Credincioşii din Parohia Hărpăşeşti-Popeşti, judeţul Iaşi, au început a se pregăti, încondeind ouă, sub pavăza sfinţilor şi a rugăciunii, de marea sărbătoare a Învierii Domnului. Şezătoarea, după cum a numit-o părintele paroh Adrian Nechita, s-a desfăşurat în biserica satului, veche de aproape 200 de ani, cei mici şi cei mari fiind ajutați în deprinderea tehnicii tradiţionale de „scriere” a ouălor de membrele Asociaţiei Communio.
Copiii din Parohia „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”-Hărpăşeşti ne anunţă cu emoţie în glas că „Vin Paştile”! Şi nu oricum, ci cu încântare că în satul lor au poposit, într-o zi în care soarele încă dădea mari lupte să-şi arunce razele pe pământul binecuvântat al zonei Iaşilor, membrele Asociaţiei Communio, un ONG înfiinţat în 2007, la Iaşi, cu scopul principal de a conserva tradiţiile, cultura şi arta românească şi care derulează diverse proiecte educaţionale şi culturale în colaborare cu parohiile. „Campania «Vin Paştile» oferă tuturor credincioşilor, dar în special copiilor, ocazia să (re)devină trăitori ai tradiţiilor, în adevăratul sens al sărbătorii pascale. Simt nevoia să dau mai departe din bucuria sărbătorilor trăite în copilărie, cu toate tradiţiile şi obiceiurile. Organizăm, în cadrul acestei campanii, ateliere de încondeiat ouă în parohii, la care pot participa atât copii, cât şi adulţi, şi le oferim suport audio cu colinde ce se cântă de Florii şi de Paşti”, ne spune Eugenia Burdea, preşedinta asociaţiei şi medic care se îngrijeşte, iată, nu doar de sănătatea trupească a oamenilor, ci şi de sufletul acestora. Pentru că ceea ce ne defineşte este şi modul în care trăim o sărbătoare, dincolo de tumultul vieţii cotidiene care parcă o goleşte, uşor-uşor, de adevărata însemnătate.
Şi ce loc poate fi mai potrivit pentru astfel de activităţi ce redau caracterul sacru al unei sărbători dacă nu bisericile, lăcaşurile sfinte unde credincioşii îşi dau mâna, se iartă şi se roagă împreună. „Prin meșteșugul încondeierii ouălor, creștinii Îi închină Bunului Dumnezeu gândul evlavios al compasiunii în faţa Jertfei, al durerii la picioarele Sfintei Cruci, împletit cu bucuria Învierii. Cu prilejul acestei şezători desfăşurate în Postul Mare, am dorit să cultivăm în sufletul copiilor dragostea de ceea ce este frumos și sfânt, să-i pregătim pentru a întâmpina cum se cuvine Sfintele Paşti”, a subliniat părintele Adrian Nechita, parohul bisericii cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”-Hărpăşeşti, comuna Popeşti, judeţul Iaşi.
Deschiderea preotului către astfel de preocupări este naturală, ca a unui tată care îşi iubeşte copiii şi doreşte ca aceştia să crească având rădăcini puternice pentru ca necazurile vieţii să nu-i clatine prea uşor. Iar în rădăcini se pun dragoste pentru Dumnezeu şi familie, credinţă şi ataşament faţă de locul de baştină, cu tradiţiile şi obiceiurile specifice.
Chiar dacă e venit în parohie de doar câteva luni, împreună cu prezbitera Mioara, părintele dă slavă lui Dumnezeu că e plină biserica de copii şi încearcă după puteri să contribuie la buna creştere a acestora.
Iar şezătoarea, după cum a numit părintele atelierul de încondeiat ouă, a adus lumină atât în sufletul copiilor, cât şi al adulţilor participanţi. Deopotrivă au sorbit cu nesaţ din învăţăturile voluntarilor, au fost „ochi şi urechi” la explicaţii, s-au înarmat cu răbdare şi au pornit într-o călătorie iniţiatică sub chipurile luminoase şi protectoare ale sfinţilor din icoanele bisericii vechi de aproape 200 de ani.
Încondeierea ouălor, pas cu pas
Principalul instrument în „scrierea” ouălor este chişiţa, acel „condei” care se înmoaie în ceară curată lichidă, confecţionat dintr-un tub mic de aramă, legat de un beţişor din lemn. În tubuleţ se pune un fir de păr de cal (sau de la alt animal) ce are rolul de a reţine ceara mai bine în interior. Pentru a avea rezultate cât mai bune, chişiţa trebuie ţinută perpendicular pe ou.
De ajutor la încondeierea ouălor ne este şi o lampă care încălzeşte ceara. Aceasta se meştereşte dintr-un suport cu diametrul de aproximativ 12-15 cm (o ţeavă sau un recipient gol din aluminiu, de exemplu o doză de la o băutură răcoritoare), în interiorul căruia este introdus un bec de 100 W conectat la priză. Deasupra becului, într-o altă cutiuţă se introduce ceara curată de albine care va rămâne în stare lichidă pe tot parcursul procesului de creaţie. Desigur, pot fi inventate sau folosite şi alte surse de căldură.
Mai departe, înainte de a fi „scris”, oul este degresat şi apoi golit de conţinut: se face gaură cu un burghiu subţire sau cu acul unei seringi; se trage aer în seringă, apoi, foarte încet, se introduce aerul în ou. Când volumul de aer intră în ou, conţinutul iese afară; de aceea este important ca oul să fie ţinut cu orificiul în jos. Această operaţiune se repetă până la golirea completă a oului ce urmează a fi încondeiat. După golire, se introduce apă şi se spală prin aceeaşi procedură şi se lasă la uscat câteva zile înainte de a fi încondeiat.
Unele gospodine încondeiază în Joia Mare ouă fierte pentru ca acestea să fie ciocnite la masa de Paşti. „Îmi amintesc cum, cu zeci de ani în urmă, tata încresta ouă la gura sobei. Ţinea pe plită cutiuţa cu ceară curată de albine ca să fie tot timpul lichidă. Fiecare membru al familiei primea la masa de Paşti câte un ou frumos încondeiat cu anumite motive dintre care îmi mai amintesc Crucea, coarnele de berbec şi razele soarelui”, și-a amintit Parascheva Stan, învăţătoare în sat, care este hotărâtă să facă, pe viitor, minişezători de încondeiat ouă atât acasă, cât şi la şcoală, în orele de abilităţi practice.
După degresare, golire şi uscare, se trece la „scriere”: se împarte oul în mai multe registre: 2, 4, 8 etc., în funcţie de modelul ales, iar apoi cu ajutorul chişiţei se realizează fiecare plan. „Încondeierea presupune respectarea unor canoane, redăm anumite simboluri, unele specifice locului, nu încondeiem ce vrem noi. Chişiţa se va ţine cât mai aproape de vârf, iar oul, de unul dintre poli, se învârte pentru a trasa liniile ce împart oul. Mişcăm doar oul pentru că astfel ceara curge din chişiţă, iar liniile se vor trasa drepte, fără tremurături”, subliniază Eugenia Burdea.
În zona Iaşilor întâlnim următoarele motive: Crucea, Crucea Paştelui, floarea Paştelui, coarnele berbecului, frunza de stejar, steaua, cârja ciobanului, hârleţul, floarea străchinii, barza, brăduţul etc.
După realizarea modelului dorit, oul se introduce în vopsea rece şi se lasă câteva minute. Se scoate şi se lasă la uscat, iar apoi se îndepărtează ceara apropiind oul de o sursă de căldură, ştergându-l cu o bucată de pânză sau şerveţel. Meşteşugul încondeierii ouălor poate fi însă şi mult mai complicat dacă se lucrează cu o succesiune de culori sau cu ceară de albine în relief, având ca rezultat adevărate opere de artă.
„Îmi place foarte mult că la biserică facem lucruri din acestea”
Pentru copiii din Hărpăşeşti, încondeierea oului utilizând tehnica cea mai simplă, străveche a fost dătătoare de bucurie. „Este minunat, îmi place foarte mult că la biserică facem lucruri din acestea. Abia aştept să-mi văd la final creaţia”, s-a entuziasmat David, un băieţel fâşneţ de 9 ani. După mai bine de o oră de „scris” pe ouă, David cel vorbăreţ şi-a admirat cu satisfacţie munca, pe care a udat-o în final şi cu lacrimi: unul dintre cele două ouă pictate i-a căzut din buzunar şi s-a spart. Ca să-l împace, o doamnă i-a dăruit un ou mare şi frumos, alungând într-o clipită norii de pe chipul băieţelului. „Dragii de ei s-au entuziasmat, s-au mobilizat și au perseverat. Astfel că finalul a fost, după cum bine ştiţi, plin de satisfacţii și de ouă frumos încondeiate. Îi suntem recunoscători pentru dragostea arătată îndrumătoarei noastre, doamna doctor Eugenia Burdea, care a promis că va reveni cu drag ori de câte ori o vom invita. Mulțumim și parohienilor care ne-au sprijinit și îi asigurăm că eforturile lor sunt bine primite înaintea Tatălui Ceresc”, a spus părintele Adrian Nechita la finalul şezătorii.
