Începând de duminică, 27 septembrie 2009, Eparhia Dunării de Jos este arhiepiscopie. Ceremonia de ridicare în rang, hotărâre luată de Sfântul Sinod al Bisericii noastre în şedinţa din zilele de 18-19 iunie 2009, a avut loc la Catedrala arhiepiscopală din Galaţi în prezenţa Patriarhului Daniel şi a altor 21 de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. La eveniment a fost prezent şi IPS Mitropolit Dionisie al Corintului. Odată cu ridicarea în rang a episcopiei, chiriarhul ei, PS Casian, a devenit arhiepiscop. Au fost prezente autorităţi centrale şi locale, invitaţi din străinătate şi foarte mulţi credincioşi.
Evenimentele prilejuite de ridicarea în rang de arhiepiscopie a Eparhiei Dunării de Jos au început vinerea trecută, pe 25 septembrie, când au fost aduse la Galaţi moaştele Sfinţilor Martiri de la Niculiţel. Acestea au fost purtate de la Mănăstirea Cocoş până la Galaţi de o delegaţie a Episcopiei Tulcii, condusă de PS Episcop Visarion, şi primite de IPS Arhiepiscop Casian.
Într-o atmosferă de autentică sărbătoare şi bucurie spirituală, un mare număr de preoţi şi credincioşi din întreaga eparhie s-au închinat, alături de cei doi ierarhi, înaintea celor patru racle cu moaştele sfinţilor martiri din veacul al IV-lea, potrivit Biroului de Presă al Dunării de Jos.
După rugăciunea de mulţumire rostită sub bolta Catedralei episcopale, ierarhul Dunării de Jos a rostit un cuvant despre viaţa sfinţilor şi modelul pe care-l oferă ei creştinilor de astăzi, într-o societate tot mai secularizată. Totodată, Preasfinţia Sa a subliniat că trecerea cinstitelor moaşte pentru prima dată peste apele Dunării, „Iordanul României”, simbolizează unitatea şi frăţietatea credincioşilor de pe cele două maluri ale bătrânului fluviu, unitate evidenţiată şi prin trecutul comun al celor două eparhii, sub sceptrul venerabililor ierarhi ai Dunării de Jos, ultimii dintre ei fiind episcopul Chesarie Păunescu şi arhiepiscopul Antim Nica.
La rândul său, Episcopul Visarion a vorbit despre modul minunat în care au fost descoperite moaştele Sfinţilor Zotic, Atal, Camasie şi Filip, acum aproape 40 de ani, la Niculiţel, când o ploaie torenţială a spălat pământul de deasupra locului unde se aflau tăinuite de veacuri întregi. La final, PS Visarion a dăruit chiriarhului Dunării de Jos, în semn de preţuire, o icoană cu cei patru sfinţi români.
Acest eveniment se constituie şi într-o veritabilă aniversare a celor 650 de ani de la recunoaşterea oficială a Mitropoliei Ţării Româneşti, prin venirea Sfântului Ierarh Iachint de la Vicina pe tronul acestei mitropolii.
Cele patru racle cu sfintele moaşte au fost aşezate, spre venerarea credincioşilor, pe baldachinul de pe esplanada Catedralei din Galaţi, iar pelerinii, care au sosit din întreaga eparhie şi din ţară, s-au putut închina la moaştele Sfinţilor de la Niculiţel până ieri, 28 septembrie.
„Niciodată în istoria BOR nu s-a lucrat mai mult decât în ultimii 18 ani”
Duminică, 27 septembrie, după Sfânta Liturghie săvârşită de Patriarhul nostru, împreună cu un sobor de 22 de arhierei, a avut loc ceremonia de ridicare în rang. Aceasta a început prin citirea Tomosului patriarhal, care enumeră motivele pentru care Episcopia Dunării de Jos a devenit arhiepiscopie.
Astfel, în Tomos se arată că Episcopia Dunării de Jos a fost înfiinţată la 17 noiembrie 1864, prin Decretul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cu sediul la Ismail, apoi, din anul 1879, cu sediul la Galaţi, unde există şi în prezent. Este continuatoarea istoricei Mitropolii a Proilaviei (1580-1828) cu activitate în Raiaua Brăilei, care se extindea până în Basarabia şi Ucraina şi care ocupa locul 55 între eparhiile Patriarhiei Ecumenice, dar care, din cauza istoriei zbuciumate din perioada războaielor ruso-turce şi a evenimentelor politico-istorice din epocă, a fost desfiinţată la 7 iulie 1828.
Noul arhiepiscop a primit însemnele arhiepiscopale din partea Patriarhului (mantia, engolpionul, crucea pectorală şi cârja arhierească), precum şi o cruce de binecuvântare.
În cuvântul rostit, PF Părinte Patriarh Daniel a evidenţiat rodnica şi îndelungata activitate misionară şi pastorală a Eparhiei Dunării de Jos, menţionând că această eparhie este continuatoarea Mitropoliei Proilaviei, care în timpurile grele ale stăpânirii otomane a păstrat credinţa ortodoxă.
După cum a precizat Preafericirea Sa, Arhiepiscopul Casian este binecuvântat de Dumnezeu să fie arhipăstorul acestei eparhii în momentul în care ea se ridică la rang de arhiepiscopie, „după cum şi ceilalţi ierarhi care păstoresc episcopii propuse de noi şi acceptate de Sfântul Sinod să fie ridicate la rang de arhiepiscopie au o caracteristică, o virtute comună, şi anume, sunt cei mai harnici şi darnici dintre păstorii care au păstorit, aici, aceste episcopii, de-a lungul timpului. Pentru că niciodată în istoria BOR nu s-a lucrat mai mult decât în ultimii 18 ani. Niciodată n-au fost construite într-un timp atât de scurt atâtea biserici, n-au fost înfiinţate atâtea instituţii cultural-misionare şi social-filantropice ca-n ultimii 18 ani, aici, 15 ani de arhipăstorire. Este perioada în care, şi graţie mobilităţii stimulate de dezvoltarea mijloacelor de comunicare, ierarhii noştri au vizitat atât de mult şi atât de repede parohiile şi mănăstirile din eparhiile lor, încât nu se cunoaşte o activitate mai intensă, mai bogată într-un timp atât de scurt”, a subliniat Părintele Patriarh.
Ridicarea în rang de arhiepiscopie a acestor eparhii este un semn de mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru vrednicia tututor arhipăstorilor lor, dar şi o recunoaştere a vredniciei arhipăstorilor prezenţi, după cum a mai spus Preafericirea Sa.
„…pentru a impulsiona aceeaşi sfântă şi jertfelnică slujire”
În cuvântul său, Înalt Preasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, a menţionat că iniţierea acestui amplu program sinodal de cinstire a apostolatului, misiunii, pastoraţiei şi memorabilelor mărturii istorice, culturale şi social-filantropice s-a făcut tocmai pentru a evalua bogăţia lucrării Bisericii Ortodoxe Române, de veghe pentru binele poporului pe care-l slujeşte, dar şi pentru a cinsti înaintaşii şi instituţiile chiriarhale în eparhiile cu trecut istoric şi activitate liturgic-misionară şi cultural-socială deosebite, „pentru a impulsiona aceeaşi sfântă şi jertfelnică slujire în viaţa comunităţilor noastre, de astăzi şi de mâine”.
Exprimând recunoştinţă faţă de toţi cei prezenţi, cler şi credincioşi, Părintele Arhiepiscop Casian a remarcat faptul că ridicarea în rang a eparhiei a avut loc în ziua de prăznuire a Sfântului Antim Ivireanul, iar că înaintaşul Înalt Preasfinţiei Sale în slujire la Dunărea de Jos a fost Antim. De asemenea, a subliniat Arhiepiscopul Casian, ultimul mitropolit al Proilaviei a fost tot un Antim, iar o parte dintre ierahii prezenţi, printre care şi Înalt Preasfinţia Sa, în frunte cu Părintele Patriarh au ucenicit şi au slujit la Mănăstirea Antim din Bucureşti, încheind: „Fie ca şi evenimentul de astăzi să stea sub binecuvântarea neîncetată a lui Dumnezeu şi sub ajutorul neîncetat al sfinţilor”.
