Un muzeu ca un pelerinaj pe drumul pocăinţei şi al izbăvirii

Muzeul Mitropolitan Iaşi, acreditat anul trecut de Ministerul Culturii, este deschis publicului încă din anul 2016, oferind vizitatorilor o experienţă unică. Spaţiul expoziţional este organizat în întregime în subteran, în demisolul Catedralei Mitropolitane, sălile comunică prin culoare de trecere şi are, totodată, ca element de noutate, galeria perimetrală numită „Calea Crucii”. Aproape întreg muzeul este multifuncţional: în sala „Eclesia” se săvârşeşte Sfânta Liturghie, în „Baptisteriu” sunt botezaţi adulţii care se convertesc la Ortodoxie, iar în alte spaţii studenţii de la Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae” participă la cursuri.     

Vizita în spaţiile expoziţionale ale Muzeului Mitropolitan Iaşi oferă întotdeauna un bun prilej de îmbogăţire spirituală şi culturală, ca într-un pelerinaj pe drumul pocăinţei şi al izbăvirii în care ultima oprire este sala „Baptisteriu”, un loc de oficiere a botezului persoanelor adulte care se convertesc la Ortodoxie.

Avându-l ca ghid pe pr. Mihai-Alex Olteanu, facem o primă oprire în sala „Sinaxar”, un spa­ţiu dedicat expoziţiilor temporare. În această perioadă pot fi văzute diverse reprezentări ale Maicii Domnului în iconografia ortodoxă, Cazanii tipărite în anul 1643 şi sculpturi ale unor artişti români consacraţi realizate în diferite tipuri de materiale, variate ca tematică şi viziune, armonizate prin mesajul creştin pe care îl transmit.

Această din urmă expoziţie este inclusă în cadrul unei manifestări mai ample derulată la nivelul instituţiilor muzeale ieşene şi denumită „Luna Sculptorilor Români”. În Muzeul Mitropolitan au avut loc, de altfel, patru expoziții, una colectivă şi trei individuale, parte dintr-un eveniment mai amplu derulat în municipiul Iaşi - „Luna Sculptorilor Români”: „Hieratique”, „Calea Crucii”, „Apostolica” și „Botezul Muceniciei”, care au putut fi admirate până în 19 martie 2024.

Obiecte personale ale sfinţilor închisorilor comuniste

Din Sinaxar se urcă treptele către o altă sală, „Ofrandă”, unde regăsim obiecte care au aparţinut preoţilor mărturisitori în închisorile comuniste. „Aici avem un spaţiu dedicat rugăciunii în temniţele comuniste. Avem o icoană pictată de ieromonahul Mina Dobzeu, cel care, în închisoare, l-a botezat pe Nicolae Steinhardt. Într-o vitrină avem obiecte care au aparţinut părintelui Dimitrie Bejan, inclusiv setul de Sfinte Vase confecţionate în lagărul sovietic de la Oranki, din îndepărtata Siberie. Tot în acest spaţiu poate fi văzut un set de împărtăşanie care a aparţinut părintelui Casian Bucescu, tatăl părintelui Florin Bucescu, bizantinolog şi folclorist. De asemenea, o vitrină este dedicată obiectelor părintelui Nicolae Lungeanu din Iaşi, bine cunoscut pe internet pentru rugăciunea inimii spusă în închisoare”, subliniază părintele muzeograf.

„Sala Ctitorilor”, care este practic un culoar, a fost organizată iniţial pentru a fi expuse antimise şi pomelnice ctitoreşti; în prezent au loc expoziţii temporare, iar acum regăsim expoziţia de sculptură „Apostolica”.

Din acest spaţiu de trecere se intră apoi în sala „Eclesia”, situată sub Catedrala Mitropolitană, care îndeplineşte un dublu rol: spaţiu liturgic (se săvârşeşte aici, de la ora 6:00, Sfânta Liturghie) şi sală de expunere. În „Eclesia”, urmând traseul de la stânga spre dreapta, vizitatorul trece prin toate Sfintele Taine şi majoritatea ierurgiilor din viaţa omului: crearea lumii nevăzute reprezentată printr-un sfeşnic cu 7 braţe, icoana „Sf. Mihail”, alte trei icoane cu crearea omului, Adam şi Eva mâncând din pomul cunoştinţei binelui şi răului, respectiv izgonirea din Rai a acestora. Urmează reprezentarea Sfintelor Taine: Botezul, Mirungerea, Sfânta Împărtăşanie şi Spovedania, Sfântul Maslu şi Hirotonia.

„De o parte şi de alta a Sfântului Altar avem două nişe, unde regăsim obiecte de cult care se află pe masa proscomidiei, respectiv obiecte de cult de pe Sfânta Masă. Sfintele vase de aici au fost dăruite de familia Sturdza bisericii de la Miclăuşeni. În continuare, avem expuse obiecte de la logodnă şi cununie, tunderea în monahism, agheasma mare şi agheasma mică, sfinţirea casei şi, în final, slujba Înmormântării. Aici se disting toiagul mortului, crucea de ceară, precum şi scaunul de pomenire, care era aşezat la intrarea în casă. Acolo se aprindea o lumânare şi se evocau faptele bune ale celui decedat. Dacă privim de la stânga la dreapta, este, în fapt, un traseu prin toată viaţa omului”, a precizat pr. Olteanu.

„Calea Crucii“ înconjoară, prin subteran, Catedrala Mitropolitană

 Culoarul perimetral îngust, apărut în urma lucrărilor de consolidare şi care înconjoară Catedrala Mitropolitană, e format dintr-un corset de piloni în partea dreaptă, iar în stânga e fundaţia catedralei în care sunt amenajate, din loc în loc, spaţii mici de expunere. „În acest spaţiu perimetral, denumit generic «Calea Crucii», pregătim, la iniţiativa Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan, o expoziţie mult mai amplă dedicată mărturisitorilor din temniţele comuniste. Între timp, se fac expoziţii temporare, de exemplu cu tematică pascală în perioada Sfintelor Paşti sau cu tradiţii şi obiceiuri în perioada Crăciunului. Până în 19 martie sunt expuse creaţiile unor sculptori români contemporani”, detaliază părintele muzeograf.

Un alt spaţiu de trecere este sala „Istoria duhovnicească a Moldovei”, pe pereţii căreia s-au amenajat şase panouri care oferă vizitatorilor informaţii extrem de preţioase şi atent ordonate despre Mitropolia Moldovei, de la momentul recunoaşterii din 1401: „Se poate observa că un mitropolit a prins şi trei, patru, chiar şapte domnitori, iar stabilitatea Moldovei era dată, iată, de către mitropolit şi nu de domnitor, care era schimbat foarte des. Oferim vizitatorilor oportunitatea de a urmări modul în care a evoluat teritoriul prin intermediul hărţilor. De asemenea, regăsim informaţii preţioase cu privire la evenimentele religioase şi politice derulate de-a lungul vremii, liste cu biserici, ctitorii mănăstireşti şi mari duhovnici care au trăit în Moldova”, mai spune pr. Mihai-Alex Olteanu.

La finalul periplului muzeal se ajunge în sala „Baptisteriu”, un spaţiu ambivalent: aici se săvârşeşte Taina Sfântului Botez pentru adulţii convertiţi la Ortodoxie şi oferă, totodată, un spaţiu generos de expunere. Baptisteriul are formă circulară, iar în centru se află bazinul pentru botez şi Fântâna lui Mihail de Hodocin. Pictura murală, ea însăşi o expoziţie permanentă zugrăvită pe pereţii Baptisterului, a fost realizată de artistul Grigore Popescu-Muscel, una dintre cele mai importante personalităţi ale artei iconografice contemporane din România.

Muzeul Mitropolitan organizează propriile expoziţii temporare, însă găzduieşte şi expoziţii de artă contemporană iniţiate de alte instituţii sau artişti plastici care nu contravin moralei creştine şi învăţăturii Bisericii, precum şi proiecte educaţionale în parteneriat cu asociaţii şi şcoli din municipiul Iaşi. 

Anul trecut, Muzeul Mitropolitan a avut peste 19.000 de vizitatori, însă părintele muzeograf Mihai Olteanu speră ca anul acesta numărul să fie mai mare şi să egaleze anul de dinainte de pandemie.

Exponatul lunii martie

În fiecare lună, Muzeul Mitropolitan Iaşi pune în lumină câte un exponat, oferindu-i o mai mare vizibilitate. În luna martie, exponatul lunii este o Sfântă Evanghelie scrisă în limba slavonă şi tipărită la Marea Lavră a Peșterilor din Kiev în anul 1898. Coperta are ferecătură din argint înfrumusețată prin tehnica niello, cu un bogat decor vegetal în stil minimalist, după cum ne-a spus pr. Mihai-Alex Olteanu. Coperta anterioară prezintă în centru, într-un medalion oval reliefat, scena Învierii Domnului, iar în cele patru colțuri sunt înfățișaţi Sfinții Evangheliști. Pe coperta posterioară este prezentată icoana Adormirii Maicii Domnului. 

„Tranșele aurii cu motive vegetale imprimate şi încuietorile bulbiforme bogat ornamentate oferă Evangheliei o notă de rafinament. Marcajele aplicate în mai multe locuri de pe ferecătură indică faptul că a fost realizată în atelierul bijutierului Kuzima Konov din oraşul Moscova. De asemenea, textul fiecărei pagini este împodobit cu gravuri specifice cărţilor de cult din spaţiul slav de la sfârșitul secolului al XIX-lea“, detaliază părintele muzeograf.