În urmă cu 14 ani, părintele paroh Nicolae Picu îşi vedea visul împlinit. În parcul Tăbăcăriei, în apropierea lacului cu acelaşi nume, se înălţa una dintre cele mai mari biserici din lemn din ţară. Biserica „Sfântul Mare Mucenic Mina” reprezintă pentru constănţeni, dar şi pentru credincioşii din ţară care îi trec pragul, un pitoresc lăcaş de cult dobrogean. Un loc al liniştii. O mână întinsă celor în nevoie, mai ales persoanelor cu dizabilităţi, prin Centrul de zi „Arca”.
Când am ajuns în Constanţa, lacul Tăbăcăriei se lovea neputincios de maluri. De mult nu mai văzusem o întindere de apă atât de vânătă, vălurată ca nisipul în deşert. Mirosul de scoici şi alge şi pescăruşii în zbor îmi aminteau de marea cea mare, aflată la câţiva kilometri distanţă. Împrejur - nici un om, deşi nu departe se aflau un parc şi un centru comercial. La o privire atentă, străpungând zarea, am observat o turlă înaltă. „O biserică plutitoare”, îmi spun, amuzată de efectul optic creat de apa lacului care părea că purta pe valuri lăcaşul sfânt.
Construcţia bisericii - o istorie vie
Cu cât mă apropiam mai mult, îmi deveneau cunoscute tot mai multe elemente arhitecturale specifice stilului maramureşean. În primul rând, turla înaltă, acoperită cu şindrilă, lucrată în coadă de rândunică, şi a cărei înălţime de 41 de metri şi suprafaţă totală de 263 mp clasează biserica printre cele mai mari astfel de construcţii de lemn din ţară. O echipă de lemnari din Ieud, coordonată de artistul popular Gavrilă Hotico, a construit (după un proiect iniţial al arhitecţilor Nicolae Goga şi Virgil Antonescu, continuat mai apoi de Nils Auner), în partea sudică, o poartă maramureşeană cu patru turnuleţe. Pe latura nordică a bisericii a fost ridicată clopotniţa, lucrată în acelaşi stil, cu două clopote mari, celelalte două mai mici fiind amplasate în turlă. Tot din lemn au fost construite şi altarul de vară şi troiţa din faţa bisericii, ultima încadrată într-un element decorativ. „Meritul pentru ridicarea lăcaşului sfânt aparţine membrilor fondatori ai Societăţii Filantropice «Aşezămintele Sfântului Mare Mucenic Mina», înfiinţată în anul 1992, cât şi credincioşilor bisericii. Construcţia acestei biserici este o istorie vie, pe care eu am trăit-o. Ştiu fiecare bucăţică din lemnul montat, fiecare schijă din scheletul metalic care susţine turla. A fost ca şi cum aş fi crescut un copil. A fost frumos, dar nu pot spune că nu am fost lipsit de încercări. Din fericire, totul s-a terminat cu bine. Ridicarea acestei biserici a însemnat şi înălţarea mea spirituală”, spune preotul paroh Nicolae Picu.
Trei ani de încercări şi bucurii
Părintele Picu, un om binevoitor şi energic, mi-a povestit momentul marcat de prezenţa, pe 31 iulie 1994, a arhiepiscopului Lucian al Tomisului, prilej cu care a fost pusă piatra de temelie. Pictura a fost realizată de iconarul George Sorin Nicolae din Bucureşti, iar pietrăria a fost lucrată de meşteri din Slava Cercheză, conduşi de Mihai Gurei. Mobilierul interior a fost proiectat de arhitectul Daniel Sabău din Alba Iulia. Stilul de decorare este cel gotic, identificat în special în realizarea catapetesmei, în acord cu stilul brâncovenesc, uşor de observat la uşile împărăteşti şi cele diaconeşti. În timpul lucrărilor de ridicare a bisericii, sfintele slujbe s-au oficiat într-un cort militar până în anul 1997. Pe data de 11 noiembrie a aceluiaşi an, în ziua de cinstire a Sfântului Mare Mucenic Mina, părintele Nicolae Picu a oficiat prima Liturghie în biserica cea nouă.
Centrul de zi „Arca” - „o casă caldă şi primitoare”
Încă din 2005, pe lângă Biserica „Sfântul Mare Mucenic Mina” există un centru de zi pentru persoane cu dizabilităţi. „Arca”. Activităţile desfăşurate cu beneficiarii în cadrul centrului cuprind: terapii ocupaţionale, formarea autonomiei personale, ludoterapie, stimulare cognitivă, educaţie moral-religioasă.
Conform spuselor părintelui paroh Nicolae Picu, centrul nu ar fi existat fără ajutorul parohiei Kungsbacka-Hanhals (Suedia), nici fără susţinerea membrilor fondatori ai Societăţii Filantropice „Aşezămintele Sfântului Mare Mucenic Mina”, cât şi a credincioşilor bisericii. Povestea „Arca” a început cu taberele de vară pentru copii cu dizabilităţi. Cu timpul, părintele paroh Picu a pus bazele unui parteneriat cu parohia Kungsbacka-Hanhals (Suedia), o mână de români darnici, plecaţi de mai mult timp din ţară, care oferă şi astăzi ajutor material şi logistic, însă cea mai mare parte a cheltuielilor o suportă parohia din parcul Tăbăcăriei.
Centrul de zi „Arca” - „o casă caldă şi primitoare, o a doua familie pentru tinerii cu dizabilităţi, care are ca obiective îmbunătăţirea calităţii vieţii acestora, recuperarea şi integrarea socio-profesională”, declară doamna preoteasă Mariana Picu, o mână forte, care ţine oamenii cu suflet mare uniţi şi care a făcut posibilă, la rândul său, îndeplinirea acestei lucrări filantropice.
