Ortodoxă îl prăznuieşte astăzi pe Sfântul Ciprian al Antiohiei, o parte din moaştele sale fiind aflate la Biserica Zlătari din Capitală. Creştinii au o mare evlavie faţă de acest sfânt, venind să se închine la moaştele sale pentru izbăvirea de vrăji şi farmece, ştiut fiind că înainte de convertire Sfântul fusese vrăjitor.
Mâna dreaptă a Sfântului se pare că a ajuns la Biserica Zlătari din Bucureşti în a doua parte a secolului al XVIII-lea, o inscripţie de pe o cutie în care au fost depuse sfintele moaşte menţionând anul 1790. Acestea au fost dăruite cel mai probabil stareţului mănăstirii greceşti care era în acea vreme la Zlătari, pe cutie fiind menţionată puterea lor şi minunile pe care le-au făcut.
Acestea au fost păstrate ca un odor de mare preţ al bisericii şi puse spre închinarea credincioşilor într-o cutie, apoi într-o raclă lucrată la atelierele Monetăriei Statului, aflată acum sub un baldachin sculptat în lemn de tei. Ambele lucrări fiind făcute în anul 2009 prin purtarea de grijă a părintelui paroh, Nicolae Dascălu, consilier patriarhal şi coordonatorul Centrului de Presă Basilica al Patriarhiei Române.
Cei mai mulţi dintre cei care vin să se roage Sfântului sunt persoane care au avut de suferit de pe urma vrăjilor, aceştia găsind vindecare la cel care înainte se ocupa cu acest meşteşug.
"Oamenii vin şi se roagă Sfântului Ciprian pentru a primi dezlegare, acesta cu molitfa lui fiind cunoscut drept un vindecător al farmecelor şi al vrăjilor, rugăciunea sa fiind o rugăciune asemănătoare molitfelor a Sfântului Vasile cel Mare", explică părintele Nicolae Dascălu, parohul bisericii.
Deşi subiectul vrăjilor şi al farmecelor, al magiei în general este unul tabu, despre care nu se vorbeşte foarte mult, totuşi, fenomenul există, cărţile de cult ale Bisericii Ortodoxe cuprinzând mai multe rugăciuni în acest sens.
Ziarele sunt pline de anunţuri ale diferitelor persoane care "lucrează cu magia albă" şi foarte mulţi cad în capcana lor. Astfel, după un timp realizează că de fapt magia nu a fost pe măsura aşteptărilor lor şi îşi îndreaptă paşii tot către Biserică şi cer mijlocirea sfinţilor pentru a trece peste acest moment.
Pelerinaj pe Calea Victoriei
La racla cu moaştele Sfântului Ciprian vin oameni din întreaga ţară pentru a se ruga, iar de hramul Sfinţilor Ciprian şi Iustina, prăznuiţi azi amândoi, la Biserica Zlătari este un adevărat pelerinaj, racla fiind scoasă afară din biserică pentru închinare.
"Sunt oameni care vin disperaţi la biserică, să se roage pentru izbăvire ca la o ultimă soluţie. Sunt oameni care şi-au pierdut casa, şi-au pierdut familia şi vin să spună că le-au fost făcute vrăji. Eu încerc să le spun să caute mai întâi cauza în altă parte. Să vadă unde au greşit. Pentru că nu poţi să spui imediat că dacă îţi merge mai prost înseamnă că ţi-a făcut cineva vrăji", spune părintele Dascălu.
Izbăvirea de vrăji şi schimbarea vieţii
Problema vrăjilor şi a farmecelor este una dificilă şi prost înţeleasă de mulţi oameni. La fel cum sunt înţelese prost şi rugăciunea şi izbăvirea. Mulţi vin la biserică şi cred că preotul are puterea de a rezolva problema, după care merg liniştit acasă. Unii cred că rugăciunea spusă de preot lucrează de la sine, fără implicarea personală a celui care a venit să ceară ajutorul. Vin la rugăciuni sau postesc 40 de zile şi cred că totul va dispărea instant. Problema însă, spune părintele, este altfel. În momentul în care ai venit la Biserică, trebuie să îţi schimbi viaţa. Este un drum pe care trebuie să îl parcurgi până la final, nu doar episodic, şi apoi să uiţi de rugăciuni, de biserică sau de ajutorul cerut pentru că tu consideri că îţi este mai bine.
"Sunt mulţi care consideră că dacă vii 40 de zile la biserică şi stai smerit, trece totul. După cele 40 de zile îţi vezi de ale tale, ca mai înainte, şi uiţi iar de Dumnezeu. Or, asta este o luptă pe care, dacă ai început-o, trebuie să o duci toată viaţa. Pentru că şi aici poate că este o păcăleală diavolească. Stai un timp în aşteptare şi crezi că gata, te-ai vindecat. Deci trebuie să îţi schimbi modul de a trăi fiecare clipă a vieţii, să te rogi mai mult, să posteşti mai mult şi să fii mai bun, mai răbdător, mai înţelept", mai spune părintele Dascălu.
S-a lăsat "vrăjit" de frumuseţea creştinismului
Sfântul Ciprian era un faimos filosof şi vrăjitor din Antiohia, născut pe la jumătatea veacului al III-lea. Acesta, de mic copil, a fost trimis de părinţi pentru a deprinde meşteşugul vrăjitoriei, astfel încât a ajuns unul dintre cei mai faimoşi vrăjitori din vremea sa. Sinaxarul ne spune că Ciprian se deprinsese a schimba văzduhul, a porni vântul, a slobozi tunete şi ploi, a tulbura valurile mării, a face stricăciune în răsaduri, grădini şi câmpii, a aduce vătămări şi răni asupra oamenilor. De asemenea, a deprins să facă fel de fel de vrăji şi năluciri, cum ar fi să citească în stele sau să facă pe morţi să vorbească.
Schimbarea vieţii sale a început după ce un tânăr de neam bogat a vrut să se căsătorească cu o fecioară creştină, Iustina, cu mare dragoste faţă de Hristos. Tânărul a cerut ajutorul lui Ciprian, care a trimis pe diavol în felurite chipuri să o ispitească pe Iustina. Neputând-o birui pe tânără, fiecare ispită la care era supusă fiind întoarsă prin puterea rugăciunii şi prin credinţa ei, Ciprian a ajuns la cunoştinţa adevărului şi a mustrat pe diavol zicând:
"Pierzătorule şi al tuturor înşelătorule, vistierule a toată necurăţia şi înşelăciunea, acum ţi-am cunoscut neputinţa, că dacă de umbra crucii te temi şi de numele lui Hristos te cutremuri, apoi ce vei face când singur Hristos va veni asupra ta? Dacă pe cei ce se însemnează cu crucea nu-i poţi birui, apoi pe cine vei scoate din mâinile lui Hristos? Acum am cunoscut că nu eşti nimic şi nu poţi nimic şi nu ai putere de izbândire. M-am înşelat eu, ticălosul, ascultându-te pe tine şi crezând în înşelăciunea ta; deci, depărtează-te de la mine, blestematule, depărtează-te, că de acum mi se cade mie să rog pe creştini ca să mă miluiască. Mi se cade mie să alerg la cei dreptcredincioşi ca să mă izbăvească şi să se îngrijească pentru mântuirea mea!", a spus Ciprian.
Astfel, din prigonitor, Ciprian a devenit mărturisitor al lui Hristos şi chiar supus torturilor împreună cu Iustina, însă au scăpat nevătămaţi, până la urmă suferind moarte de sabie. După moartea lor, mulţi oameni veneau la mormântul Sfântului Ciprian şi al Iustinei şi găseau vindecare atât bolilor trupeşti, cât şi, mai ales, alungarea lucrărilor diavoleşti care se aflau asupra lor.
