Tinerii pelerini, icoane vii ale Sfintei Liturghii

Bucuria netrecătoare, primită și hrănită din bo­gă­ția darurilor Sfântului Duh revărsate în inimile și în viața celor care credem și mărturisim lucrarea Preasfintei Treimi în Biserica harului, se arată în chip tainic, personal, încă de la botez, dar crește și se dezvoltă progresiv prin acceptarea dreptei cre­dințe, sămânța adevărului veșnic din „solul” inimii, adăpată din belșugul darurilor cerești ale Sfintelor Taine ale Bisericii, dar și prin eforturile personale, îndeosebi buna comunicare duhovnicească, din care izvorăște comuniunea între­ți­nută mai ales prin pocăință, faptele iubirii milostive, iertarea necon­di­ționată a semenului și cuminecarea, adică unirea cu Hristos, izvorul iubirii netrecătoare, toate de la Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt, care este și „arhitectul Bisericii” (Sf. Ier. Vasile cel Mare) și „Plugarul Bisericii” (Sf. Ier. Ioan Gură de Aur). În această lucrare simți Cincizecimea, ca fapt real, în comuniune, „structura supremei iubiri” (Sf. Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae).

De 30 de ani, la Mănăstirea Buciumeni încercăm omenește și bisericește catehetic, liturgic și educațional, pastoral, adâncirea acestor realități tainice și într-un mod mai perceptibil în urma noastră, mai ales pentru tineri. Cunoscutul pelerinaj al tinerilor la Buciumeni și activitățile liturgice, culturale și misionar-educaționale sub cupola „catedralei cu vitralii foșni­toa­re”, altarul din pădure, se dorește a fi o icoană vie a comuniunii dincolo de vârstele biologice, căci doar în Biserică ne regăsim tinerețea de deasupra tuturor limitărilor psihologice, fiziologice și omenești.

Dar ceea ce contribuie la menți­nerea acestui deloc simplu pelerinaj când avem și multe alte opțiuni, fie ele pozitive sau mai puțin utile, căci a merge împreună în era internetului și a excesivei viteze, în jurul propriei persoane, ne-a schimbat mult orientarea spre cele lăuntrice și eterne așa cum bine constatăm cu toții, constă în stăruința, încrederea în ajutorul lui Dumnezeu, misiunea a peste 100 de preoți în tot atâtea parohii, receptivitatea tinerilor la ora de religie și persistența vieții religioase în foarte multe familii, care contribuie la depă­șirea obstacolelor și astfel mergem împre­ună cum putem, iar Domnul ne îndreaptă pașii acolo unde trebuie, când trebuie și cum trebuie.

În acest sens, pelerinajul este o icoană vie a acestor eforturi răsplătite de Dumnezeu tinerilor prin mărturia lor care convinge, convertește și mai ales invită la perseverență în astfel de lucrări minunate ale Sfintei noastre Biserici. Pe scurt, trebuie mulțu­miri presărate din inimă către ini­mile preoților, mănăstirii, părin­ților și dascălilor, dar mai ales lor, miilor de ­tineri, începând cu 2.000 la concursul anual patriarhal, 1.500-1.700 la olimpiadele locale și națio­nale și peste 1.500 la Buciumeni.

Dar ei ne-au făcut o mare bucurie prin darul reflecțiilor teologice mistice și filocalice pe care le-am publicat într-o broșură de 130 de pagini, intitulată „Mărturia iubirii vindecătoare din inimile tinerilor”. Cea mai minunată lucrare a tinerilor este convorbirea lor în rugăciune și gânduri bune cu sfinții noi canonizați și construirea de către noi, cu Protopopiatul Nico­rești, cu părintele protoiereu Mihai Roșu și cu Mănăstirea Buciumeni, cu părintele duhovnicesc Mihail și cu maica stareță Macrina, a „cortului Mărturiei tinerilor”, cu zestrea bunicilor prin covoarele tradiționale și icoanele sfinților recent canonizați, lângă portretele patriarhilor României și cu contribuțiile lor tinerești într-un tot unit în iubirea față de Dumnezeu, de Biserică, de patrie și de neam, din și prin trăirea tinerilor!

Totuși, zestrea sunt ei, tinerii bisericilor, părinților, școlii și Bisericii într-o întrunire la Sfânta Liturghie din care nu lipsesc mărturiile primei comunități de la Ierusalim, la Cincizecime, dar nici niște repere unice: trei „colibe”, trei chilii de peste 200 de ani ale unor maici cu viață sfântă: maica Teoctista, pustnică 15 ani în pădure; maica Luciana, eroina care a rezistat în pădure toată perioada desființării mănăstirii; monahia Cornelia, o „aristocrată” a frumuseții care te cucerește și te pătrunde în inimă.

Toți pelerinii, voluntari cu sutele, albinele mănăstirii - maicile și, mai ales, sfântul nostru duhovnicesc, Părintele Mihail, care în 30 de ani, iată, deodată cu pelerinajul tinerilor, la cei aproape 90 de ani, unește, convertește inimi în tăcere și jertfă, zi de zi, de la 3 dimineața, în biserică, având mai mult duh decât trup, extrem de fragil, însă hrănit cu iubirea nu doar vin­decătoare și înălțătoare deasupra patimilor, păcatelor și relelor, primim binecuvântarea îm­păr­tășită de la Hristos, Domnul tuturor. Ce frumu­sețe de iubire, când în biserică, 100 de preoți tineri au luat fiecare în parte binecuvântarea de la un sfânt smerit al slujirii printre noi. La toți, Doamne, bucurie!