Medicina de urgență este o specializare deosebită între cele din acest domeniu vast care are în vedere vindecarea omului. Una e să fii medic legist, medic de familie, medic de medicina muncii și cu totul altceva să lucrezi în UPU (Unitatea de Primiri Urgențe). Aici intri fie pentru că ai un spirit de jertfelnicie ieșit din comun, fie ai nevoie de adrenalină și nu o găsești decât în contact cu situațiile dificile. În UPU gărzile sunt... gărzi adevărate. Nu ai timp nici să te uiți pe geam și să-ți spui: Hmmm, deja s-a făcut dimineață. Uneori te duci cu mâncarea pe care ai adus-o de acasă neatinsă. Un medic de urgență seamănă cu un pilot de supersonic, ia deciziile corecte nu în minute, ci în secunde. Doctorița Diana Cimpoeșu e șefa UPU de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, dar și profesoară la UMF „Gr. T. Popa” din capitala Moldovei. Despre o gardă mai puțin obișnuită, petrecută de Crăciun, ne povestește domnia sa în materialul de față.
Uniţi în rugăciune şi prietenie
O minunată comunitate de tineri frumoşi a prins viaţă în urmă cu opt ani la capela Colegiului Pedagogic „Vasile Lupu” din Iaşi, iar de şase ani este coordonată de părintele Ioan Puiu. Îşi spun „Prietenii Sfinţilor Trei Ierarhi”, cinstind astfel hramul bisericuţei-monument istoric din curtea instituţiei de învăţământ unde se formează viitorii dascăli de la catedră. „Biserica şi Hristos”, „Împărtăşania şi Spovedania”, „iertarea şi iubirea”, „cărţile şi setea de cunoaştere” reprezintă pentru aceştia refugiul dintr-o lume conformistă care nu vrea sau nu poate să privească în adâncul sufletului lor.
Mica bisericuţă închinată celor trei mari dascăli ai Ortodoxiei, Sfinții Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, îi aşteaptă, în tihna celor 130 de ani pe care-i poartă cu discreţie, pe tinerii dornici de rugăciune, cunoaştere şi creştere la umbra cuvântului mărturisitor. Sunt liceeni la Colegiul Pedagogic „Vasile Lupu”, la Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul Vasile cel Mare”, dar şi foşti elevi ai celor două instituţii de învăţământ, acum studenţi. Cel puţin de două ori pe săptămână se întâlnesc ca să mai pună cuvânt bun şi treaptă peste treaptă în urcuşul către veşnicie: duminica şi marţea dis-de-dimineaţă participă la Sfânta Liturghie, lunea cântă împreună Paraclisul Maicii Domnului, se spovedesc şi dezbat pe teme de interes pentru dezvoltarea lor personală şi spirituală. „Sunt aproximativ 40-45 de oameni care vin în mod regulat, împărtăşesc aceleaşi valori şi se ghidează după aceleaşi ţeluri de a-şi trăi frumos viaţa. Bazele acestui grup au fost puse în 2014, pe când era slujitor aici părintele Vladislav Nedelcu, iar din 2016 am preluat eu această responsabilitate. Fiecare are libertatea să vină sau nu, iar ceea ce ne dă încredere că aici se petrec lucruri bune, care-i ajută, este că aceşti tineri vin în timpul lor liber şi participă cu entuziasm la activităţile grupului. Dacă nu ar avea sens ceea ce facem noi aici, dacă nu ar fi de un folos real, atunci ar veni o dată, de două ori şi apoi ar pleca”, spune părintele Ioan Puiu, preot slujitor la Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi” de la Colegiul Pedagogic din Iaşi şi, în acelaşi timp, coordonator al grupului „Prietenii Sfinţilor Trei Ierarhi”, precum şi al Departamentului Misiune pentru Tineret din cadrul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.
Tinerii prieteni ai sfinţilor teologi nu doar se roagă împreună, ci se implică şi în activităţi de voluntariat: toamna la sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, vara la taberele „Din pridvorul satului”, la tabăra de la Nemţişor, şi, în general, „oriunde este nevoie şi oriunde îşi doresc ei să fie”, pentru că, după cum spune şi părintele, „nimic nu se poate face fără voinţa lor”.
Au posibilitatea să pună în practică „ceea ce învaţă, să împletească frumos cuvântul lui Dumnezeu cu relaţia dintre oameni. În special în preajma Crăciunului alegem o parohie rurală unde găsim copilaşi mai nevoiaşi, adunăm bani, cumpărăm cadouri pentru ei şi le dăruim din toată inima după ce participăm la Sfânta Liturghie. În anii de dinaintea pandemiei mergeam la Căminul de bătrâni «Sfânta Parascheva» de 1 sau de 8 martie cu o floare, un mărţişor şi ce se mai putea; un gest minor, dar care însemna enorm pentru acei bătrâni”, după cum a mai amintit coordonatorul Grupului „Prietenii Sfinţilor Trei Ierarhi”.
În cadrul taberelor, tinerii îşi dezvoltă sau își descoperă anumite abilităţi, se organizează singuri, asamblează corturi, se gospodăresc, fac mâncare, îşi împart responsabilităţile în funcţie de capacităţile fiecăruia, iar cel mai important este că fac aceste lucruri împreună, de la pregătirea unui eveniment până la derularea unui seminar de formare.
Tot împreună descoperă şi istoria oraşului, muzeele, monumentele istorice şi culturale; toate aceste călătorii şi drumeţii le fac bine, îi îmbogăţesc spiritual şi cultural, îi dezvoltă la nivel personal datorită interacţiunilor cu alţi oameni, cu alţi tineri de vârsta lor.
Burse de performanţă şi sociale
Întâlnirile şi dezbaterile pe diverse teme, seminariile de formare îi dezvoltă şi intelectual, tinerii capătă încredere în ei, se exprimă liber, iar rezultatele de la şcoală confirmă, spune părintele Puiu: „Au şi rezultate foarte bune la şcoală, la facultate, pentru că aici, într-un grup securizat, învaţă să se exprime liber fără teama de a fi criticați, fără teama de notă sau că i-ar putea da cineva afară (râde)... Îşi păstrează respectul, bunul-simţ şi dragostea de oameni, dar în acelaşi timp dobândesc curajul de a-şi spune punctul de vedere în faţa colegilor şi a profesorilor”.
În afara sprijinului constant pe care Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, prin Departamentul Misiune pentru Tineret, îl oferă prietenilor Sfinţilor Trei Ierarhi cu prilejul derulării diverselor activităţi, tinerii sunt susţinuţi cu burse lunare şi de către Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale. Astfel, 25 de membri, elevi sau studenţi care performează la şcoală sau o duc mai greu din punct de vedere material, primesc lunar un sprijin financiar. În schimb, aceştia trebuie să citească cel puţin o carte pe lună, pe care să o prezinte la cercul de lectură, să se implice într-o activitate de voluntariat, dăruind astfel mai departe o parte din cele ce au primit, şi să participe în rugăciune, lunar, la cel puţin o Sfântă Liturghie şi un Paraclis al Maicii Domnului.
Cum (re)devenim tineri
Iuliana Pârvu, acum studentă la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, profilul Pedagogie, revine cu drag la întâlnirile Grupului „Prietenii Sfinţilor Trei Ierarhi” despre care spune că „a fost cel mai mare dar al vieţii de liceu”. La mijloc de februarie, Iuliana a condus dezbaterea tinerilor despre... tinereţe: ce aşteptări au de la această perioadă a vieţii lor, de la ei, cum poate fi trăită cât mai frumos tinereţea şi cum putem înlătura din viaţa noastră acele lucruri care ne îmbătrânesc, uneori chiar de la o oră la alta. „Entuziasmul şi bucuria de a fi împreună”, „iubirea şi iertarea”, „recunoştinţa faţă de lucrurile mici care se întâmplă în viaţa noastră”, „cărţile şi setea de cunoaştere”, „oamenii dragi din jurul nostru”, toate acestea şi multe altele îi fac pe tineri precum Andrei, Iustina, Serafim, Andreea, George sau Cerasela să trăiască frumos în sânul Bisericii şi în comuniune cu Hristos. Iar iubind pe Hristos nu ai cum să nu iubeşti şi oamenii.
Tinereţea e o stare de spirit, avem momente când îmbătrânim, însă important este să ne putem opri în loc şi să privim în jur: ne aflăm ori nu în locul potrivit şi cu oamenii potriviţi?
Membrii acestui grup sunt siguri că pentru ei va fi mereu locul potrivit acolo unde Îl vor găsi pe Dumnezeu: în Biserică, în mijlocul prietenilor, împreună la rugăciune şi în jurul părintelui Puiu, care îi întâmpină de fiecare dată cu zâmbetul pe buze şi cu braţele larg deschise. „Pentru aceşti tineri, acum e şi perioada marilor alegeri, au foarte multe întrebări, foarte multe căutări. Lumea vine cu foarte multe oferte, iar ei trebuie să aleagă drumul cel potrivit. De aceea e important ca la această vârstă dificilă să existe cineva care să-i asculte, să-i sprijine şi să-i ajute să aleagă bine. Trebuie să ne dăm seama, noi, adulţii care-i educăm, fie că ne numim preoţi, profesori, mamă, tată, de această uriaşă responsabilitate pe care o avem de a-i îndruma spre bine. Iar ei să fie conştienţi că acum se modelează... copacul când e bătrân e mai rigid, nu prea mai poate fi îndoit fără să se rupă, în schimb o tânără mlădiţă altfel îşi face loc spre înaltul cerului”, spune părintele.
Cu fiecare întâlnire, tinerii descoperă împreună cum se poate clădi o viaţă frumoasă şi luminoasă: lăsând deoparte egoismul şi oferind darurile cu care am fost înzestraţi celorlalţi.