Sfinţirea apelor Dunării de Jos

În fiecare an, praznicul împărătesc al Botezului Domnului adună mulţime de credincioşi din Arhiepiscopia Dunării de Jos pe malul fluviului ce străbate oraşele Galaţi şi Brăila. Aceştia participă la sfintele slujbe pentru a primi binecuvântarea Domnului ce se revarsă şi sfinţeşte apele şi pentru a împlini tradiţiile acestei sărbători. În Ajunul Bobotezei, preoţii săvârşesc rânduiala sfinţirii mari a apei în cadrul Sfintei Liturghii, pentru ca apoi să boteze casele credincioşilor, după obicei. În ziua Epifaniei Domnului, se respectă cursul Dunării, pornind sfinţirea apelor la Brăila şi continuând la Galaţi, oraşul de reşedinţă al Arhiepiscopiei. Oamenii participă la slujbă, casele sunt botezate, voinicii recuperează sfânta cruce din apele reci ale Dunării, continuân- du-se, astfel, datini ce dăinuie de veacuri.

Sărbătoarea a început la Dunărea de Jos în ziua de 5 ia-nuarie, a Ajunului Botezului Domnului. La Catedrala arhiepiscopală din Galaţi s-a oficiat slujba Ceasurilor împărăteşti, urmată de Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia, în cadrul căreia s-a săvârşit Sfinţirea Apei celei Mari. În cuvântul rostit, Înalt Preasfinţitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, a amintit rostul şi folosul ajunării în viaţa creştinilor: „Prin ajunarea de la hrana necesară trupului, suntem chemaţi să ajunăm şi de păcate. Ajunarea, care este recomandată de Biserică celor ce doresc şi pot şi ştiu de ce fac aceasta, are o însemnătate profundă: abstinenţa, începând de la cele văzute şi necesare, către cele adânci, către gânduri, din care încolţesc tulpinele patimilor noastre care cresc, înfloresc şi rodesc. Această ajunare este recomandată de Sfânta noastră Biserică după învăţătura ei cea sfântă, rânduită nouă pentru înţelesurile vieţii noastre, şi înseamnă, cu o zi înainte de Bobotează, ajunarea de toate gândurile rele, de vorbele nepotrivite şi de faptele păcătoase. Fără a ajuna de gânduri rele, de cuvinte nepotrivite şi de fapte păcătoase, nu suntem prezenţi în biserică, deşi trupeşte suntem aici“.

Tradiţia bisericească a consfinţit obiceiul ca, în ajunul Bobotezei, preoţii să meargă în casele credincioşilor pentru a le stropi cu apă sfinţită. După săvârşirea Sfintei Liturghii, slujitorii Catedralei arhiepiscopale au botezat clădirea Centrului eparhial, precum şi Casa arhierească, unde au fost primiţi de arhiepiscop, după datină.

Sărbătoarea Bobotezei începe în portul dunărean Brăila...

În ziua praznicului împărătesc al Botezului Domnului, IPS Arhiepiscop Casian a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, în Catedrala „Naşterea Domnului“ din municipiul Brăila. A urmat îndătinata procesiune către fluviul Dunărea: în dangăt de clopote, precedaţi de fanfara militară, clerul şi mulţimea de credincioşi au pornit de pe esplanada catedralei către faleza Dunării, unde a avut loc slujba de sfinţire a apelor. În cuvântul rostit, Arhiepiscopul Dunării de Jos a arătat credincioşilor brăileni importanţa sărbătorii Botezului Domnului: „La praznicul acesta, Mântuitorul ni Se descoperă la vârsta deplinătăţii, de 30 de ani, ca un Râu de har şi de pace. De aceea, Botezul Mântuitorului arată, pe de o parte, curăţirea noastră spirituală, sufletească, pocăinţa noastră pentru greşelile noastre, dar şi iertarea păcatelor, căci «astăzi firea apelor se sfinţeşte, iar firea omenească este ridicată de Domnul la demnitatea ei»“. Totodată, Înalt Preasfinţia Sa a vorbit despre datinile ortodoxe legate de acest praznic: „Astăzi, după îndătinata şi sfânta rânduială a ortodoxiei, se sfinţesc apele toate. De aceea, ne îndreptăm spre Dunăre, purtătoare a tuturor apelor. Te rugăm, Doamne, coboară harul Duhului Sfânt în crucea Ta, care arată toate greutăţile noastre, lansate odată cu crucea pe apă, ca să curgă şi să rămână apoi crucea uşurată, cum o vor pescui voinicii, curăţită şi purificată“. Anul acesta, Arhiepiscopul Casian a aruncat crucea de la bordul unui remorcher acostat la mal, iar trei brăileni s-au încumetat să înoate în apele reci ale Dunării pentru a o recupera. Dintre aceştia, tânărul Bogdan Vasiliu, de 28 de ani, a reuşit să aducă crucea la mal, pentru a opta oară în ultimii zece ani.

... şi continuă, urmând cursul Dunării, la Galaţi

La orele 13:00, IPS Arhiepiscop Casian a fost întâmpinat de un sobor de preoţi şi mulţime de credincioşi la kilometrul 0 al oraşului Galaţi, în faţa bisericii Precista, pe faleza Dunării. Boboteaza este şi o mărturie concretă a comuniunii dintre credincioşii Arhiepiscopiei din cele două mari centre municipale, Galaţi şi Brăila. De aceea, s-a consfinţit obiceiul de a începe sfinţirea apei Dunării la Brăila şi apoi, pe firul apelor, ierarhul soseşte în oraşul de reşedinţă, la cel mai semnificativ centru spiritual: mănăstirea medievală Precista. Ca în fiecare an, o mare de credincioşi stă în faţa Dunării liniştite, aşteptând sfinţirea. După săvârşirea slujbei sfinţirii Apei celei mari, chiriarhul Dunării de Jos a adresat un cuvânt de învăţătură în care a îndemnat pe credincioşi să „înveţe de la ape“: „Când participăm în număr aşa de mare, în acest loc sacru de la Dunăre, pentru sărbătoarea Bobotezei, mărturisim, de fapt, marele adevăr de credinţă al sfinţirii tuturor apelor. De la apa sfinţită a Dunării învăţăm să avem statornicie în credinţă şi să apreciem puterea apelor de a curăţa atât mizeriile noastre omeneşti văzute, dar mai ales pe cele ascunse în interior. Apele afundă şi apoi îndepărtează mizeriile pe care noi uneori le scoatem prea uşor la suprafaţa vieţii semenilor noştri. Să ne ajute Mântuitorul să ne curăţim pe dinlăuntru, iar apoi şi atitudinea faţă de semeni va fi mult mai curată!“.

Crucea, lansată la apă de pe puntea Pânzarului Moldovenesc

Particularitatea la Galaţi o constituie lansarea Sfintei Cruci de pe celebrul vas ştefanian „Pânzarul Moldovenesc“, reconstituit în anul 2004, la cinci sute de ani de la trecerea Sfântului Voievod Ştefan cel Mare în veşnicie. De pe mal, 12 gălăţeni s-au aruncat în apele Dunării ce măsurau o temperatură de doar 2,5 grade Celsius, pentru a recupera crucea din lemn. Cel care a ajuns primul la cruce a fost Viorel Preda, de 43 de ani. Din 1995 participă, anual, la acest inedit concurs şi este pentru a treia oară când iese câştigător din apele reci ale Dunării: „De fiecare dată când sar, simt o mare bucurie în suflet. Nu mi-e frig, vreau doar să câştig. Am reuşit să mai duc crucea acasă în 2001 şi 2003, iar în fiecare an în care am reuşit să fac asta mi-a mers bine“.

Ierarhul de la Dunărea de Jos a rostit un cuvânt de binecuvântare de la bordul ambarcaţiunii: „Să ajute Dumnezeu ca sfinţirea firii apelor să se traducă prin gustarea din agheazmă în sfinţirea sufletelor, în sfinţirea trupurilor, în sfinţirea caselor, în sfinţirea vieţii, în sfinţirea lucrării tuturor românilor. La mulţi şi binecuvântaţi ani, de pe istoricul vaporaş din timpul Sfântului Ştefan cel Mare, de aici, de la Dunărea de Jos!“