Poveste fără Moş Crăciun

E paradoxal să spui că Moş Crăciun nu vine la toată lumea. Că merităm ori ba, că suntem bogaţi sau mai puţin hărăziţi de soartă, el soseşte la fiecare, oricum. Şi totuşi, sunt copii - întotdeauna vor fi - care nu sunt trecuţi în GPS-ul pântecosului cu barbă albă. Nu vorbim de micuţii din centrele de asistenţă socială, ci de cei din familiile sărmane, aflate la limita sărăciei, de care nu ştie nimeni. Nici măcar Moşul.

I-am întâlnit de multe ori în pieţe pe bătrâni, aduşi de spate - de boală sau de frig -, stingheri şi descumpăniţi în mijlocul unui furnicar de oameni grăbiţi. Se uitau în stânga şi-n dreapta şi-şi calculau în gând banii care le-ar mai rămâne pentru pâine, dacă i-ar arunca pe un brad micuţ. În paranteză fie spus, ei sunt singurii care vând şi care îşi cumpără crizantemele acelea de 1 leu care ne aduc veselie şi culoare în casă. Este o lecţie pe care nu o uiţi uşor. Derutaţi de preţurile alimentelor sau ale brazilor de Crăciun, ei îşi iau, în final, o crenguţă de molid pentru a aduce sărbătoarea acasă. Există, totuşi, suflete şi mai triste decât acestea ale bătrânilor noştri cu pensii derizorii. Sunt cele ale copiilor din familiile foarte sărace, care trăiesc în case insalubre, în preajma gropilor de gunoi sau a cimitirelor sau, pur şi simplu, în subsolurile improvizate ale unor locuinţe gata să cadă. Mulţi dintre ei au însă părinţi care reuşesc, atât cât pot, să le facă sărbătoarea suportabilă. Dar încă mai sunt orfanii canalelor şi subteranelor, cei fără adăpost, care trăiesc cu aurolac şi din cerşit, nedeprinşi cu magia sărbătorilor de iarnă. Ei nu cunosc dragostea şi căldura familiei, a bucuriei celor dragi, strânşi în jurul mesei de Ajun, desfăcând pachete şi cântând colinde, ci doar mirosul de străin şi de zădărnicie. Autorităţile s-au mai ocupat de ei în ultima vreme şi le-au oferit şansa de a locui într-un centru de asistenţă socială, dar sunt încă mulţi care fug de-acasă din cauza unor părinţi violenţi, nepăsători şi alcoolici şi-şi urmează soarta sărăciei şi a pribegiei. Pentru mulţi dintre aceştia, Crăciunul nu există decât în cărţile cu poveşti.

"Vrem să ajutăm copiii care nu au visuri"

Crăciun fericit! Aşa îşi urează creştinii în preajma sărbătorii Naşterii lui Iisus. Mă gândeam ce rezonanţă au aceste cuvinte pentru cei care au un Crăciun nefericit. Însă, pentru unii dintre ei, cum sunt copiii din Făgăraş, există confraţii lor mai mari - şi mai fericiţi - care vor să le aducă bucurie de sărbători. Elevii de la trei licee ale municipiului Făgăraş, "Radu Negru", "Doamna Stanca" şi "Aurel Vijoli", au demarat din timp, din octombrie, o acţiune umanitară pentru toţi nevoiaşii din oraş. Sub genericul "Copiii fără Moş Crăciun", au organizat acţiuni caritabile, iar cu banii strânşi le-au cumpărat cadouri celor mai puţin norocoşi decât ei. "Vrem să ajutăm copiii care nu au visuri, care au fost lăsaţi de izbelişte. Vrem să îi ajutăm, să le îndeplinim dorinţele". "La Balul Bobocilor vom face o strângere de fonduri, o expoziţie de desene şi un târg cu diferite obiecte, brelocuri, brăţări, lănţişoare. Sperăm să avem succes în această acţiune", au declarat câţiva liceeni implicaţi în proiect pentru postul local de televiziune. Este bine că există asemenea tineri, cu asemenea suflet. Mai mult, ei sunt încurajaţi de profesorii lor, care se regăsesc în entuziasmul şi generozitatea tinerilor. Lecţia de viaţă a elevilor făgărăşeni nu este singulară. Numai că nu toţi nefericiţii îşi trâmbiţează sărăcia şi neputinţele, ci trăiesc în anonimat şi discreţie, iar Moş Crăciun n-are cum să-i găsească.

350.000! Mult prea mult!

Îmi amintesc de un copil frumos care cerşea în metrou. Avea nu mai mult de 9 ani şi urca întotdeauna de la Piaţa Victoriei. Nu făcea parte din categoria drogaţilor şi a aurolacilor, ci a acelora care "munceau" zilnic pentru familia lui. Era senin, copilăros, curat şi bun. Mă ataşasem de el. Într-o zi, plângea de ţi se rupea inima, pe bancă, în staţie, alături de o femeie slabă şi negricioasă, mama. Nu m-am băgat peste necazul lui, nu aveam dreptul, dar îmi dădeam seama că este în pragul sinuciderii, pentru că mama lui era nevoită să-l părăsească. Atunci m-am gândit la toţi cei 350.000 de copii afectaţi de migraţia părinţilor în străinătate, a acelora rămaşi singuri acasă sau pe drumuri. Dramele acestora nu mai ţin de sărăcie sau de absenţa lui Moş Crăciun, ci de lipsa dragostei şi a mamei. Mulţi dintre ei, spun statisticile, sunt abuzaţi chiar de cei cărora le-au fost încredinţaţi, au probleme cu Poliţia sau sunt atraşi de la vârste fragede spre bande de cartier şi delincvenţă. Mai mult, starea psihică a copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate este şubredă şi instabilă, ajungându-se până la suicid. Ei bine, numai un mediu familial sănătos, căldura casei şi protecţia ei pot reprezenta pentru micuţi darul adevărat al lui Moş Crăciun. Am întâlnit un astfel de copil, Andrei, lăsat în grija vecinilor de către mama plecată la muncă, în Italia. Deşi copilului nu-i lipsea nimic din punct de vedere material, avea un chip trist şi abrutizat, era retras şi agresiv în acelaşi timp şi mult prea adult pentru cei 10 ani ai lui. După o vreme, a plecat şi el şi a început să înveţe, pentru început, limba italiană. Şi să zâmbească, alături de mama lui.

"România îşi etalează bogăţia într-un mod arogant"

Rata sărăciei în România este deosebit de mare în context european, fiind comparabilă doar cu unele ţări din fosta Uniune Sovietică, se arată

într-un sondaj Soros. Zonele rurale sunt încă marcate de vulnerabilitate, în principal pentru că bunăstarea se bazează predominant pe veniturile din agricultură, de subzistenţă. Copiii, tinerii, ţiganii, persoanele cu nivel redus de educaţie, şomerii, bătrânii au avut de-a lungul întregii perioade şi încă mai au un risc semnificativ de sărăcie. Este elocvent, în acest context, şi studiul realizat cu ajutorul copiilor din Germania, Bulgaria şi România, acum câţiva ani, cărora li s-a cerut să scrie un eseu despre ce cred ei că înseamnă să fii sărac. Micuţii noştri au arătat că "eşti sărac atunci când nu ai ce mânca, atunci când cerşeşti sau locuieşti pe stradă". E drept, unii au spus că "eşti sărac atunci când nu ai prieteni". La polul opus, elevii din Zalău, de exemplu, au declarat că "România îşi etalează bogăţia într-un mod arogant".

Fie că i se spune Moş Crăciun în România, Christkind în Austria, Noel, Sfântul Nicolae, Christkind sau Pete cel Negru în Belgia şi Olanda, Papa Noel în Brazilia, Julinisse în Danemarca, Părintele Crăciunului în Anglia, Bătrânul Crăciun în Finlanda, Pere Noel sau le Petit în Franţa, Kriss Kringle, Christkind sau Sfântul Nicolae în Germania, Befana în Italia, Omul Stea în Polonia sau Babuşka în Rusia -, acest bătrân simpatic şi darnic al tuturor creştinilor uniformizează, o dată pe an, bucuriile şi tristeţile bogaţilor şi săracilor. Se spune că Moş Crăciun scoate pentru fiecare copil câte un dar din sacul lui, iar odată cu el iese şi câte un înger care i se aşază pe umeri. E bun şi un înger! Tot legendele mai spun că, de Crăciun, se deschide cerul, iar cei care sunt buni îl văd pe Dumnezeu stând la masă cu sfinţii şi îngerii. La noi, minunea se întâmplă în cazul a câtorva milioane de sărmani, pentru că au un suflet bun, bun de tot.

Fundul sacului

Crăciunul de anul acesta este mai sărac decât în anii trecuţi. Criza economică, disponibilizările, şomajul, creşterea preţurilor, instabilitatea au făcut ca bugetul alocat sărbătorilor să fie considerabil mai mic. Un sondaj realizat de GfK CR Academy Brussels în 12 ţări din Europa, cât şi în SUA, şi publicat de "The Wall Street Journal Europe" arată că românii sunt ultimii dintre europeni care îşi vor deschide portofelele larg pentru daruri. Un alt sondaj spune că unul din trei români nu va scoate din buzunar nici măcar 1 leu pentru cadourile celor dragi. Însă cei care nu renunţă la acest minunat ritual vor să pună sub brad ceva simbolic măcar, de maximum 50 de euro.

Britanicii, în schimb, sunt gata să cheltuiască pe cadouri peste 2.000 de euro.

Criza şi reformele aiuritoare au ştirbit bruma de prosperitate la care am visat timp de cinci decenii, sărăcia fiind una dintre multele constante ale democraţiei româneşti. Ca urmare, şi Moş Crăciun este mai parcimonios şi cu sacul mai subţirel. Dar şi masa de sărbători va fi mai puţin îmbelşugată. Pentru că, în funcţie de calitate, pentru un kilogram de carne de porc trebuie să plătim între 18 şi 24 de lei, iar pentru prepararea mâncărurilor tradiţionale, consumul minim al unei familii cu trei membri este de 12-14 kg de carne - friptură, sarmale, cârnaţi, caltaboşi, tobă, piftie -, atât cât să-i ajungă să mănânce bine în perioada lungă de zece zile de sărbătoare. Brânza dulce de vaci, necesară pentru plăcinte, costă între 10 şi 12 lei/kg vrac, telemeaua de vacă, între 10 şi 15 lei/kg, iar cea de oaie, de calitate superioară, ajunge la 25 lei/kg. Însă ceea ce îi costă mult pe români sunt caşcavalurile, dintre care cel mai ieftin, din lapte de vacă pasteurizat, este 22 lei/kg. O găletuşă de smântână de un kilogram, pentru sarmale, valorează între 8 şi 14 lei. Mezelurile: şunca de Praga - 25 lei, salamul bănăţean - 27-28 lei, ceafa afumată - 24 lei, pastrama de porc - 25 lei, costiţa afumată de porc - 24 lei (cu puţină grăsime). Un cozonac simplu (de 600 de grame) costă între 6 şi 7 lei, în funcţie de magazin, unul cu nucă şi cacao ajunge să fie între 7 şi 15 lei bucata, un chec simplu se vinde la preţul de 7 lei, unul cu stafide, la 10 lei, iar cel învelit în glazură de ciocolată, cu 15 lei bucata. Şi tot aşa, dacă luăm în calcul bomboanele de pom, apoi merele, portocalele, bananele, bradul, sucurile etc., ne dăm seama că nu toţi reuşim să avem un Crăciun fericit. Dar nu mâncarea este importantă, ci atmosfera acestei sărbători.