Despre românii din Valea Timocului, din relatările făcute pe site-urile de ştiri, se pot afla prea puţine lucruri şi majoritatea dintre ele de natură conflictuală. Cu totul altceva este să îi cunoşti pe aceşti români la ei acasă.
Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi la invitaţia Preasfinţitului Părinte Daniil al Daciei Felix, am participat la hramul bisericii din Malainiţa, care este sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, pe stil vechi, iar după calendarul nostru coincide cu praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului.
Împreună cu maica stareţă Iustina, de la Mănăstirea „Sfânta Ana“ din Orşova, şi cu un grup de maici de la această mănăstire, foarte de dimineaţă am trecut Porţile de Fier, care unesc Serbia cu România pe deasupra apelor Dunării, şi ne-am îndreptat spre Malainiţa. A fost prima vizită de acest fel, fără a cunoaşte exact unde vom merge sau ce vom afla acolo. Dimineaţa s-a arătat încântătoare, prin strălucirea zorilor de zi care începeau să descopere ochilor noştri frumuseţea de negrăit a acestor locuri din bazinul dunărean şi a satelor prin care treceam, majoritar româneşti, după cum aveam să aflăm mai târziu. Malainiţa este o localitate aflată la aproximativ 90 de kilometri de Porţile de Fier şi la 10 kilometri de oraşul Negotin, o localitate răspândită pe o suprafaţă de 10-15 kilometri, ca şi satele noastre de la munte, deşi forma de relief unde ea e situată este o zonă deluroasă.
Pe o colină acoperită de covorul frunzelor îngălbenite şi în lumina razelor de soare ale unei frumoase zile de toamnă, am făcut cunoştinţă cu biserica din Malainiţa, de dimensiuni mai mici, dar foarte frumoasă, nouă şi împodobită cu pictură interioară, cu două cruci pe acoperiş, dar fără cupolă, pentru că atunci când s-a început construirea ei lăsa să se înţeleagă faptul că acolo va fi vorba doar despre o casă, şi nu de o biserică. Crucile care s-au aşezat pe acoperiş, precum şi clopotniţa care s-a înălţat alături, cu două clopote care răsună frumos în liniştea locurilor, au consfinţit destinaţia firească a acestei zidiri: un lăcaş de cult închinat Domnului, pregătit pentru românii din Valea Timocului.
„Vă aşteptăm de două sute de ani“
Până la momentul începerii Sfintei Liturghii am făcut cunoştinţă cu părintele Boian Alexandrovici, de data aceasta aflat în „mediul său natural“, lângă biserica ctitorită pe pământul părinţilor săi, dar şi cu oamenii veniţi la slujba hramului, de vârste diferite, care aduseseră colacii pregătiţi pentru hram, după un frumos obicei tradiţional la dreptmăritorii creştini din Serbia, preluat şi de către români. Preasfinţitul Părinte Daniil ne-a întâmpinat cu cuvintele: „Vă aşteptăm de două sute de ani“, arătând bucuria de a fi împreună a Preasfinţiei Sale şi a credincioşilor pe care îi păstoreşte. Bucurie pe care au putut să o trăiască de mai multe ori în anul acesta, cu ocazia altor vizite episcopale făcute de ierarhi din România, din eparhii aflate la graniţa de vest a României, potrivit îndemnului PF Părinte Patriarh Daniel şi al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
A urmat Sfânta Liturghie, pe care am săvârşit-o alături de PS Daniil al Daciei Felix, împreună cu părintele Boian, răspunsurile liturgice fiind date de monahiile de la Mănăstirea „Sfânta Ana“. A fost impresionant felul în care părintele Boian a rostit în graiul românilor din Valea Timocului ecteniile şi rugăciunile de la Sfânta Liturghie, citite după aceeaşi carte de cult pe care o aveam şi noi, dar făcând pe loc, în minte, adaptarea lor la graiul respectiv. Este remarcabil faptul că aceşti credincioşi români au posibilitatea să se adreseze lui Dumnezeu şi să stea de vorbă cu preotul lor în limba pe care o vorbesc în viaţa de zi cu zi, care le-a rămas moştenire de la strămoşii lor şi pe care o preţuiesc. După Sfânta Liturghie a urmat rânduiala sfinţirii colacilor, potrivit obiceiului pomenit anterior.
Între românii timoceni s-au aflat şi tineri stabiliţi în România. La acest eveniment au participat, de asemenea, ambasadorul României la Belgrad şi domnul Tudor Gheorghe, care susţinuse cu o zi înainte un concert pentru români, în oraşul Bor.
Vizită în Valea Moravei
În după-amiaza aceleiaşi zile, împreună cu PS Daniil şi cu monahiile de la „Sfânta Ana“ ne-am deplasat la o altă localitate românească din Valea Moravei, la Isacova, unde o nouă realizare importantă pentru aceşti români avea să umple de bucurie sufletul PS Părinte Daniil şi al nostru. Este vorba despre o altă biserică care a urmat un traseu asemănător celei din Valea Timocului: o casă mai lungă, pe acoperişul căreia tocmai se aşezaseră cele două cruci şi care a ajuns la faza de clădire cu zidurile tencuite, dar şi cu o sfântă masă în interior, peste care, în aceeaşi seară a fost aşezat un acoperământ simplu, Sfânta Evanghelie şi chivotul, pe care PS Daniil şi-a aşezat engolpionul dăruit acestei biserici. Pe un deal din apropierea localităţii numite Ciupria, din Valea Moravei, în urmă cu 6 ani PS Daniil a sfinţit o sfântă cruce din lemn, pe terenul dăruit de moş Voinea, un român mai înstărit din apropiere. De atunci, ipodiaconului Teodor Iel Bobului i-a fost încredinţată grija săvârşirii de rugăciuni pentru credincioşii români care s-au strâns în jurul acestei sfinte cruci, în aer liber, atunci când părintele Boian Alexandrovici nu putea să fie de faţă în acest loc, pentru săvârşirea Sfintei Liturghii sau a altor rugăciuni, dar şi grija de a se ocupa de ridicarea unui edificiu, în apropierea sfintei cruci. În luna august a acestui an, PS Daniil a pus piatra de temelie a acestei zidiri, care urma să fie un centru pastoral-cultural pentru românii din împrejurimi, dar care în duminica de după praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului şi-a descoperit adevărata sa identitate: o nouă biserică, de data aceasta pentru românii din Valea Moravei, cu hramul Sfinţilor Mucenici Montanus, preotul, şi soţia sa, Maxima, care şi-au dat viaţa pentru mărturisirea Domnului Hristos în Belgradul de azi, în locul în care râul Sava îşi varsă apele în Dunăre.
Prima Liturghie la biserica din Isacova
Deşi descurajaţi de către unii preoţi sârbi să participe la slujba de a doua zi, din ziua de duminică, numărul românilor veniţi din mai multe localităţi, din apropierea acestui lăcaş de cult, a ajuns la aproximativ 70 de persoane. Într-o zi însorită, în care nici măcar un nor nu şi-a făcut simţită prezenţa, am săvârşit împreună cu PS Daniil al Daciei Felix şi cu părintele protopop Boian Alexandrovici, pentru prima dată, Sfânta Liturghie în această biserică, la care monahiile de la Mănăstirea „Sfânta Ana“ din Orşova au dat din nou răspunsurile liturgice. În biserică au fost prezenţi credincioşi de toate vârstele, care au ascultat cu luare-aminte rugăciunile Sfintei Liturghii şi au înconjurat, împreună cu noi, lăcaşul de cult care a fost binecuvântat prin stropire cu apă sfinţită, aşteptând ca de acum înainte să fie dusă la bun sfârşit realizarea sa. Pentru ca bucuria să fie deplină, la finalul Sfintei Liturghii am săvârşit şi Taina Sfântului Botez pentru pruncul unei familii de români din acele locuri.
Toţi credincioşii participanţi la acest eveniment istoric au fost invitaţi să participe la o agapă, oferită de organizatori sub un cort ridicat în apropierea bisericii.
Am petrecut astfel, împreună cu Preasfinţitul Părinte Daniil şi cu toţi invitaţii şi păstoriţii Preasfinţiei Sale, două zile de neuitat în mijlocul credincioşilor români din Valea Timocului şi Valea Moravei, al căror număr, după mărturia celor pe care i-am întâlnit în aceste două zile, s-ar ridica la câteva sute de mii, dacă nu chiar la un milion, mulţumind lui Dumnezeu pentru toate darurile Sale de care ne-am împărtăşit în aceste zile şi bucurându-ne de faptul că aceşti români, însetaţi de cuvântul lui Dumnezeu, pot să îl asculte de acum înainte şi în limba strămoşilor lor.
† SILUAN,
Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria
