Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Reportaj Pelerini bucureşteni pe urmele Sfântului Voievod Neagoe Basarab

Pelerini bucureşteni pe urmele Sfântului Voievod Neagoe Basarab

Galerie foto (6) Galerie foto (6) Reportaj
Un articol de: Pr. Gruia Zamfirescu - 29 Sep, 2021

Pentru a marca împlinirea, anul acesta, a 500 de ani de la scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung, cel mai vechi document păstrat, scris în limba română, și a 500 de ani de la mutarea la Domnul a Sfântului Voievod Neagoe Basarab, Parohia „Izvorul Tămăduirii”-Mavrogheni, din cadrul Protoieriei Sector 1 Capitală, a organizat sâmbătă, 18 septembrie, prin Agenția de pelerinaje BASILICA Travel, un itinerar pe plaiuri muscelene și argeșene, în zona primelor capitale ale Țării Românești: Câmpulung și Curtea de Argeș. 

Prima oprire a fost la mănăstirea de maici Nămăești, unde ne-am închinat la icoana Maicii Domnului, păstrată în biserica rupestră a mănăstirii. Pictată de mâna Sfântului Apostol și Evanghelist Luca, icoana a fost adusă pe aceste meleaguri de Sfântul Apostol Andrei. A rămas în sfântul lăcaș, acoperit de pământ și vegetație de vremuri. În secolul al XVI-lea, când trei ciobani din zonă au avut același vis minunat despre existența unei biserici și a unei icoane a Maicii Domnului în stânca deasupra căreia ei își pășteau oile, bisericuța a fost redescoperită, lărgită și redată cultului, iar icoana s-a aflat din nou pusă spre închinare. O altă minune a fost în anul 1916 când un obuz al armatei germane a căzut pe mănăstire. Interiorul bisericii a ars în întregime, dar icoana a rămas nevătămată. Tot la Mănăstirea Nămăești, pelerinii au vizitat muzeul costumului național, fiind ghidați, în versuri, de către maica stareță Lucia Nedelea.

Biserica din Bilceşti

Următoarea oprire a fost la bisericuța din satul Bilcești, aceeaşi comună, Valea Mare-Pravăț. Familia de boieri Bilcescu a rămas în istorie prin mai mulți reprezentanți, între care Sarmiza Bilcescu, prin căsătorie Alimăniș­teanu, prima femeie doctor în Drept, la Sorbona (1890), și prima femeie admisă într-un barou de avocați, în România (1891). Ctitorită în 1938 de către fiul ei, Dumitru (inginer, economist şi diplomat la Paris, fost ministru de finanțe, arestat în anul 1950 în „lotul demnitarilor”, deținut timp de cinci ani în închisoarea din Sighet și alți cinci ani la Pitești, Jilava, Ocnele Mari, Galați și Botoșani), biserica, proiectată de arhitectul muscelean Dumitru Ionescu-Berechet, arhitect-șef al Patriarhiei Române, dă mărturie a dragostei de neam și ţară a acestei vechi familii românești, dar și a dragostei cu care a fost înconjurată de către artiștii vremii: pictorul Alexandru Brătescu-Voinești, fiul poetului Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, cel care a executat pictura în frescă și a proiectat mobilierul, sfeșnicele și pietrele funerare din biserică (ale părinților și bunicilor ctitorului); artista plastică Mioara Minulescu, fiica poetului Ion Minulescu, autoarea mozaicurilor catapetesmei (icoane și ornamente); sculptorița Milița Pătrașcu, autoarea ușii de la intrare (reprezentându-l, în bronz, pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de mir) și a ancadramentelor în piatră a ferestrelor. Ghidul nostru, pr. Ioan Ilie, parohul bisericii, ne-a demonstrat astfel de ce sfântul lăcaș se mai numește și „biserica artiștilor”.

Mănăstirea Negru Vodă

Coborând în Câmpulung, prima capitală a Țării Românești şi, anul acesta, „capitală a scrisului românesc”, ne-am oprit pentru închinare la Mănăstirea Negru Vodă, locul de odihnă al primilor domnitori ai țării: Basarab I și Nicolae Alexandru. Datând din secolul al XIII-lea, biserica a fost ridicată ca paraclis al curții domnești a legendarului Negru Vodă. Între 1635 și 1638 a fost refăcută din temelii, cu „aceleași pietre”, de către bunul și milostivul voievod Matei Basarab, cel care, în anul 1647, a înălțat mărețul turn-clopotniță și a refăcut casa domnească (1650), zidită pe pivnițele fostei case domnești. Tot în anul 1647, același vrednic voievod transformă biserica de mir în „obștejitie”, adică mănăstire de obște, nucleul ei fiind format de călugării aduși pentru a lucra în tiparnița și moara de hârtie instalate aici, în 1635. Dintre operele tipărite între 1635 şi 1650, amintim cartea moral-filosofică „Învă­țătură de peste toate zilele”, scrisă în ro­mâ­neș­te (1642). Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu transformă, în anul 1712, împrejmuirea de tip palisadă, din timpul lui Matei Basarab, în zid puternic de piatră. Născut în anul 1657 în acest oraș, celebrul pictor Pârvu Mutu Zugravul, canonizat în anul 2017 cu numele său de călugărie (Sfântul Cuvios Pafnutie), și-a început activitatea artistică în cadrul școlii de pictură de la Mănăstirea Negru Vodă.

Sfântul lăcaș este refăcut, între 1827 şi 1832, sub îndrumarea arhitectului austriac Frantz Walet, când biserica capătă forma de astăzi. În anul 1718 este ctitorită bolnița mănăstirii, împodobită, în anul 1860, cu pictura în ulei a celebrului Gheorghe Tattarescu. În biserica mănăstirii, în fața protopopului orașului, Nicolae Ghermănescu, au depus jurământul de credință revoluționarii români de la 1848. Între 1832 și 1836, în casa domnească a funcționat școala orășenească, iar în anul 1920 a fost expusă aici o însemnată colecție de odoare, manuscrise, mobilier etc., adunate din tot județul Muscel, prin râvna preotului Gheorghe Moisescu, de la biserica domnească din oraș.

În mănăstire, a fost înălțat, în anul 1920, și a funcționat, începând cu anul 1922, celebrul seminar pentru orfanii de război ctitorit de Patriarhul Miron Cristea, unde avea să învețe și viitorul patriarh, Iustin Moisescu, originar din Cândeștii Muscelului. Biserica mănăstirii păstrează pictura proaspăt restaurată a părintelui Sofian Boghiu, datând din anul 1955, și adăpostește cinstitele moaște ale Sfântului Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel, coborâte de la Schitul Negru Vodă-Cetățuia pentru a fi mai ușor accesibile pelerinilor.

Următoarea oprire am făcut-o la Mănăstirea Corbii de Piatră. La origine biserică rupestră de mir, păstrând cel mai vechi ansamblu pictural în frescă din Țara Românească. În anul 1512 devine prima mănăstire de maici la sud de Carpați, fondată de maica Magdalina, mătușa Sfântului Voievod Neagoe Basarab. Alternând perioade când a funcționat ca biserică de mir sau ca biserică mănăstirească, în anul 2006 redevine mănăstire.

Ultimul popas a fost în celebra comună Domnești, model al anilor ’30 ai secolului trecut, unde pot fi admirate mai multe monumente de arhitectură: ansamblul Bisericii „Intrarea Maicii Domnului în biserică” (1826-1831), casa Hirca (1806), casa Proca (sec. al XIX-lea). În 1878, a fost înființată prima bibliotecă comunală atestată în țară, de către învățătorul Luca Paul, bibliotecă îmbogățită continuu, care funcționează și în prezent. Obiectivul nostru a fost muzeul comunal, înjghebat ca o colecție de icoane și de carte veche de către vrednicii de pomenire preoți Ioan Radomirescu și Grigore Venescu. A funcționat inițial în casa parohială, apoi a fost găzduit în căminul cultural din centrul comunei. În timp s-au adăugat colecții de costume naționale și obiecte casnice, medalii, roci, iar anul acesta o interesantă colecție de portrete lucrate în cupru, prin tehnica metalo-plastiei. Piesa de rezistență a colecției o reprezintă icoana Sfântului Ioan Botezătorul și a Maicii Domnului cu Pruncul, o temă rară în pictură, datând din anii 1518-1519. În anul 1969, specialista Muzeului Național de Artă al României și secretara Comisiei județene de inventariere a patrimoniului cultural național, Ana Dobjanschi, devenită ulterior șefa Secției de artă veche românească în cadrul aceluiași muzeu, a analizat icoana și și-a dat seama de vechimea, valoarea și importanța ei pentru arta românească de secol XVI, semnalând-o specia­liștilor și clasând-o în patrimoniul cultural național. Icoana, ca și întreaga colecție parohială, a ajuns apoi în muzeul comunal, iar astăzi este restaurată și poate fi admirată, custode al muzeului fiind Georgeta Bucurel, bibliotecar.

Obiectivul final al pelerinajului a fost biserica Mănăstirii Argeșului, ctitorită între anii 1515 și 1517 de Sfântul Voievod Neagoe Basarab, pe locul vechii mitropolii a țării. Pictura, realizată în anul 1526 de Dobromir zugravul din Târgo­viște, a fost înlocuită odată cu restaurarea bisericii, la finele veacului al XIX-lea. Ghidul nostru, diac. Adrian Enache, ne-a vorbit despre însemnătatea fiecărei părți constitutive a bisericii și a fiecărui detaliu. În interiorul sfântului lăcaş sunt adăpostite mormintele familiei ctitorului, ale ginerelui său, urmaș la domnie, voievodul Radu de la Afumați, și mormintele primilor regi ai României. Într-o frumoasă vitrină poate fi admirată Sfânta Evanghelie, pictată de regina Elisabeta și donată bisericii. Pelerinajul s-a încheiat la noua catedrală arhiepiscopală și regală, care adăpostește și cinstitele moaște ale Sfintei Muceniţe Filofteia, unde am mulțumit lui Dumnezeu pentru acest minunat periplu duhovnicesc.

Citeşte mai multe despre:   Parohia Mavrogheni  -   pelerinaj  -   BASILICA Travel