar dacă oamenii au sau nu probleme, îi vizitez de mai multe ori pe an, nu doar atunci când este rânduit, la Crăciun sau la Paşti. Discutăm despre probleme pe care le întâmpină în viaţa de zi cu zi, exact ca şi cum am fi în familie, având avantajul că satul este foarte mic“, a subliniat preotul paroh de la Izvorul Muntelui.
Daruri pentru copii şi mâncare pentru bolnavi, la marile sărbători
Sărbătoarea Naşterii Domnului este aşteptată în parohia Izvorul Muntelui mai ales de copii, fie ei puţini, care formează, alături de ceilalţi enoriaşi, o adevărată familie în biserică, în ziua de Crăciun. La finalul Sfintei Liturghii aceştia îi colindă pe credincioşi, urmând ca mai apoi să primească un mic dar din partea lui Moş Crăciun. Nu doar copiii sau bătrânii din parohia Izvorul Muntelui sunt în atenţia bisericii la marile sărbători de peste an, ci şi bolnavii de la Spitalul Războieni. Astfel, enoriaşii au contribuit cu bani pentru ca bolnavii, pe lângă obişnuitele pachete cu fructe pe care le primesc, să se bucure de una sau mai multe mese pe zi.
Cateheze cu tinerii în biserică
Plecarea masivă a tinerilor din Izvorul Muntelui reprezintă o problemă pe care preotul paroh încearcă să o rezolve sau măcar să o controleze. După Sfânta Liturghie, părintele încearcă să găsească soluţii la eventualele probleme ale tinerilor din parohie: „Deşi nu avem mulţi tineri în parohie, după Sfânta Liturghie încercăm să vedem ce probleme au şi, în acelaşi timp, dorim să formăm un cor care să înfrumuseţeze sfintele slujbe. O problemă în rândul tinerilor o reprezintă abandonul şcolar. După ce termină gimnaziul, în special băieţii, aleg să muncească alături de taţii lor, care sunt angajaţi în domeniul forestier. Dar sunt şi copii buni, care învaţă, unii dintre ei ajungând la universităţile din Iaşi sau Bucureşti“.
În vizită la enoriaşii aflaţi în străinătate
Ca în multe alte sate, plecarea tinerilor în străinătate reprezintă o problemă şi pentru parohia Izvorul Muntelui. Părintele paroh a fost peste hotare în vara acestui an şi ne-a povestit cum trăiesc enoriaşii săi care au ales să muncească în Italia. „Am fost acolo şi am trăit printre ei timp de o săptămână. Aceea nu e viaţă, în străinătate. De dimineaţă până seara, mulţi români stau sclavi acolo, adormind pe drumuri. Trăgând linie şi calculând cheltuielile pe mâncare şi chirie, am constatat că unui român îi rămân foarte puţini bani în buzunar. Dacă ar munci în ţară, chiar şi cu ziua, ar fi putut câştiga aceiaşi bani, sau mai mult. Un efect negativ al plecării oamenilor în străinătate îl reprezintă dezbinarea familiilor. Întâmplător, trecând pe la tribunal, fiind cu o bătrânică, aşteptând rândul pe sală, am aflat că, din zece cazuri de divorţ, nouă aveau ca principal motiv unul din soţi, plecat în străinătate. Nu a fost nimic mai dureros să auzi aşa ceva. Ne confruntăm şi noi cu această problemă, dar cei care sunt serioşi aici sunt serioşi şi acolo. Cei mai mulţi se îndepărtează de biserică, nu se mai spovedesc, nu se mai împărtăşesc. Dacă aici nu vin la Sfânta Liturghie, cu atât mai mult acolo, chiar dacă au biserici mai aproape sau mai departe. Încercăm să compensăm lipsa din biserică a enoriaşilor noştri prin cele două săptămâni de vară, dedicate migranţilor prin oficierea de slujbe, prin spovedanie, împărtăşanie, cateheze, însă nu reuşim să acoperim golul dintr-un an de zile“, a mărturisit părintele paroh.
În 2009, biserica din Izvorul Muntelui împlineşte 50 de ani
Anul viitor, biserica din Izvorul Muntelui va împlini jumătate de veac. Acest lucru va fi marcat pe 27 iulie, de Sfântul Pantelimon, printr-o serie de activităţi corelate cu un program liturgic. Până atunci, părintele Daniel Dosoftei speră că va reuşi, cu ajutorul enoriaşilor, să achiziţioneze un clopot nou, pentru a marca într-un mod aparte împlinirea a 50 de ani de când biserica cu hramurile „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ şi „Sfântul Pantelimon“, din Izvorul Muntelui, a fost ridicată. „Vrem ca strămoşii să găsească biserica în haine de sărbătoare, să vadă ceea ce au clădit ei. Nu a fost uşor în vremea aceea, a comunismului, ca biserica noastră să fie ridicată pe cheltuiala statului. Biserica a fost demolată din raza de acţiune a Lacului Bicaz, după care s-a dat teren şi bani pentru ca sfântul lăcaş să fie reconstruit. Pe vremea aceea nu era aşa de uşor de întâlnit ca statul să suporte cheltuielile unei biserici. Vrem să împodobim biserica cu un clopot care să ducă vestea cea bună, bucuria. De multe ori a bătut grindina în satul nostru, iar clopotul vechi, prelucrat la atelierele centrale, nu a reuşit să alunge norii negri care vin deseori în această depresiune. Sperăm să ne putem bucura la acest ceas aniversar pentru parohia noastră de prezenţa IPS Teofan, care să binecuvinteze atât credincioşii, cât şi micile realizări“, a continuat părintele Daniel Dosoftei. La aniversarea a 50 de ani de existenţă a bisericii va fi sfinţită casa parohială care a fost reconsolidată între anii 2002-2003.
Tot atunci va fi lansată o monografie a satului şi va fi deschis un mic muzeu în actuala casă parohială care să amintească de vremurile trecute ale sătenilor din Izvorul Muntelui.
▲
„Biserica înseamnă comunitate“
Biserica din Izvorul Muntelui a fost ridicată între anii 1958-1959 şi a fost sfinţită pe 26 iulie 1959 de către Iustin Moisescu, Mitropolitul Moldovei şi Sucevei de atunci. A fost construită din piatră de munte cu trei brâuri de cărămidă roşie, după stilul Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, iar arhitectura vădeşte stilul bisericilor moldoveneşti, în formă triconică, cu două turnuri şi cu un rând de ocniţe de jur împrejur. Pereţii interiori sunt pictaţi mai târziu, respectiv în anul 1986, păstrând cafasul şi catapeteasma de la biserica demolată din satul Cârnu. „Noi am avut bucuria să găsim biserica ridicată, trebuind doar să o păstrăm. Dacă îţi apropii mai întâi sufletele de biserică şi zideşti acolo unde trebuie, vine şi cealaltă parte a bisericii văzute. Am avut o moştenire frumoasă lăsată de la fostul preot paroh, în sensul că a ţinut o rânduială în toate, şi astfel mi-a venit şi mie foarte uşor. Având biserica văzută, a trebuit să mă concentrez pe biserica din sufletul fiecărui credincios din parohia pe care o păstoresc. Biserica înseamnă comunitate. Când a coborât termenul acesta, de biserică, la nivel de suflet, s-a simţit scoaterea omului din singurătate. Apropindu-i pe oameni de Hristos, de fapt i-am apropiat între ei. Am avut această satisfacţie, de a-i apropia pe oameni între ei, pentru că satul, format prin rămânerea muncitorilor care au lucrat la barajul Bicaz, are puţine familii băştinaşe“, a concluzionat parohul de la Izvorul Muntelui.
