Peste 35.000 de fiare de călcat, din toate timpurile. Cum adică din toate timpurile? Adică începând din neolitic! Sigur, atunci nu erau fiare, dar erau instrumente de călcat. Și câte dintre aceste 35.000 pot fi văzute, restul fiind în depozite? Răspunsul este greu de crezut: sunt expuse toate. Dar Muzeul Recordurilor Românești nu este în primul rând despre cifre spectaculoase, deși se află aici 8 recorduri omologate de Guinness Book, ci despre istorie.
Când auzi că există un Muzeu al Recordurilor Românești (MRR), pe strada Parfumului nr. 25, în București, te gândești la recorduri sportive sau poate la performanțe tehnice. Dar instituția construită - la propriu și la figurat! - de arhitectul Ion Chirescu este casa colecțiilor: cea mai mare colecție din lume de fiare de călcat, cea mai mare de tirbușoane, cea mai mare de trivete (suporturi pentru obiectele fierbinți), de obiecte celebrând floarea de colț, cea mai mare colecție românească filatelică și așa mai departe. Nouăzeci la sută dintre exponatele desfășurate pe patru etaje, parter și subsol au fost adunate, de-a lungul timpului, chiar de către fondatorul muzeului, care a socotit că e frumos să se bucure și alții văzându-le, mai ales că toate au valoare tehnică, artistică și istorică, multe fiind chiar unicate sau de serie foarte mică. Cum ar fi, de pildă, 4 exemplare în toată lumea!
Dacă n-ați auzit până acum despre acest muzeu, nu trebuie să vă simțiți frustrați. Fără supărare, așa-i la noi: ca și în alte cazuri, atât muzeul, cât și creatorul lui sunt bine cunoscuți în lume, dar mai puțin acasă, deși organizează aici evenimente cu participare internațională. În aprilie, anul acesta, împreună cu Federația Filatelică Română și cu câteva instituții ale statului, a organizat, la Biblioteca Națională din București, EFIRO, o adevărată olimpiadă a filateliei, cu 67 de țări participante! MRR a reușit atunci să mobilizeze o sută de voluntari; altfel nici nu s-ar fi putut, căci echipa muzeului e formată din doar vreo șase persoane (!!), iar atunci au fost peste 2.600 de fețe de panouri filatelice internaționale, s-au acordat 56 de premii speciale, inclusiv două Grand Prix-uri, plus 105 premii de aur, și în general a fost un efort organizatoric de mari proporții. Înainte de asta, în 2015 a avut loc, chiar în sediul MRR, cel mai mare Congres internațional al colecționarilor de tirbușoane, cu 173 de participanți. „Ion Chirescu și restul lumii!”, rezumă gazda noastră și explică invocând criteriul ecartului: până la arhitect, în Cartea Recordurilor era atestată o colecție de vreo două sute de trivete; Chirescu are peste 15.000... Iar o a doua mare colecție de fiare de călcat are 4.500 de exemplare, față de cele peste 35.000 ale românului.
Istorie, artă, tehnică
Acum, MRR încearcă să atragă și alți pasionați, de pildă colecționarii de cutii de chibrituri. Sunt mulți cei care ar vrea să-și expună colecțiile de diferite obiecte („Există importante colecții de ceasuri!”), dar nu au unde. Și toate obiectele, spune Victor Bota, „fac parte din istoria umanității. Tirbușonul, de pildă, nu e foarte vechi, e de prin secolul al 15-lea - ceea ce e paradoxal, căci dopul de plută exista de pe vremea romanilor - și inițial era apanajul nobililor, al oamenilor bogați, drept care era personalizat și trebuia să fie cât mai frumos. În plus, dop nu avea doar sticla de vin, ci și cea de ulei, sticluța de parfum, cea de cerneală, și nu erau numai pentru lichide. Așa încât au apărut mici tirbușoane și pentru ele”. Cât despre timbre, când au apărut, „erau o sursă de informare, mai ales pentru copii, aflai din ele despre o țară, o insulă, o personalitate, un eveniment. În plus, era bucuria de a trimite și de a primi o scrisoare!”
Înainte de a admira exponatele în sine, ceea ce frapează este excepționala lor expunere din Muzeul Recordurilor Românești. S-au folosit ingenios spațiile unei foste tipografii, vitrinele fiind aranjate într-o lungă serie de U-uri și, la majoritatea colecțiilor, sunt luminate din interior, fără să existe vreo sursă de lumină pe tavan. Efectul e minunat! Iar condițiile tehnice de întreținere și de siguranță a colecțiilor sunt la nivel superlativ.
Gazdă primitoare ne-a fost Victor Bota, coordonatorul muzeului și președinte al Fundației Rezultate Remarcabile Românești (RRR), care a petrecut cu noi câteva ore și, dacă l-am fi lăsat, cred că ne-ar fi spus istoria fiecăruia dintre cele 30.000 de tirbușoane, de exemplu - căci o știe!
O sută de tipuri de colecții de obiecte vechi se află în MRR. Nu doar dimensiunea acestora contează, ci și valoarea tehnică, istorică și artistică a obiectelor. În plus, unele s-au aflat vreme de două sute de ani în aceeași familie. Până când Ion Chirescu a decis înființarea MRR, tendința era ca unele dintre aceste colecții să fie vândute în străinătate, în vreme ce altele s-au pierdut, iar unele sunt în pericol de a se risipi. „Cupola” MRR a reușit să țină în țară și să pună în valoare colecții care meritau să fie văzute de public.
Un alt merit-cheie al MRR este că urmărește obiectele de-a lungul istoriei: de la „întinzătoarele” din piatră cu care oamenii din neolitic își îndreptau hainele până la fierul de călcat electric pe care l-a inventat Edison, dar și-a lăsat un ucenic să-l breveteze.
Obiecte pentru un secol de emisiuni filatelice
Am primit de la Victor Bota o cantitate atât de mare de informații interesante, încât, pentru a ne încadra în spațiul articolului, le vom menționa pe scurt:
- o serie de tirbușoane, cu triplă spirală, a fost dezvoltată din instrumentele care curățau armele de foc;
- primele alarme casnice erau o combinație inedită de pistol cu tirbușon;
- doamnele din înalta societate purtau la ele mici tirbușoane pentru sticluțele de parfum, la care erau însă atașate și capse ce puteau fi detonate dacă femeia era atacată;
- cel mai important tirbușon din lume vândut vreodată de o casă de licitație către o persoană fizică - și care este reprodus și la scara unui om - este fabricat din materiale care s-au aflat vreme de 656 de ani în Podul Londrei, înainte ca acesta să fie demolat în 1833; în plus, este unic prin mecanismul său cu clichet;
- colecția de tirbușoane englezești flatback ar putea constitui ea însăși subiectul unui record: nicăieri în lume nu mai există peste 2.000 la un loc;
- în afară de lemn și metal, mânerele tirbușoanelor sunt din fildeș, oase de balenă, colți de morsă sau de mistreț și altele;
- primele mașini de scris aveau tastatură emisferică; au existat și mașini de scris cu indice: fixai litera și apoi tastai - deci aveau o singură tastă;
- unul dintre microscoapele din muzeu este copia fidelă a celui aparținând lui Charles Darwin, vândut în 2021, la o licitație, pentru peste 700.000 de euro;
- am mai văzut aici primele mașini de calculat, aparate de telefon, aparate de fotografiat și filmat (inclusiv cele ale spionilor, ascunse într-un pachet de țigări sau... într-o Biblie), râșnițe de cafea, gramofoane, patefoane, instrumente muzicale, lămpi cu gaz, balanțe și unități de masă, samovare, veselă metalică (cositor sau argint), mașini de cusut, televizoare și aparate de radio vintage, cu lămpi, timbre (pe ani - le poți vedea pe cele emise în anul nașterii tale!) și emisiuni filatelice complexe (în total, peste 150.000 de exponate), fiare de călcat (inclusiv cu combustibil lichid sau gazos, cu aburi, electrice, cu mâner detașabil, plus „baterii” de până la 4, care se pot folosi prin rotație), aparate de telegraf, carafe, forfecuțe, ondulatoare, întinzătoare, sobe metalice;
- uimitoare sunt și aparatele de fotografiat cu 15 obiective, pentru a face 15 fotografii simultan, în vremea în care nu se pusese încă la punct copierea;
- India, Pakistan, Olanda, Scoția, Japonia, Germania, Italia sunt doar câteva dintre țările de origine ale exponatelor din muzeu;
- cel mai important fier de călcat din lume vândut vreodată de o casă de licitație către o persoană fizică este unul în formă de locomotivă cu aburi;
- cam 90% dintre fiarele de călcat istorice din Scoția se află în muzeul lui Ion Chirescu;
- de asemenea, sunt aici peste 90% dintre emisiunile filatelice de pe teritoriul României, de la Capul de Bour până la timbrele din zilele noastre;
- relația MRR cu Romfilatelia, despre care Ziarul Lumina a scris recent, s-a concretizat în cinci emisiuni filatelice cu obiecte din muzeu; „Le mai putem oferi pentru următoarea sută de ani!”, zâmbește Victor Bota.
România pe harta lumii
Gazda noastră ne-a mai semnalat că Băneasa e singurul aeroport din lume în formă de elice, că prima agenție aeriană multinațională și prima transcontinentală a fost Compania Franco-Română de Navigație Aeriană (CFRNA), ne-a vorbit despre Julius Popper, „Conchistadorul român al Patagoniei”, erou național în Argentina, precum și despre gălățeanca Vera Atkins, șefa spionajului britanic, din care se inspiră personajul M, șefa lui James Bond, despre primul furnal industrial din lume, de la Govăjdia, despre prima sondă și prima rafinărie din lume, tot în România, și despre alte priorități și performanțe românești.
La Congresul Internațional al colecţionarilor fiarelor de călcat de la Sinaia (1-3 septembrie 2012) a participat și americanul David Iron (!), autor a patru cărți despre aceste unelte, „a fost superîncântat și, deși avea peste 85 de ani, a rezistat să participe, după congres, la excursia organizată pentru oaspeți prin toată țara timp de o săptămână. „Numai în Bucovina am stat vreo trei zile și i-am dus la toate mănăstirile, cred că au plecat ortodocși de aici!”, glumește Victor Bota.
Un mic detaliu: cele peste 35.000 de fiare de călcat din MRR cântăresc împreună peste 200 de tone... 15.000 dintre ele, câte erau atunci, au fost dislocate, transportate și expuse la Sinaia - un adevărat coșmar logistic! Să mai spunem că Fundația RRR dezvoltă proiecte culturale și are un parteneriat, de pildă, cu Universitatea Politehnica București, care are la rândul ei un program pentru tineri din zone defavorizate, viitori posibil studenți. MRR și-a deschis porțile pentru acești tineri, care au rămas uimiți de ce-au văzut aici: „Se uitau la aparatele de fotografiat cu burduf și nu le înțelegeau! E un spectacol să le vezi reacțiile și să le asculți întrebările!”
O „dinastie” cu preoți și eroi militari
Alexandru Dan Bartoc figurează în Guinness Book cu 4 recorduri, printre care cea mai mare colecție de obiecte care au ca subiect floarea de colț (5.826, până acum). Tot lui i se datorează faptul că bine cunoscuta „Cruce comemorativă a eroilor români din Primul Război Mondial”, de pe Caraiman, a fost atestată drept cea mai înaltă cruce de la cea mai mare altitudine, iar colecția Federației Internaționale de Filatelie (timbre, plicuri, medalii, plachete acoperite cu aur sau argint) se află aici, în România, datorită acestui colecționar, care și-a moștenit pasiunea de la tatăl lui. Dan Bartoc are în MRR cinci colecții personale.
La rândul lui, Andrei Bilbie are cea mai mare colecție din lume de telefoane mobile: 3.456! Ele nu se află în MRR, ci la Cluj, dar a ținut să aibă aici un panou atestând recordul. Care a pornit de la o poveste tristă: a fost dependent de jocurile de noroc și n-a reușit să scape decât prin pasiunea de colecționar.
Încă mai spectaculoasă este și povestea familiei Chirescu. Un stră-străbunic al arhitectului, Dimitrie Chirea, născut în 1842, în 1862 îşi schimbă numele în Chirescu, pentru a-și sublinia românismul. Considerat cel mai mare cărturar din Cernavodă, înființează aici, în 1875, prima școală românească din zona Dobrogei. În 1890, preotul-învăţător Dimitrie Chirea a sfințit piatra de temelie a Podului de la Cernavodă, fiind decorat şi felicitat de regele Carol.
Unul dintre cei 12 copii ai preotului a fost compozitorul Ioan D. Chirescu, care a creat peste 800 de piese corale și bisericești. În muzeu este expus biroul lui, împreună cu pianul și biblioteca. Bunicul arhitectului, Nicolae D. Chirescu, a fost de două ori primar în Cernavodă, deputat sub Guvernul Iorga şi preşedintele Ligii Culturale din Constanţa, iar un frate al acestuia, col. Dimitrie D. Chirescu, a fost erou la Mărășești.
O descendență impresionantă!
