Potlogi, loc de geneză a stilului brâncovenesc

Situată în judeţul Dâmboviţa, pe drumul dintre cetatea Târgoviştei şi Bucureşti, comuna Potlogi este locul unde marele spătar Constantin Brâncoveanu cumpăra, în 1679, moşia unui postelnic cu numele Dima. La Potlogi a construit o casă pentru a-i servi drept adăpost în misiunile avute pe drumul spre Bucureşti, Târgovişte sau Piteşti şi a ctitorit prima biserică, închinată Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Biserica ridicată în anul 1683 se află în prezent la finele unui amplu proces de restaurare ce i-a redat frumuseţea de odinioară.

Sfântul Voievod Mar­tir Constantin Brân­co­veanu a ctitorit biserica cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Di­mi­trie“ în anul 1683, anterior edificării ansamblului de curte, după cum grăieşte dăltuit în piatră pisania din pridvor: „Această sfântă şi dumneze­ias­că biserică este zidită şi înăl­ţată den temelie şi până în să­vârşitul ei de robul lui Dum­nezeu Constantin Brâncoveanu vel-spătar, întru slava Dom­nului nostru Iisus Hristos Cel de Troiţă slăvit şi întru cinstea lui vel-mucenic Dimitrie pentru a sa veşnică pomenire şi a părinţilor, care s-au început şi le-au săvârşit în zilele lumina­tului Domn Io Şerban Can­ta­cu­zino Basarab Voevod“. Vechile case, biserica şi palatul brâncovenesc ridicat în imediata apropiere în anul 1698 au făcut ca marele spătar şi apoi domnitorul Constantin Brâncoveanu să revină la Potlogi adesea, după cum mărturisesc cronicile. Radu Greceanu notează că domnitorul Constantin Brân­co­vea­nu participa la slujba de hram a Bisericii „Sfântul Di­mi­trie“ din Potlogi, cum s-a în­tâm­plat în anul 1699, când a petrecut la moşia dintre Târ­go­vişte şi Bucureşti mai bine de zece zile: „Măriia-sa Costan­din-vodă s-au ridicat şi la sca­un la Bucureşti au mers, la octombrie 19 dni purcegându, de vreme ce şi vremea să răcise, însă întâi pre la satul mării-sale, pre la Potlogi mergându, unde preaiscusite şi frumoase case au făcut precum să şi văd, şi acolo praznecul marelui mu­cenic Dimitrie făcând, sâmbătă au purces şi la octombrie 30 dni, la scaun, în Bucureşti, au întrat cu mare alai“.

„Loc de preumblare şi odihnă pentru domnitor şi suita sa“

Călăuză pe urmele paşilor voievodului martir la Potlogi ne-a fost părintele Marian Şerban, slujitor la biserica brâncovenească: „Situat pe drumul dintre cele două mari cetăţi ale Ţării Româneşti, cale a solilor şi a negoţului, aşezarea Po­t­logilor era loc de preumblare şi odihnă pentru domnitor şi suita sa, veşnic în mişcare între Bucureşti şi Târgovişte, ori pe drumurile spre podgoriile de la Doiceşti sau de pe dealurile Piteştilor. Pe malul pârâului Tudorel, în preajma conacului boierilor proprietari s-a dezvoltat o aşezare a oamenilor de muncă ai moşiei - ţărani, cio­bani şi ţigani robi - veniţi din satele apropiate, din Vlaşca de peste Argeş sau chiar din Moldova“.

Importanţa monumentului constă în faptul că reprezintă prima ctitorie ecleziastică de curte a lui Constantin Brân­co­veanu, care deschide seria lă­caşurilor sfinte ce creează stilul brâncovenesc, caracterizat prin ornamentaţia bogată a anca­dramentelor şi a coloanelor, prid­vorul deschis, boltirea în semicilindru sau cupole sferice, decorul sculptat în piatră în care predomină motivele florale.

Tabloul votiv, încă vizibil în pronaos, îl înfăţişează în par­tea stângă pe domnitor îm­preună cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei. În partea dreaptă sunt zugrăvite Doamna Maria îm­preună cu şase fiice. Din aceas­tă reprezentare se observă că, iniţial, biserica a fost construită cu o singură turlă. „Avea adăugat un turnuleţ pe faţada nordică şi pridvorul nu era construit încă. În anul 1688 a fost adăugat şi pridvorul care a rămas deschis. Are trei componente, un nucleu masiv de bază corespunzător pronaosului, naosului şi altarului şi cu absidă pentagonală. În partea inferioară, tabloul votiv este pictură originală, iar în partea superioară este o copie rea­li­zată în 1945 de pictorul Vasile Blendea după modelul din bi­serica de la Mogoşoaia“, ne explică părintele Şerban.

Cărţile de cult, „cronici“ ale restaurării bisericii

Mai întâi biserică de parohie, apoi paraclis de curte şi din nou biserică parohială, de-a lungul veacurilor edificiul cunoaşte multiple trans­for­mări. În acest sens, cărţile de cult se dovedesc adevărate „cronici“. În anul 1886, într-o Sfântă Evanghelie s-a consemnat că geamurile bisericii s-au mărit şi a fost pictată din nou tâmpla. De asemenea, într-un Octoih se precizează faptul că în anul 1901 Pantocratorul era încă neînvelit, iar în 1904 se consemnează faptul că biserica a primit al doilea hram, „Sfân­tul Ierarh Nicolae“.

Între anii 1901 şi 1904 a avut loc cea mai amplă lucrare de restaurare a bisericii brâncoveneşti de la Potlogi din se­colul trecut: „Atunci biserica a suferit şi anumite modificări, cea mai importantă fiind adăugarea turlei Pantocra­torului deasupra naosului; s-a adăugat o uşă la Sfântul Altar, desfiinţându-se astfel diaconiconul, iar pridvorul s-a închis cu geamuri din lemn. Tot în această perioadă a avut loc şi restaurarea picturii originale, care nu se păstrase în totalitate, întreaga suprafaţă a bi­sericii fiind acoperită cu un strat de pictură din nou, rea­lizată de pictorul italian Um­berto Marchetti“, arată părintele Şerban. Noul strat de pictură a avut darul de a conserva veşmântul brâncovenesc original ce împodobea biserica. După această restaurare au avut loc alte etape în care s-a dorit salvarea picturii originale: „Au urmat intervenţii succesive de restaurare între anii 1930 şi 1988. La aceste intervenţii s-au ostenit pictorii Vasile Georgescu, Mihai Con­stantinescu, iar în 1945 pictorul Vasile Blendea a completat tabloul votiv din pronaos. Tot ulterior s-a adăugat şi un cafas, la care s-a renunţat ulterior, din dorinţa de a pune pictura originală în valoare. Toate aceste încercări ale pictorilor au evidenţiat o parte din fresca originală: tabloul votiv din pronaos, bolta cu medalionul lui Iisus Emanuel şi peretele estic din pridvor“.

Lăcaş îmbrăcat în schele vreme de 30 de ani

Ultima încercare de restaurare a monumentului a fost începută în anul 1982, ră­mâ­nând nefinalizată timp de aproape 30 de ani, până în anul 2010. Atunci s-a încercat o consolidare a sfântului lăcaş ce a fost înzestrat cu catapeteasmă şi cu strane. Deoarece această încercare de restaurare nu a fost finalizată, biserica a rămas plină cu schele din lemn la interior, de sus până jos, de la un capăt la altul, serviciul religios desfăşurându-se cu anevoie. Părintele Marian Şerban ne-a mărturisit cum a găsit biserica atunci când a fost numit slujitor în parohie: „În anul 2005, atunci când a rânduit Bunul Dumnezeu să ajung preot aici, biserica se afla într-o stare de degradare avansată, fiind pli­nă cu schele şi necesitând lu­crări de consolidare şi de hi­dro­i­zolaţie pentru ca nu cumva, în cazul unui cutremur, să se dă­râme. Biserica a suferit destul de mult la cutremurele din 1940 şi 1977, seisme ce au afectat foarte mult structura de rezistenţă“.

Restaurare integrală şi punere în valoare a sfântului lăcaş

A urmat o lucrare de consoli­dare amplă şi complexă, rea­lizată atât la nivelul de bază, al structurii, cât şi la nivel superior. În anul 2009, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Nifon, Ar­hi­e­piscopul Târgoviştei, din ini­ţiativa parohiei şi cu sprijinul comunităţii locale s-au început demersurile pentru obţinerea unei finanţări din fonduri europene pentru restaurarea integrală şi punerea în valoare a sfântului lăcaş. În anul 2010, Parohia Potlogi I a obţinut finanţare prin Programul o­pe­ra­ţional regional, manager de proiect fiind preotul Marian Şerban, susţinut şi de preotul paroh Eugen Decebal Brebenel. În perioada 2010-2013, s-a res­taurat integral biserica, la interior şi exterior, lucrarea implicând şi restaurarea picturii în pridvor şi pronaos şi rea­li­zarea de pictură nouă în naos şi Sfântul Altar. Pe lângă pictura originală, în biserică se mai păstrează şi un fragment cu pictura de la 1904 ce o în­fă­ţi­şează pe Sfânta Ecaterina, realizată de pictorul italian Um­berto Marchetti. Pentru rea­şe­zarea monumentului pe locul cuvenit în rândul ctitoriilor brâncoveneşti a fost nevoie de asistenţa şi implicarea specialiştilor, arhitecţilor şi restauratorilor de monumente istorice, între care amintim: Mar­gareta Mihăilescu - arhitect şi specialist INMI, Andreea Matache - arhitect, şi echipa de restauratori pentru pictură condusă de expert restaurator Nicolae Sava şi restaurator Irina Sava.

Părintele Marian Şerban ne-a vorbit şi despre planurile de viitor, în contextul anului 2014 proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ro­mâne An comemorativ al Sfin­ţilor Martiri Brâncoveni: „Oda­tă cu încheierea lucrărilor de restaurare din anul 2013, ne dorim ca biserica să fie introdusă în circuitul turistic şi să fie cunoscută drept prima ctitorie ecleziastică de curte a lui Constantin Brâncoveanu, pe vremea când era mare spătar al domnitorului Şerban Can­ta­cuzino. Semnalăm că în anul 2013, în Arhiepiscopia Târ­go­viş­tei, la iniţiativa şi cu binecuvântarea IPS Mitropolit Nifon, a apărut o lucrare deosebită şi complexă cu titlul «Constantin Brâncoveanu - Iubitor de cultură, protector al Bisericii şi martir al credinţei ortodoxe», volum ce doreşte să marcheze cei 325 de ani de la urcarea pe tronul Ţării Româneşti a vo­ie­vodului martir. Aceste evenimente nu dorim să rămână anonime nici pe plan local şi în acest sens Consiliul Local Potlogi a declarat 2014 Anul Brâncoveanu - Potlogi 300. Ne dorim foarte mult ca biserica să fie repusă în circuitul turistic şi, pentru aceasta, parohia, cu binecuvântarea IPS Mitropolit Nifon, îşi propune editarea unor pliante, realizarea unui site al bisericii şi construirea unei capele, a unui corp admi­nistrativ, a unei trapeze şi a unui birou parohial“.

În încheiere, preotul Marian Şerban ne-a mărturisit spe­ran­ţa că „la Potlogi frumuseţea sfân­tului lăcaş va oferi un moment de pace sufletească vi­zitatorilor, dându-le prilej să calce peste lespezile pe care au răsunat odinioară paşii voievodului martir Constantin Brân­coveanu“.