Șase decenii de strajă la racla Sfintei Filofteia

Dragostea Sfintei Muceniţe Filofteia e contagioasă, ne aprindem, ne contaminăm din dorul ei de sfinţenie şi Dumnezeu. Ne atingem de sfintele ei moaşte şi, invizibil, ceva în noi se schimbă în bine. Ne golim de tot ce este rău, pentru a lăsa să intre în sufletul nostru bunătatea şi frumuseţea lui Dumnezeu. Am văzut aceasta la părintele arhimandrit Climent Haralamb, care de 62 de ani stă de strajă Sfintei. Venerabilul părinte a fost martorul multor minuni săvârşite de muceniţa-copil în viaţa celor care s-au rugat şi i-au cerut ajutorul cu credinţă.

Timp de 46 de ani, părintele Climent Haralamb a avut cheia de la racla cu sfintele moaşte şi 26 de ani a fost mare eclesiarh al Catedralei Arhiepiscopale „Adormirea Maicii Domnului” din Curtea de Argeş. A participat de multe ori la schimbarea veşmintelor Sfintei Mucenițe, împreună cu Preasfinţitul Părinte Pavel Șarpe, iar mai apoi cu Înaltpreasfintitul Părinte Arhiepiscop Calinic. De 74 de ani vine primul la biserică, cu o oră îna­inte de a începe slujba. A intrat în monahism ca frate, imediat după armată, la Mănăstirea Cozancea din județul Botoșani, apoi a fost viețuitor la Mănăstirea Cetățuia din Mitropolia Moldovei și Sucevei de atunci. I-a cunoscut îndeaproape pe marii duhovnici, părinții Cleopa și Paisie, precum și pe eruditul monah Petroniu Tănase. Părintele Climent a trecut prin multe în viață, a trăit atât perioada de înflorire a monahismului în România, cât și decăderea lui, atunci când comuniștii au decis eliminarea călugărilor din mănăstiri, prin Decretul din 1959. După anii ̓90 avea să fie martor la renașterea vieții monahale. Spune că numai cu ajutorul Sfintei Filofteia nu a fost dat afară din monahism, căci în acele vremuri triste rămăseseră aici „episcopul, starețul și eu”. Tot în această perioadă, el a descoperit în biserică mormintele regilor României. Părintele a îndepărtat nisipul care le acoperea, a spălat lespedea mormintelor cu furtunul cu apă și apoi a citit pe cine ascunseseră comuniștii de ochii vizitatorilor.

62 de ani în slujba Sfintei Filofteia

Întrebat care este taina longevității și vitalității sale duhovnicești, spune simplu: „Post, rugăciune și un regim de viață cât mai aproape de mediul natural”. Rugăciunea cred că este cel mai des cuvânt rostit și practicat de venerabilul părinte și aceasta l-a salvat de multe ori din situații dificile. E deținătorul unor povești de viață extraordinare și, mai ales, a fost martorul multor minuni săvârșite de Sfânta Filofteia. Când l-am întrebat ce l-a ținut 62 de ani la ­Curtea de Argeș, mi-a răspuns cu chipul plin de lumină: „Dragostea Sfintei Filofteia, ce să mă țină?!...” Zâmbetul senin al ochilor săi mi-a transmis certitudinea întâlnirii cu darul lui Dumnezeu prin intermediul Sfintei. Sigur că a mai avut momente când a fost chemat în alte mănăstiri, mai ales în perioada comunistă, când Catedrala Arhiepiscopală din Curtea de Argeș avea mai mult regim de muzeu și se slujea aici destul de rar, îndeosebi la marile praznice împărătești, părintele Climent, în toată această perioadă, fiind ghid. Dar „nu am plecat, pentru că nu m-a lăsat Sfânta Filofteia”. Vorbește despre mucenița-copil ca despre ceva intrinsec vieții lui: „Altfel nu se poate”.

Mă țin greu după părintele, mersul său vioi și apăsat îi trădează vigoarea duhovnicească. Primul său drum al zilei este la biserică, la Sfânta Filofteia. Ultimii pași ai serii sunt binecuvântați tot de Sfânta Muceniță. Oricine vine la el e trimis mai întâi să se închine Sfintei în biserică, abia apoi îl primește, îl spovedește, îl ospătează și îl sfătuiește pe calea mântuirii. Pe masa sa, alături de candelă, cărțile de rugăciune și icoane, se află tot timpul pomelnice cu nume ale credincioșilor care-i cer să se roage. Divinul și umanul se împletesc într-o splendidă frumusețe în viața venerabilului părinte.
Bogăția anilor, părul și barba albe, nelipsita rasă monahală neagră, în care îl găsești permanent, îi dau demnitate și ne conturează parcă silueta unui voievod spiritual, coborât din istoria atât de încărcată a Argeșului. Părintele Climent a acceptat greu să vorbească despre minunile la care a fost martor, căci le poartă în taina sufletului său ca pe o comoară de mare preț, care nu e din lumea aceasta. 

Frumusețea spirituală a locului își cheamă protectorii 

De câte ori mă închin moaștelor Sfintei Filofteia și îi sărut icoana, o tainică dulceață îmi atinge sufletul. Aș rămâne alături de ea o veșnicie, dar de fiecare dată timpul e un vameș dur. Așa că mai privesc încă o dată icoana pentru a pleca cu ea imprimată pe retina sufletului. Fac repede o închinăciune și ies cu gândul de a reveni cât mai curând. Pășind pe aleile curții, cu sufletul înrourat de întâlnirea de care niciodată nu mă satur, îmi ridic încă o dată privirea către ctitoria voievodului cu dor de sfințenie Neagoe Basarab. Și o întrebare mai veche revine: oare frumusețea spirituală a locului a făcut ca Sfânta Filofteia să vină aici? 

Relatarea părintelui arhimandrit Climent Haralamb despre viața Sfintei Mucenițe într-un limbaj pe cât de simplu, pe atât de frumos și apropiat de specificul locului, m-a făcut să cred că nu e doar o istorisire apocrifă modul cum Sfânta și-a ales locul de lucrare duhovnicească în viaţa oamenilor. Despre Sfânta Filofteia am aflat că s-a născut la începutul secolului al XIII-lea, lângă oraşul Târnovo, din Ţaratul româno-bulgar. Într-un timp scurt, Filofteia a devenit prietenă a săracilor. Până să împlinească 12 ani, a rămas orfană de mamă. Tatăl ei s-a recăsătorit cu o femeie rea, care a devenit un duşman al copilei. „Tatăl ei, fiind plugar, se ducea la câmp: la arat, la semănat, la cărat. Mama vitregă o trimitea pe Filofteia cu merinde la tatăl ei. Copiii, ştiind că e milostivă, îi ieşeau înainte şi ea le împărţea din mâncare. Un timp, tatăl nu a spus nimic, dar după o perioadă, văzând că îi duce mâncare puţină, s-a pus la pândă să vadă ce face fiica lui. Copiii, cum erau pe câmp cu vitele, i-au ieşit iarăși înainte. Tatăl, când a văzut cum împarte merindele, s-a enervat şi, nemaiavând răbdare să ajungă la ea, a scos barda de la brâu, a aruncat asupra ei şi a lovit-o la picior. Sfânta, din lovitura aceea şi de spaimă, a căzut la pământ şi a murit. Tatăl fetei s-a spăimântat şi a vrut să o ridice, dar, spre surprinderea lui, n-a putut. Atunci a chemat episcopul locului şi au început să pomenească bisericile din preajmă, în speranța că Sfânta își va alege un loc. Când au pomenit Curtea de Argeş, atunci trupul ei s-a uşurat mai mult decât greutatea cea firească şi cunoscând ei că aici e voia lui Dumnezeu să vină, au anunțat pe voievodul Ţării Româneşti. Mircea cel Bătrân, fiind un domn binecredincios, a mers la Dunăre şi a primit moaştele Sfintei Mucenițe Filofteia, pe care le-a aşezat în Biserica Domnească «Sfântul Nicolae», ctitorită de voievodul Basarab I. Iar după ce Sfântul Voievod Neagoe Basarab a construit catedrala, au fost aduse aici.” Această istorisire a vieții Sfintei Filofteia părintele Climent a spus-o, de-a lungul anilor, la mii și mii de oameni. Povestirea părintelui e o extraordinară așezare a Sfintei în firescul locului și al oamenilor și, iertată-mi fie îndrăzneala gândului, aș crede că Sfânta și-a ales și locul, și „povestitorul”. Căci originalitatea de o rară frumuseţe a sfântului locaş a făcut ca, în 1654, Paul de Alep să o considere una dintre „minunile lumii”. Armonia liniilor și a proporțiilor lasă impresia de calmă maiestate şi mers aievea prin istorie, gândul obosit de preocupările cotidiene se pleacă într-un adânc îndemn la reculegere. Ecourile înaintaşilor vrednici răsună în inimile noastre. Păşim printr-o istorie vie, în care oameni și sfinți conlucrează.

În cele şase decenii cât a slujit lui Dumnezeu și Sfintei Filofteia, părintele Climent Haralamb a constatat multe minuni făcute de Sfânta Filofteia. A văzut paralizați aduși de însoțitori pe o pătură, copii bolnavi care nu puteau merge ori vorbi, femei care nu puteau avea copii, oameni în diverse suferințe, pe care, după multe rugăciuni, Sfânta i-a făcut bine. 

Vindecarea unei fetiţe de religie catolică

„A venit de la Oradea un credincios de religie catolică, cu fiica lui de 12 ani, pentru a i se face rugăciuni aici. Şi mi-a spus: «Părinte, eu sunt catolic, dar la noi nu se fac rugăciunile care se fac la ortodocşi. Eu am venit la Sfânta Filofteia ca să mi se însănătoşească fata». Au venit de mai multe ori şi, într-un final, la Sfânta Filofteia fetiţa s-a însănătoşit. Apoi a fost o familie din satele din jur, care a venit cu doi copii, ambii muţi. Au venit de mai multe ori, iar după mai multe rugăciuni, copiii au început să vorbească”, a povestit părintele Climent.

„În genunchi la Sfânta Filofteia”

„A venit o femeie de la Râmnicu Vâlcea, care sta în genunchi la Sfânta Filofteia şi se ruga. Eu eram lângă Sfânta. Când s-a ridicat, mi-a spus că are patru copii avortaţi fără voia ei, pentru că nu poate duce sarcina mai mult de 4-5 luni”. Femeia a făcut rugăciuni la Sfânta și a urmat sfaturile părintelui, iar după un an a venit cu un băieţel. Era sănătoasă şi bucuroasă şi i-a mulțumit Sfintei Filofteia pentru ajutor. 

Părintele Climent a stat de vorbă cu fiecare om aflat în suferință şi i-a îndemnat să aibă credinţă în Dumnezeu și în ajutorul Sfintei. I-a sfătuit ca „dimineaţa şi seara să se roage, lunea, miercurea şi vinerea să postească şi să se roage la Dumnezeu continuu, pentru că Dumnezeu i-a ajutat şi i-a făcut sănătoşi”.

Aducătoare de ploaie

Părintele Climent ne-a mai spus că în paraclisul Mănăstirii Curtea de Argeș a mai fost o raclă cu capul Sfântului Nifon, Patriarhul Constantinopolului şi Mitropolitul Ţării Româneşti, care acum se află în Catedrala Mitropolitană „Sfântul Dumitru” din Craiova. Pe spatele acesteia se află scrisă o minune săvârşită de Sfânta Filofteia. „În urmă cu mulţi ani, în zona Ploieş­tiului era o foarte mare secetă. Locuitorii acelei zone au cerut pe Sfânta Filofteia, pentru a o duce în procesiune. În marginea oraşului, Sfânta Filofteia a fost aşteptată de doi episcopi, mulţi preoţi şi 10-12.000 de credincioşi. Şi când au ajuns în marginea oraşului, cerul s-a acoperit de nori şi a plouat, încât în acel an s-a făcut o recoltă bogată. Iar drept mulţumire, oamenii au făcut două racle, una pentru Sfânta Filofteia şi alta pentru Sfântul Nifon.”

„O scară nesprijinită stătea dreaptă în sus” 

„Într-o dimineaţă, pe întuneric, a venit o femeie şi aştepta să se deschidă biserica. Atunci slujba la biserică începea la ora şase, iar eu veneam la ora cinci, îmi făceam rânduielile mele, făceam proscomidia şi pomeneam la pomelnice. Când să intru, o femeie mi-a ieşit îna­inte şi mi-a povestit că soţul său este grav bolnav şi medicii nu-l mai pot ajuta. Mi-a mai spus: «Ieri-noapte am visat că o scară nesprijinită stătea dreaptă în sus. În vârful ei era un bătrân cu barbă albă, care mi-a spus să vin la Sfânta Filofteia şi preotul care va veni întâi la biserică îmi va spune ce tratament să fac pentru soţul meu».” Părintele Climent a sfătuit-o pe femeie cum a știut el mai bine și, cu multă rugăciune și post, „după 4 săptămâni, femeia a venit şi a spus că soţul este mult mai bine, mai are mici semne. Iar la Crăciun a venit şi a spus că s-a vindecat”. 

Aşa cum ne-a arătat părintele arhimandrit Climent Haralamb prin cele câteva exemple, de peste şapte secole în aceste locuri Sfânta Filofteia, muceniţa-copil, poartă durerile, dorurile şi rugile noastre către Bunul Dumnezeu, implorându-L să ne ajute. Intervine în viaţa oamenilor, aşa după cum spune o cântare din slujba Sfintei: „Dăruind tămăduiri, bolile îndepărtând, patimile vindecând ale celor ce aleargă la dânsa”.