Pe 14 noiembrie îl prăznuim pe Sfântul Apostol Filip, unul dintre cei 12 ucenici ai Mântuitorului. Pentru noi, românii, această sărbătoare are o importanță specială, deoarece el a propovăduit Evanghelia și
Nejudecând, tăcând, lucrând și iubindu-ți aproapele
Uneori cuvintele se retrag în sine, și-n locul lor doar muțenia, lacrima, resemnarea sau țipătul înăbușit exprimă suferința oamenilor. Deznădejdea inundă inimile, precum furia viiturii rostogolite peste casele lor, care le-a transformat în câteva minute agoniseala într-un amestec de noroi, bunuri distruse și resturi de viață. Așa au trăit locuitorii din Pechea și din alte 25 de sate din zonă praznicul Înălțării Sfintei Cruci din acest an. În acea zi, în biserica mare a satului însă, lumina unei candele rămase aprinsă în potop vestea netulburată Învierea Celui veșnic, precum porumbelul lui Noe speranța.
Acum câteva zile am fost la Pechea. Acolo, văzând urmările potopului, cuvintele ni s-au înnodat și nouă în gât, și doar muțenia și lacrima ne-au exprimat durerea. Trecuse prima săptămână de după dezastru, cea mai grea, când oamenii se uitaseră doar prin ogrăzile distruse, prin case, neștiind ce să facă mai întâi, încotro să o apuce. Și tot acolo am aflat cutremurați întâmplarea: minunea de fapt a Sfintei Lumini de la Ierusalim rămasă aprinsă de la Paști într-un felinar așezat pe solee, în mijlocul puhoaielor de ape și noroaie care inundaseră biserica Adormirii Maicii Domnului. Ajuns în zonă imediat după dezastru, păstorul locului, Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, descoperă felinarul și la lumina Învierii, împreună cu câțiva credincioși, în cântec de psalmi, începe curățirea sfântului lăcaş. În strălucirea aceleiași lumini, arhiereul definește și lucrarea filantropică și de solidaritate frățească a Bisericii, generată de suferința celor din zonă, ca fiind „pod de dragoste între oameni, nejudecând, ci tăcând, lucrând și iubind”.
Ziua în care Dumnezeu a pus curcubeu
Ziua de vineri, 27 septembrie, la Pechea s-a asemănat cu ziua în care s-au „încuiat izvoarele adâncului și jgheaburile cerului”, când Domnul a pus curcubeu în nori, ca „legământ veșnic dintre Mine și pământ și tot sufletul viu și tot trupul ce este pe pământ”. Căci ca un curcubeu a fost acea zi la Pechea. Liturghie în cer și pe pământ.
În acea zi, după multele clipe trăite în noroaie, preoți și credincioși, primeniți la suflet și la veșminte, s-au ridicat din mâluri și au venit la biserica mare din localitate ca să-și odihnească sufletele, să-și ostoiască durerile și să se întâlnească cu El, Vindecătorul lumii. În acea zi, Întâistătătorul locului săvârșea prima Sfântă Liturghie în biserica complet curățită, scoasă la lumină din mâl. Dacă sâmbătă, 14 septembrie, de Înălţarea Sfintei Cruci, părintele Ionuț Glăvan, protoiereul de Covurlui, săvârșise singur slujba Utreniei în biserica înconjurată din toate părțile de ape, de data aceasta, sute de credincioși au venit în sfântul lăcaş curățat de noroaie să primească cuvânt de întărire de la arhipăstorul lor. Și acesta i-a binecuvântat cu Lumina Sfântă de la Ierusalim, îmbrăcându-i în lumină și speranță.
Copii, bătrâni, oameni de toate vârstele curgeau spre Altar ca un șuvoi viu, în timp ce prin ogrăzile lor și pe străzi sute de pompieri, jandarmi și militari scoteau noroiul, desfundau șanțurile și rigolele, ca să se poată intra în normal, pentru ca viața să revină în albia ei firească.
Încă din primele zile de după inundații, din toate colțurile țării, de la autorități, din eparhii și parohii de acasă și din diasporă au început să sosească în localitățile calamitate tone de ajutoare de tot felul. Însuși arhipăstorul locului a luat toate alimentele aflate în cămara arhiepiscopiei și a mers cu ele în satele inundate, oferindu-le sinistraților și ostașilor care participau la salvarea semenilor. De atunci continuă să tot vină la Protopopiatul Pechea ajutoare.
Cu o zi înainte de marele praznic al Sfântului Ierarh Antim Ivireanul, când în biserica din Pechea eliberată din strânsoarea noroaielor avea să se săvârșească prima Liturghie de după viitură, părintele Robert Tiber, inspector eparhial pentru cateheză și activități cu tineretul, dăruia copiilor afectați de furia apelor îmbrăcăminte nouă. „Programul eparhial «Ne înnoim pentru a merge la școală» a continuat în Pechea, una dintre cele 26 de localități afectate de inundațiile din 14 septembrie din județul Galați. Prin acest demers ne-am propus să îmbrăcăm copiii familiilor din localitățile sinistrate, pentru a intra în normalitate. Deja ne aflăm în a treia așezare în care 170 de copii au primit haine și încălțăminte. În perioada imediat următoare nădăjduim că vom ajunge în toate localitățile care au fost devastate de calamitate. Până acum au fost ajutați 340 de copii din trei localități, respectiv Slobozia Conachi, Costache Negri și Pechea, ultima fiind una dintre cele mai afectate. Numărul total de copii care au fost sprijiniți este de aproape 400. În curând vom ajunge la fiecare copil din aceste așezări cu haine și cu ceea ce mai este necesar pentru ca ei să poată continua școala”, ne-a mărturisit părintele Tiber.
În duhul solidarității creștine
În același duh al solidarității creștine, părintele Jean Ion, consilier social-misionar al Arhiepiscopiei Tomisului, sosise în localitate cu ajutoare: „Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Teodosie, Arhiepiscopul nostru, am adus la Pechea produse de igienă, de curățenie, alimente, vopsea lavabilă, cizme, lopeți, găleți, tot ceea ce este necesar pentru ca persoanele sinistrate să-și poată curăța casele. Am mai adus 140 de ghiozdane complet echipate pentru copiii din această localitate, și altele pe care le vom duce la Cudalbi, împreună cu un număr semnificativ de pături și perne noi, pe care le dăruim oamenilor din aceste sate cu toată dragostea din partea constănțenilor”.
În curtea bisericii l-am întâlnit și pe părintele Andrei Aioanei, starețul Metocului Bălan, din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, care ne-a spus: „Cu mila lui Dumnezeu am adus din partea eparhiei noastre cherestea, ciment, ulei, zahăr, cartofi, electrocasnice și ce am mai putut și noi. Să dea Dumnezeu să fie bine, să putem să ducem până la capăt ceea ce am început aici, la Pechea. Să ne binecuvânteze Dumnezeu și să ne ferească și de alte rele”. Cu ajutoare au venit și monahi de la Mănăstirea Hadâmbu și alți făcători de bine de pe tot cuprinsul Patriarhiei Române.
Împlinirea desăvârșită a acestei zile memorabile din prezentul încercatei comunității din Pechea a fost încununată de programul gândit și pus în lucrare de către Înaltpreasfințitul Părinte Casian. Astfel, deodată cu săvârșirea Sfintei Liturghii și împărtășirea sutelor de copii, tineri și bătrâni prezenți la slujbă, în clădirea protopopiatului, înconjurați de sute de imagini elocvente surprinse în timpul inundațiilor, întrunite într-o cutremurătoare expoziție, mărturie a solidarității umane, 20 de medici din Galați au acordat consultații gratuite oamenilor afectați de dezastru din localitate. „La inițiativa Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Casian, am venit împreună cu 20 de medici de toate specialitățile la Pechea, cu aparatura necesară, cu sute de teste pentru glicemie, pentru a consulta populația din zona afectată de inundații. Pe cei pe care îi vom găsi cu probleme patologice îi vom îndrepta către policlinica județeană pentru investigații amănunțite, îi vom lua în evidențe și le vom prescrie tratamentele necesare. Iar pe cei care deja au boli cronice, vom încerca să-i echilibrăm noi, chiar aici, pe loc”, ne-a declarat dr. Aurel Nechita, profesor la Universitatea Dunărea de Jos, Facultatea de Medicină, pe care a înființat-o acum 20 de ani, și care până acum a dat țării 5.000 de medici, farmaciști, stomatologi, asistenți, moașe sau tehnicieni dentari.
Podul de dragoste și iubire
„Eroicului cler, eroicilor voluntari, pompieri, militari, jandarmi și tuturor celor care au făcut un pod de dragoste, nejudecând, ci tăcând, lucrând și iubind, dăruiește-le, Doamne, sănătate, pace, liniște, putere de a se ridica mai mult decât au făcut-o până acum și-i păzește întru mulți și binecuvântați ani!”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Casian în cuvântul rostit la sfârșitul slujbei. „Astăzi, pentru o zi, Arhiepiscopia Dunării de Jos s-a înălțat pe o treaptă care nu ne este dată tot timpul. De la Catedrala Arhiepiscopală, unde trebuia să rostim rugăciuni la 15 ani de la ridicarea la rang de arhiepiscopie a eparhiei noastre, nu am găsit un loc mai potrivit unde să ne aflăm decât în fața altarelor inimilor dumneavoastră. Să slujim împreună Liturghia neterminată de două săptămâni și care va dura mult. Dar temelia oricărei Biserici, a oricărui slujitor și a oricărui creștin este smerenia Domnului nostru Iisus Hristos, Care ne-a spus: «Nu am venit ca să Mi se slujească, ci am venit să vă slujesc». Pentru că aici este destul de întuneric în pământ și deasupra pământului, am ales veșminte albe, pentru ca astăzi să fie lumina bucuriei. Medicul lucrează în alb. La fel și preotul, pentru că el arată îngerul de la mormânt, care spune: «A înviat!» Și Hristos a înviat! La fel și speranța și solidaritatea. Înainte de anticul medic Hipocrate, există un Hipocrate nemuritor, Iisus Hristos, Care îl pune în fața celui mai mare remediu pe cel mai mare om pacient. Cel mai mare medic este cel care vede în pacient pe cel mai mare om. Precum cel mai mare preot este cel care vede în ultimul dintre oameni pe cel mai important, icoană a lui Iisus Hristos. Cum văd și eu astăzi în inima celui trist care nu a putut veni la Liturghie. Dar ce a făcut acesta acasă este mai mare decât Liturghia de aici! Iar dumneavoastră, medicii care ați venit la Pechea, pe celălalt altar, ați transferat facultatea, direcția de sănătate publică în inimile și în așteptările iubiților frați și surori din aceste localități. Pompierii, ostașii și jandarmii fac liturghie pe stradă! Clerul și poporul până astăzi le-au dat mâncare caldă. Suntem un popor atât de milos, atât de harnic și atât de darnic, încât partea materială, tristețea și singurătatea sunt învinse! Plecăciune, România! Nu cunosc un loc mai bun. Zece-cincisprezece mii de oameni afectați de furia apelor au fost primiți în casele dumneavoastră. Oamenii din zona aceasta au casa bună pentru Iisus Hristos, iar Cel care vine și doarme în ea este chiar Iisus Hristos. Nu este un loc de rai, nu este un loc de bilanț. Mie mi se cuvine să spun, în numele preoților și creștinilor mei: slugi suntem, căci am făcut ceea ce trebuia să facem. Și suntem fericiți că forța binelui astăzi lucrează pe deasupra apelor. Ea este una singură: forța solidarității, a credinței, a unității”, a arătat Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Casian, care la finalul Liturghiei a acordat diploma specială „Apostolat și filantropie în încercări și dezastre, sacră terapie”, instituită cu acest prilej, și înalte distincții și ordine ale arhiepiscopiei tuturor preoților din parohiile afectate de viituri și celor care au sărit în sprijinul sinistraților.
Ziua s-a încheiat cu o agapă frățească, după care preoții au dus în fiecare casă afectată de inundații mâncare caldă, Noul Testament și o carte de rugăciuni.
După asemenea clipe nu te poți retrage din Pechea oricum. Lumina Învierii rămasă aprinsă în felinarul de pe soleea bisericii inundate ne-a îmbrăcat pe fiecare dintre noi în această zi în lumina nepieritoare a lui Hristos, făcându-se pentru noi, martorii strălucirii ei, hrană a veșniciei. Nu înserare, ci răsărit continuu. Liturghie. Viață. Speranță. „Fericit este omul care în viața lui a strâns un potir de lacrimi. Acesta este darul cel mai de preț pe care îl poate oferi omul lui Hristos în ziua cea mare a venirii Sale”, am citit într-o predică. De aceea suntem convinși că fiecare dintre cei care au lăcrimat în aceste zile de potop la Pechea și în celelalte sate gălățene afectate de ape poartă în inimă chipul icoanei lui Hristos.