„În această biserică simţim pecetea şi patina istoriei. Aici s-a rugat Sfântul Nicodim cel Sfinţit de la Tismana, pe aici au trecut Mircea cel Bătrân şi Mihai Viteazul, iar fericitul Neagoe Basarab aici a fost botezat, pentru că s-a născut alături, în Casa Băniei”, spune părintele protosinghel Vladimir Dărângă, Mare Eclesiarh al Catedralei Mitropolitane „Sfântul Dumitru” din Craiova. Dar în această biserică, aveam să constat, se simte şi seva credinţei, care trimite putere în oameni, în ziduri, făcându-le să renască, şi în plante, pentru ca şi natura să-L slăvească pe Dumnezeu.
Dacă icoana Sfântului Mare Mucenic Dimitrie a constituit dintotdeauna blazonul oraşului Craiova, Catedrala „Sfântul Dumitru” este cea mai veche biserică a acestuia.
Mai multe păreri ale istoricilor, deşi neconfirmate documentar, plasează existenţa acestei biserici în vremea fraţilor Petru şi Asan (1185), a lui Ioan al Cumanilor (1230) sau în timpul domnitorului Mircea cel Bătrân. Pentru motivul că i se spune şi „Băneasa”, termen folosit în secolele XVIII-XIX, s-a crezut că, de fapt, ctitorii ei trebuie să fi fost boierii Craioveşti, bani ai Olteniei. S-a mai numit şi „Domnească” pentru că din neamul Craioveştilor, ctitorii ei, s-au tras câţiva domni ai Ţării Româneşti: Neagoe Basarab (1512- 1521), Matei Basarab (1633-1654) şi Constantin Brâncoveanu (1688- 1714). Dar cercetări arheologice, întreprinse în anul 1888, au scos la iveală dovezi care arată că „biserica veche «Sfântul Dumitru» din oraşul Craiova aparţine secolelor VIII-IX”.
Atunci când arhitectul francez André Lecomte de Noüy a fost chemat s-o restaureze, în 1890, a dărâmat-o pentru a o reconstrui, întrucât era grav avariată în urma cutremurului de la 1838. Părintele protosinghel Vladimir Dărângă povesteşte: „Lecomte de Noüy, la demolare, a găsit o temelie cu grosimea de peste doi stânjeni, deci de aproape patru metri. În acea zidărie, spre Altar, s-au găsit îngropate nişte amforioane greceşti de argilă care sunt datate din secolele VIII-IX şi, cum la temelia unei biserici ştim că se pune un lucru nou, iată dovada vechimii acestei biserici”.
Din 25 martie 1939, când Arhiepiscopia Craiovei a primit rangul de Mitropolie a Olteniei, biserica a devenit catedrală mitropolitană, în timpul Mitropolitului Firmilian.
Surori de stil arhitectural
Biserica aceasta nu este doar cea mai veche din capitala Olteniei, ci are şi un stil deosebit, bizantin, mai rar întâlnit. Părintele protosinghel precizează cu mândrie: „Stilul ei, constantinopolitano-bizantin, nu-l vom întâlni decât la Biserica «Sfântul Nicolae»-Domnesc de la Curtea de Argeş, la Catedrala Mitropolitană din Târgovişte, ridicată de Neagoe Basarab, inspirat de biserica în care s-a botezat. Mai găsim o biserică identică la Nessebar, în Bulgaria, numită «Sfântul Ioan Aliturghetos». Asemănătoare ca stil mai sunt Biserica Sfintei Sofia din Kiev şi a Sfinţilor Apostoli din Tesalonic. Desigur, mai este celebra Biserică «San Marco» din Veneţia, din secolul X”.
Legătură cu amândoi Sfinţii Dimitrie
Marele Eclesiarh al Catedralei Mitropolitane a Olteniei este legat sufleteşte de amândoi sfinţii pe care îi serbăm la sfârşit de octombrie. Fiind bucureştean, pe Cuviosul Dimitrie şi-l aduce aminte cu drag din vremea când era elev de seminar şi nu lipsea la nici o slujbă a hramului Catedralei Patriarhale. A avut ocazia să vadă la strălucitele privegheri şi liturghii mulţi ierarhi români şi străini, iar la sărbătoarea din 1989 a asistat la mutarea raclei cu moaştele Cuviosului la Biserica „Sfântul Nicolae”-Vlădica din strada 11 Iunie, autorităţile nesuportând să vadă pelerinii închinându-se lângă catedrală. L-a marcat tristeţea de pe chipurile credincioşilor şi de pe faţa vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist. Inspirat de viaţa frumoasă a Cuviosului Dimitrie, la câteva zile după acel hram, a luat calea monahismului. De Sfântul Mucenic Dimitrie este legat în multe feluri: ziua de nume mirean (Valentin) îi este cu două zile înainte de sărbătoarea mucenicului din Tesalonic, iar cea de naştere este la patru zile după praznicul lui.
În această biserică de seamă a oraşului se păstrează şi o raclă cu părticele din moaştele Sfintei Muceniţe Tatiana, ale Sfântului Ierarh Nifon şi ale Marilor Mucenici Serghie şi Vah. Cum este să slujească într-un sfânt locaş cu mulţi sfinţi ocrotitori? „Ne rugăm întotdeauna la ei şi le simţim ajutorul foarte mult”, răspunde părintele protosinghel. Şi relatează o constatare: „Lângă catedrală, au fost plantate în urmă cu 15-20 de ani trei magnolii, în dreptul ferestrelor de pe latura sudică. Toate au aceeaşi vârstă, dar magnolia care se găseşte în dreptul raclei înfloreşte cu două săptămâni înaintea tuturor. Eu cred că de la racla sfinţilor noştri ocrotitori se umple de putere seva din acea magnolie, pentru ca şi natura să-L laude pe Dumnezeu”.
Un popas al Sfintei Cuvioase Parascheva
Pasionat de istorie, actualul eclesiarh al catedralei – în această slujire fiind din 2010 – a descoperit că „aici au fost adăpostite pentru doi ani moaştele Cuvioasei Parascheva de la Iaşi, în vremea lui Mircea cel Bătrân. După căderea cetăţii Târnovo, în 1393, sfintele moaşte au fost mutate la Vidin, iar apoi, ca să fie salvate de turci, au fost trecute Dunărea şi aduse în această biserică. Nu e de mirare, căci de la Craiova până la Calafat era moşia Basarabilor”.
Târg renumit în Balcani
În vechime, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie era un sfânt foarte iubit în Balcani. Din relatarea preacuviosului părinte eclesiarh Vladimir Dărângă aflăm că, atunci când Ioniţă Asan (din dinastia Asăneştilor) a venit la Craiova, după anul 1205, a reparat această biserică şi a instituit tradiţia târgului de Sfântul Dumitru, care a ajuns ulterior renumit în toată zona Balcanilor. Târgul se ţinea chiar lângă Biserica „Sfântul Dumitru”, ceea ce strângea aici, de hramul Sfântului, o mulţime de pelerini din toate părţile ortodoxe din zonă. Biserica a fost aşezată strategic pe locul cel mai înalt al oraşului, pentru ca perspectiva să fie dominantă până pe Valea Jiului, a cărui albie era mult mai aproape. Şi, cum catedrala era lângă o reşedinţă princiară, fusese construit aici şi un zid de apărare.
Chiar dacă în zilele noastre nu mai vin la vechea biserică a Băniei pelerini din Balcani, locuitorii Craiovei şi ai întregii Oltenii îl cinstesc pe ocrotitorul lor. De sărbătoarea lui, mulţi credincioşi participă la Liturghia de hram, dar se alătură şi slujitorilor care scot în procesiune racla cu moaşte şi fac împreună priveghere în preziua sărbătorii.
