Cultul Cuvioasei Parascheva are rădăcini adânci în tradiţia moldovenilor. O dovadă grăitoare în acest sens sunt bisericile de lemn din Moldova ce poartă hramul sfintei şi în care se păstrează icoane ce o reprezintă, datând din secolele XVII-XVIII.
De aproape patru veacuri, de când moaştele sale au poposit la Iaşi, în întreaga Moldovă, dar şi în celelalte regiuni istorice ale ţării cultul Sfintei Cuvioase Parascheva a căpătat o amploare deosebită. Drept dovadă, an de an, pelerinajul de la Iaşi, de pe 14 octombrie, este unul dintre cele mai cunoscute şi mai preţuite evenimente ale Ortodoxiei româneşti.
După aducerea sfintelor sale moaşte de la Constantinopol, în 1641, capitala Moldovei a devenit un centru important al ortodocşilor de pretutindeni. Aşa cum consemnează documentele păstrate în arhivele parohiilor, multe biserici au fost resfinţite şi au primit hramul sfintei, recunoscută pentru minunile ei şi considerată de credincioşi drept ocrotitoarea Moldovei.
Interesante din acest punct de vedere sunt bisericuţele de lemn din judeţele Moldovei, care fie şi-au schimbat hramul, optând pentru ocrotirea Cuvioasei Parascheva, fie au primit sărbătoarea sfintei ca pe un al doilea hram. Vă propunem azi o mică incursiune în câteva dintre aceste biserici, pentru a urmări, în timp, cultul Cuvioasei Parascheva şi pentru a admira câteva dintre cele mai frumoase icoane ce o reprezintă.
Sfânta Parascheva ocroteşte biserica de lemn din Miroslăveşti
La Mirosloveşti, în nord-vestul judeţului Iaşi, se află o bisericuţă de lemn despre care unii cercetători spun că ar fi cea mai veche din judeţ. Astfel, istoricii Vasile Chirica şi M. Tanasachi, care au făcut cercetări în zonă, au datat biserica la 1535. În această variantă, ar fi cel mai vechi lăcaş de lemn din judeţul Iaşi. Alţi cercetători plasează anul construcţiei la 1756, bazându-se pe o inscripţie descoperită pe ancadramentul uşii de intrare. Datarea la 1535 ar fi plauzibilă, dat fiind faptul că prima atestare documentară a satului Mirosloveşti se găseşte într-un act de danie de la 1429, iar după cum bine se ştie, în Moldova acelor vremuri nu s-ar fi putut pomeni sat fără biserică.
De cealaltă parte, anul 1756 scrijelit în lemn este un argument legat de hramul bisericii, care n-ar fi putut fi atribuit în secolul XVI, înainte de aducerea moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva în Moldova, de către domnitorul Vasile Lupu.
Dilema legată de anul datării pare să încline însă mai mult balanţa spre anul 1535, iar anul 1756, scrijelit pe ancadramentul uşii de intrare, să fi fost doar anul refacerii majore a bisericii. "Probabil după intervenţia de reparaţie de la 1756 s-a schimbat hramul, pentru că la 1641 intraseră în ţara noastră sfintele moaşte ale Cuvioasei Parascheva. Şi, în epocă, era o tradiţie ca unei biserici nou-înfiinţate sau reparate să i se dea acest hram", ne-a explicat părintele paroh de la Miroslăveşti, Liviu Siminciuc.
În bisericuţa de lemn se păstrează icoane foarte vechi cu reprezentarea Sfintei Parascheva.
Sub protecţia sfintei la Mitocaş
La Mitocaş, în judeţul Suceava, o altă biserică veche de lemn stă sub ocrotirea Cuvioasei Parascheva, fiind una dintre puţinele biserici din zonă ce poartă acest hram. Potrivit părintelui paroh Paulică Luca, acesta este unicul hram cunoscut, fiind probabil singurul hram al lăcaşului, chiar de la ridicarea sa. Şi aici pare să fie vorba despre obiceiul, întâlnit frecvent în Moldova spre sfârşitul secolului al XVII-lea şi în secolul al XVIII-lea, ca o biserică nou-construită să primească acest hram, după ce, în 1641, domnitorul Vasile Lupu adusese de la Constantinopol moaştele sfintei şi le aşezase în Biserica "Sfinţii Trei Ierarhi" din Iaşi.
Biserica de lemn de la Mitocaş este construită între anii 1792 şi 1794, de către Vasile Calmuţchi, vechilul Mănăstirii Burdujeni (de lângă Suceava), rudă cu mitropolitul Gavriil Calimachi.
Căsuţa de lemn a Cuvioasei din Munţii Stânişoarei
Cultul Sfintei Parascheva, adânc înrădăcinat în rândul moldovenilor, a fost şi este la mare cinste şi în ţinutul Neamţului. Aşa se face că la Fărcaşa, în inima Munţilor Stânişoarei, biserica veche, de lemn poartă hramul ocrotitoarei Moldovei. Lăcaşul a fost ridicat la 1774, de ardelenii veniţi de peste munţi şi stabiliţi aici pentru totdeauna. "Venind din Ardeal, ei ridică biserica aceasta, însă îi dau hramul Cuvioasei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, ca un compromis în favoarea localnicilor nemţeni. În fiecare vineri, din mai până în octombrie, facem aici Acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva, iar la 14 octombrie oficiem Sfânta Liturghie", explică parohul de la Fărcaşa, pr. Cătălin Coşula.
Două icoane foarte vechi, reprezentând-o pe Sfânta Parascheva fac parte din zestrea iconografică de excepţie a lăcaşului de lemn de la Fărcaşa. "Pe una dintre ele, Sfânta Cuvioasă Parascheva, după cum puteţi observa, este reprezentată nu în Epivata, pe malul mării, ci într-o pădure de munte, alături chiar de această bisericuţă. Aşadar pictorul şi-a imaginat-o ca fiind aici, ocrotitoare a acestor locuri şi a acestei biserici", consideră pr. Cătălin Coşula.
