Imaginea pe care ne-o oferă Iaşii în aceste zile de toamnă defineşte de fapt poporul român: dârz, demn, răbdător, cuviincios, cu multă râvnă şi credinţă lucrătoare. Deşi ajung şi în timpul anului, cu regularitate, la Cuvioasa Parascheva, pelerinii împlinesc o datorie sfântă la hramul sfintei, când vin să-i mulţumească cum pot ei mai bine pentru mulţimea binefacerilor. Anul acesta, lângă Sfânta Cuvioasă Parascheva au poposit Sfântul Cuvios Simeon cel din Muntele Minunat, al cărui cinstit cap a fost adus de la Mănăstirea Neamţ, precum şi copia fidelă a icoanei Maicii Domnului Prodromiţa de la Muntele Athos, odor care se păstrează în paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului.
Cei care au trecut măcar o dată pe la moaştele Sfintei Parascheva de la Iaşi mărturisesc că au primit putere, ajutor, bucurie, pace, siguranţă, căldură. Şi dacă la o primă întâlnire primeşti atâtea daruri, cum să nu repeţi experienţa?
„N-ar fi de ajuns nici sute de ani să-i mulţumim”, „Trăiesc datorită rugăciunii ei, datorită lacrimilor ei, datorită inimii ei imense, plină de harul lui Dumnezeu, care simte durerile noastre şi le alină cu milă”, „Fiecare călătorie la Iaşi înseamnă pentru mine o chemare divină la moaştele Cuvioasei”, povestesc pelerinii în cartea „Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva - mărturii ale închinătorilor”, care a apărut în 2011 la Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.
Sfânta are putere „să te scoale din morţi”
Cei mai mulţi au scris despre binefacerile primite într-un gest de mulţumire, împlinind o făgăduinţă sfântă făcută Cuvioasei, care are putere „să te scoale din morţi”. Iată ce povesteşte Elena Eugenia: „Sunt profesor pensionar. Îmi amintesc de tatăl meu care, după 18 luni de spitalizare din cauza cancerului de ficat, a ajuns în moarte clinică. Familia mea a fost chemată să-l ia acasă (...). În timp ce tatăl meu era plâns de familie, în salon intră bunicul meu (socrul celui aflat între viaţă şi moarte) cu o bucată de vată sfinţită de la Cuvioasa Parascheva şi, fără să se jeneze de prezenţa doctoriţei, îl mângâie, punând vata în buzunarul pijamalei, spunându-i că se va face bine şi că îl aşteaptă pe 8 septembrie la onomastica soacrei. Înainte de acest gest, m-a mustrat fiindcă am cheltuit averea pe medicamente, uitând-o pe Sfânta Parascheva, «care te scoate din morţi». (...) Uluiţi de gesturile, cuvintele şi mai ales de credinţa bunicului, toţi am meditat la faptul că bătrânului i s-a întâmplat ceva. Brusc, toţi s-au dezmeticit auzind o voce slabă: «Mi-e sete!» Era tatăl meu. Doamna doctor ne-a îndemnat să-i dăm orice: «O fi ultima dorinţă...» (...). Toţi erau speriaţi, pentru că se ştia de ultima lună de perfuzii, de abdomenul lui putred, de chipul ca de cadavru (...). Totuşi, i-am dat să bea, apoi a cerut să mănânce, să se plimbe la aer. După 5-6 minute, când erau în uşă, doamna doctor, care terminase biletul de externare (ultimul cuvânt fiind: agravant), a sărit speriată, întrebând: «Ce-aţi făcut... cum l-aţi luat?... ce-a mâncat?... ce-a băut?..., dar bătrânul acela ce-a făcut, ce i-a dat?» După ce află de vata sfinţită de la Cuvioasa, doamna doctor constată că «este o minune dumnezeiască» şi propune reluarea analizelor. Apoi s-au adunat medici din Iaşi, Bucureşti, Cluj, Timişoara şi au recunoscut minunea. A venit acasă cutimol 2 - de nou-născut -, după care a mai trăit 22 de ani, murind spovedit, împărtăşit, cu lumânarea aprinsă şi cu cei dragi în jur”.
„Lacrimile mele sunt acum de bucurie, de mulţumire, de recunoştinţă, dar şi din conştiinţa propriei nevrednicii. Mulţumesc Sfintei noastre măicuţe Parascheva”, relatează pr. I.I. cazul unei bunici ai cărei nepoţi suferind de boli incurabile au primit vindecare la racla Sfintei Parascheva. „M-am îndreptat cu toată credinţa la racla cu sfintele moaşte, iar acolo lacrimile mele au început să curgă firesc, fără sforţare. Erau lacrimile care curgeau din ochi şi din suflet, ca un izvor nesfârşit de durere şi de neputinţă, de cunoştinţă a păcatelor şi de dorinţă de îndreptare”, este trăirea unei femei al cărei soţ s-a ridicat sănătos dintr-un cumplit cancer esofagian. „Mulţumim în fiecare zi Sfintei Parascheva care l-a ajutat să treacă de la moarte la viaţă, l-a apropiat mai mult de biserică, iar pe noi ne-a învăţat cum să ne rugăm din tot sufletul, cu lacrimi, şi să preţuim viaţa cu tot ce ne dă Dumnezeu”, sunt cuvintele unei mamei al cărei fiu a fost salvat prin mijlocirea Sfintei Parascheva dintr-o comă de gradul IV. Adevărate minuni trăite în zilele noastre, relatate pe îndelete sau scurt, cu precizie, ca un vers de acatist. Fapte minunate care trimit la pronia divină ce poartă de grijă ca sufletele noastre să ajungă în felul acesta la „cunoştinţa adevărului”. Aşa au ajuns pelerinii Sfintei la credinţa aceea care mută munţii din loc şi ţine frigul şi ploaia departe, care opreşte timpul şi transformă inimi împietrite de simplu privitor. Pentru că închinătorii din cetatea Iaşilor deţin reţete sigure de virtuţi creştineşti care le aduc de fiecare dată răspuns grabnic de la Ocrotitoarea Moldovei cea „mult-folositoare”.
Comuniunea sfinţilor la Iaşi
Capitala Moldovei a devenit un centru important al ortodocşilor de pretutindeni încă din 1641, când domnitorul Vasile Lupu a primit în dar, de la Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului, racla cu moaştele Sfintei Parascheva.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în vremea arhipăstoririi ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, a instituit tradiţia de a aduce la Iaşi, cu prilejul sărbătorii Sfintei Parascheva, moaştele altor sfinţi ortodocşi, într-o comuniune a rugăciunii şi dragostei pe „Calea Sfinţilor”, procesiune ce a luat naştere tot la iniţiativa Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei de atunci.
Astfel, în 1996, au fost aduse din Patmos, Grecia, moaştele Sfântului Andrei, Apostolul românilor. Patru ani mai târziu, pelerinii sosiţi la hram au putut cinsti şi moaştele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, aduse din Livadia (Grecia). În 2001 sosea la Iaşi, de la Voios, Grecia, Brâul Maicii Domnului. Sărbătoarea Cuvioasei din 2002 a sporit în frumuseţe prin aducerea moaştelor Sfântului Ioan Casian, din Marsilia (Franţa), iar cea din 2003, prin aducerea spre cinstire a moaştelor Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir, de la Tesalonic.
În 2004, a fost adus un fragment din Sfânta Cruce de la Mănăstirea „Panaghia Soumela” din Mitropolia de Veria - Grecia. Tot de la Veria, de la Catedrala „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, în 2005 au sosit la Iaşi moaştele Sfântului Pavel, Apostolul Neamurilor.
În 2006, Sfânta Parascheva l-a avut alături pe Sfântul Nectarie Taumaturgul, de la Eghina, iar în 2007, sute de mii de credincioşi s-au putut închina moaştelor Sfântului Ioan Gură de Aur, aduse de la Mănăstirea „Sfântul Varlaam”, din Complexul monahal Meteora - Grecia.
În 2008, odată cu împlinirea a 500 de ani de la mutarea la cele veşnice a Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului, pelerinii sosiţi la Iaşi de hramul Cuvioasei au putut cinsti moaştele acestuia, aduse de la Catedrala mitropolitană din Craiova.
În 2009, Sfânta Parascheva a stat din nou alături de moaştele Sfântului Vasile cel Mare de la Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi, lângă care a fost aşezată timp de 239 de ani.
În 2010, pelerinii Sfintei Parascheva au avut bucuria de a se închina şi la moaştele Sfântului Maxim Mărturisitorul.
În 2011, au fost aduse la Iaşi moaştele Sfântului Mucenic Policarp, Episcopul Smirnei, de la Mănăstirea Ambelakiotissa din Grecia. Anul trecut au venit lângă Cuvioasa, de la Mănăstirea Kitaev - Ucraina, moaştele Sfântului Cuvios Teofil cel nebun pentru Hristos. Preafericitul Părinte Daniel, care a binecuvântat anul trecut hramul Sfintei Parascheva, a vorbit despre evlavia credincioşilor faţă de sfânta de la Iaşi, în cinstea căreia s-au ridicat biserici în toată lumea: „Dumnezeu Îşi arată iubirea prin sfinţii Săi. În Bucureşti se află 18 biserici cu hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, în toată ţara sunt peste 400 de biserici. Avem biserici, de asemenea, în diaspora românească, dar trebuie să ne gândim că şi în alte ţări, unde moaştele sale au stat sute de ani, sunt multe biserici”. Din 2008, paraclisul vechi din Reşedinţa patriarhală a primit şi el hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva”.
