Vacanța din pridvorul bisericii: „Experiența care mi-a schimbat felul de a vedea Biserica și prietenii”

Trăim clipa fragmentată între bogăția de informații pe de o parte, iar pe de altă parte, mai puțini dintre noi căutăm persoana, omul, fapta și mișcarea spre sursa știrii ca atare.

Această direcție reală și realistă ne răspunde la o anumită neliniște, preocupare lăuntrică privind locul fiecăruia între cei mulți de aproape sau de departe. Cum ne ajutăm deci unii pe alții în dinamica unei viețuiri creștine și pașnice? Prin atenția la noi înșine, care înseamnă apel permanent lăuntric, pașnic, liniștitor. Așa se mai poate simți mult dorita liniște în „dictatura” zgomotelor de tot felul și mereu exterioare, fără a ne face vreun bine.

Fără ajutor personal și de la o Persoană de Sus, de unde vine „toată darea cea bună și tot darul desăvârșit” (Ic. I, 17), fără Dumnezeu-Izvorul iubirii tainice, pașnice și pătrunzătoare în inimi, până când recăpătăm starea, nevinovăția pruncilor, pe care Însuși Mântuitorul ni-i recomandă ca modele de viață cumpătată, nu realizăm diferența între bine și rău și nici nu facem vreun pas real de la unul spre celălalt, căci atâta reprezentăm cât ne răsădim curat, virtuos și smerit în celălalt!

În acest demers, ne căutăm aproapele gata să ne ofere darul comuniunii, mai întâi, și, dacă se poate și pe verticală, cu un sincer „Doamne ajută!”, neînțelegerii și neputinței mele, prin potecile sinuoase ale gândurilor către concret și spre faptele din realitatea de zi cu zi. Treimea de valori, credința, comunicarea între persoane și dăruirea, ca exercițiu al iubirii milostive ne ajută mult în exprimarea echilibrată în fața imaginilor fugitive sau a aprecierilor anonime, atât de mult consumate în cotidianul real al vieții noastre. Unde mai găsim modelele?

La mistuirea arzândă lăuntrică în căutarea, identificarea și frecventarea modelelor reale constatăm limpede și lucid bucuria prezenței sfinților, dascălii, învățătorii, dar și sfințitorii vieții noastre.

Puterea de a depăși vederile înguste și îngustate cu patima urii egoiste față de aproapele ne-o oferă doar Dumnezeu, în starea noastră de rugăciune, de meditație, de revenire în sine cu ajutorul harului și prin urmarea exemplelor sfinților care abundă, chiar și pe internet, dacă preferăm și această cale, un „amvon” al modernității în căutarea stabilității psihologice, pedagogice și socio-comunitare.

În acest sens, tot la întâlnirile reale și sfinte se produc marile schimbări, de la eu spre noi, de la rău spre bine, de la boală la sănătate, de la necaz spre bucurie și de la sărăcie la filantropie.

Mărturiile unor astfel de făptuitori, de trăitori și de dăruitori ai frumuseții credinței așezate în concretețea faptelor iubirii milostive și binefăcătoare abundă, de la om la om, de la suflet la suflet și de la faptă bună la fapte bune.

Ajutorul este Dumnezeu. Faptele sunt chiar viețuirea frumoasă a oamenilor lui Dumnezeu, în Biserică și în lume. Programele credinței transferate în viața plină de sens, de rost și de bucurie sunt doar aplicări înțelepte, în contextul vieții contemporane, în tipare seculare, dar prin conținutul plin de „iubirea lui Dumnezeu revărsată în umanitate, prin Hristos, în Duhul Sfânt, precum în cer și pe pământ!” (Sf. Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae).

Biserica Ortodoxă Română, la ceas al evocărilor făptuitorilor binelui în viața poporului român, de un secol Patriarhie, este astăzi memoria vie a slujirii iubirii dumnezeiești în contextul tuturor provocărilor, prin virtuțile sacre ale „Mamei poporului român”!

În acest sens, din concretețea faptelor crești­nești izvorâte din exercițiul misionar, pastoral și filantropic-educațional al slujitorilor, al cre­dincioșilor de toate vârstele din Eparhia Dunării de Jos, ca de altfel în toate eparhiile Patriarhiei Române, din țară și din lume, printre români se cuvine a exemplifica, prin câteva aspecte, vitalitatea, perenitatea și actualitatea mesajului Evangheliei comuniunii mântuitoare în lumea noastră.

Cum percep tinerii astăzi aceste stări de lucruri? Mai întâi, se cuvine a mulțumi Domnului și Sfintei noastre Biserici pentru darul de Sfinți Mari Duhovnici și Mărturisitori ai credinței în timp de suferințe și prigoniri, recent canonizați și în parte proclamați în cadrul eparhiilor de proveniență.

Două sunt mărturiile deloc surprinzătoare, ci proniatoare în Biserică și în comunitățile credincioșilor: receptivitatea copiilor, a elevilor, a tinerilor, în general, la mărturia sfințeniei exprimată în evlavia lor curată, sinceră și mărturisitoare, mai ales în cadrul programului Patriarhiei, prin eparhii și parohii: „Hristos împărtășit copiilor”. Tinerii informației virtuale sunt foarte atenți și receptivi la modelele sfinților canonizați pe care-i adoptă, precum pe bunicii lor binefăcători, dar evident ajunși în lumina eternității și a Împărăției lui Dumnezeu!

Apoi, a doua constatare provine din elanul misionar, bucuria comunitară și participarea în număr foarte mare a slujitorilor, a cinului monahal și a credincioșilor de toate vârstele la proclamarea locală a sfinților. S-au constatat bucurii reale, pascale și participare efectivă la darurile împărtășite de Hristos Domnul sfinților Săi, rodirea cea mai bogată filocalică, filantropică, mărturisitoare, iertătoare și binefăcătoare a sfinților în plină iarnă ideologică, „încălzită cu focul” iubirii de pe inimile mucenicești, devenite „altare” ale iubirii lui Hristos pentru toată creația și lumea Sa.

În al doilea rând, tot pentru a se evidenția potențialul uriaș al tinereții, al tinerilor și al copiilor, în familie și în școală, sub aripa Duhului și în „Pridvorul bisericii”, se cuvine, mai întâi, a adresa, prin intermediul Ziarului Lumina, luminoase mulțumiri pentru mărturii concrete ale rodiriii educației creștine, în timp de vacanță, printre elevi și copii, în Arhiepiscopie. Peste 3.000 de participanți ai Școlii vieții în comuniune, în bucurie și în solidaritate, însumează imense resurse umane, în primul rând preoți dinamici, harnici, talentați, disponibili, deschiși ca niște părinți autentici în marea familie. Parohia, prin 150 de comunități, apoi profesori de religie sensibili la școala de dincolo de manual, catalog, notă și exigență, prin empatie, exemplu personal și iubire sinceră față de copii și familiile extrem de deschise pentru formarea cât mai realistă și folositoare a copiilor lor, prin oferta Bisericii, Școala esențială a vieții. Iată, voluntarii de toate vârstele pătrund și dânșii în lumea mirifică a copilăriei regăsite. Cu alte cuvinte, o experiență unică ce nu trebuie expediată în scurte știri seci și reci în media, ci așezată la inimă, apreciate ca atare și consolidate în actul educației cu sens, cu înțelepciune și cu responsabilitate pentru viitor, pentru tradiție, pentru cultură, pentru binele neamului, așa cum au făcut și înaintașii noștri de odinioară.

În al treilea rând, ne sunt de mare folos tuturor, mici și mari, câteva mărturii ale experienței trăite în aceste tabere, cu darul de a fixa bucuria și darurile împărtășite de către preoți, de către dascăli și voluntari, dar mai ales de către copii, tineri ori părinții lor, în urma acestor impresionante lecții concrete pentru educație creștină, în duhul credinței, tradiției, culturii și ospitalității românilor.

Iată câteva exemple, pe tematici, așa cum au fost selectate din mulțimea mărturiilor de la baza credinței!

1. Rugăciunea este și trebuie să fie conținutul tainic și real al unei prezențe vii a Domnului, a Maicii Domnului și a sfinților cu noi, în noi și între noi. Cităm: „Am observat bucuria copiilor atunci când biserica (lăcaș - s.n.) le-a devenit prioritate, mai ales pe parcursul Postului Adormirii Maicii Domnului. Atunci, fiecare elev avea rânduiala de a se așeza în biserică și a de a cânta la strană. Astfel, pe parcursul zilelor de post, elevii au fost prezenți la slujba Paraclisului Maicii Domnului, unde, în fiecare seară, au cântat, au povestit și au alcătuit un jurnal de vacanță cu gândurile și trăirile adunate în această vară. Dumnezeu le-a rânduit și ne-am promis să continuăm aceste activități pe tot parcursul anului, așa cum obișnuim să o facem de aproape șapte ani.” (Pr. Cristian Claudiu Lațcu, Parohia Radu Vodă, jud. Brăila)

2. Biserica este foarte des apreciată, în special pentru programele adresate tinerilor. „Ea rămâne un centru de viață duhovnicească și culturală, un spațiu unde tinerii consolidează repere morale solide. Prin exemplul Sfinților Mărturisitori și prin implicarea co­mu­nității în activitățile bisericii (spațiu sacru - s.n.), aceasta își continuă lucrarea de luminare și de formare a sufletelor.” (Mădălina Mariana Cimpoae, Facultatea Artă Sacră, 21 de ani, Parohia Bărăganu, jud. Brăila)

„O adevărată bucurie să văd curtea bisericii plină de copii, de râsete, de jocuri, dar mai ales de rugăciune și credință. M-am convins încă o dată că biserica (lăcaș) nu este numai loc de rugăciune, ci și spațiu viu al comuniunii, unde copiii pot descoperi prietenia, respectul și frumusețea vieții cu Hristos. Cred că sămânța semănată acum în sufletele copiilor va aduce roade frumoase și va întări comunitatea noastră parohială.” (Pr. Claudiu Trică, Parohia Viziru de Jos, jud. Brăila)

„Vacanța aceasta mi-a arătat că, atunci când ești aproape de Dumnezeu și de oamenii buni, timpul trece frumos și cu folos... vrem să continuăm și pe timpul anului școlar, cum facem de câțiva ani. Vacanța din pridvorul bisericii nu a fost doar un program, ci o experiență care mi-a schimbat felul de a vedea Biserica și prietenia!” (Ana-Maria Orășanu, Parohia Radu Vodă, jud. Brăila)

„Biserica nu este doar un loc pentru rugăciune, ci și un loc unde putem ca să creștem frumos. Am învățat că Dumnezeu ne vrea uniți și buni unii cu alții și aceasta mi-a rămas cel mai mult în suflet.” (Mario Pîrvu, clasa a VI-a, Parohia Esna, jud. Brăila)

De la înțelesurile sfințitoare, mântuitoare și comunitare, Biserica, prin disponibilitatea aparte a preoților harnici și evlavioși, devine o Școală autentică și pentru cunoașterea culturii, a limbii române și a istoriei patriei, în cheia sacră a dulcelor cazanii prin acele expresii, cuvinte și evocări, „șiraguri de mărgăritare” ce merg de la gând și cuvânt direct la suflet și la inimă.

„Centrul de lectură coordonat de părintele Ionuț Iordache ne-a făcut ca să ne descoperim mai bine pe noi înșine și să înțelegem mai bine literatura și lectura, prin descoperirea profunzimii povestirilor, a nuvelelor și a poeziilor. Ne-am scris opiniile și am dat frâu liber la imaginație, așternând pe hârtie ideile interesante, pe baza temelor foarte atent alese și cu profunzimi nebănuite.” (Aurica Scafaru, voluntar, Parohia Moscu, jud. Galați)

„Fiecare activitate parohială m-a învățat ceva nou. Cel mai mult mi-au plăcut orele de literatură. Acestea au fost cele ce m-au învățat să descopăr esența și importanța limbii române și faptul că fiecare scriere, fie în proză, fie lirică, are farmecul ei.” (Caty Nedelcu, 17 ani, Parohia Moscu, jud. Galați)

3. Extrem de sensibile sunt mărturiile unor elevi despre lucrarea modelelor sfinților, într-o cheie pedagogică înălțătoare: „La biserica din Târlele Filiu am aflat despre un om, care de copil a trăit cu adevărat pentru Dumnezeu - Sf. Cuv. Dometie, iar acest lucru m-a inspirat să fiu mai bun, să fiu recunoscător pentru tot ce am. Am simțit că trebuie să prețuim mai mult valorile spirituale”. (Emanuel Gheonea, clasa a IV-a, Parohia „Sfântul Ioan Botezătorul”, mun. Brăila)

„Grupul de copii de la casa memorială a Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv s-a închinat în biserica satului, a copilăriei și a tinereții sfântului, acolo unde s-a format creștinește și cultural tânărul Stelian Manolache, sfântul nostru de azi.” (Pr. Sandu Nicușor, Parohia „Sfântul Ioan Botezătorul”, mun. Brăila)

4. Foarte grăitoare sunt și emoționantele mărturii ale marii majorități a animatorilor taberelor din programul „Vacanța din pridvorul bisericii”. Dintre mărturiile celor 150 de dascăli spirituali ai copiilor, remarcăm câteva concluzii de așezat la suflet, de la mic la mare!

„Pentru mine, ca preot, este o mângâiere să văd, atunci când le oferi copiilor timp și atenție, cum ei răspund prin sinceritate și entuziasm. Este un prilej de a întări legătura dintre Biserică și Familie, dintre rugăciune și viața de zi cu zi.” (Pr. Cristian Ioarga, Parohia Ciocile, jud. Brăila)

„Încă de la începutul verii, din prima zi de vacanță, am vizitat cu elevii din Parohia Radu Vodă aproape toate parohiile Protoieriei Însurăței. Am învățat că fiecare parohie are posibilitatea de a invita copiii la biserică și că fiecare preot are un dar aparte de a menține atenția vie a copiilor minute la rând.” Minunată și inedită excepționala mărturie comunională a pc. pr. Cristian Claudiu Lascu de la Parohia Radu Vodă din jud. Brăila.

Mai convingătoare este, însă, referitor la jertfelnicia și disponibilitatea tinerilor preoți printre elevi, în vacanță și apropierea lor, mărturia copiilor: „Mă impresionează caracterul, firea, compasiunea, iubirea și dăruirea pe care le oferă părintele Ionuț Iordache enoriașilor, dar mai ales copiilor. Consider că dânsul este mai mult decât un părinte iubitor pentru toți cei care îl înconjoară. Mulțumim Domnului pentru că ne-a dăruit un astfel de păstor”. (Cătălina Palade, elevă, Parohia Moscu, jud. Galați)

Nu mai puțin notabile sunt aprecierile părinților copiilor participanți la tabere, în excursii și la diferite ateliere recreative, de creație și de redescoperire a altor prieteni din mistica lume a copilăriei. Iată: „Ca părinte, am o mare bucurie să știu că pot lăsa copilul într-un loc unde învață lucruri noi, se joacă în siguranță, face sport și se deprinde a face diverse lucruri manuale, supravegheat și îndrumat cu răbdare. Pentru mine este ca și când îi las la bunici și mă simt liniștită. Eu sper să mai fie astfel de activități și pe viitor, pentru că e necesar și benefic pentru creșterea armonioasă a copiilor noștri”. (Sarolta Bodea, părinte, Parohia Moscu, jud. Galați)

5. Evident, cadrele didactice, voluntarii și animatorii taberelor parohiale sunt cei care au dus greul alături de preoți: „Mi-a plăcut să văd bucuria copiilor la atelierele școlii de vară, mi-a plăcut curăția lor sufletească și bunul lor simț din tinda bisericii”. (Prof. Maria Păduraru, preoteasă, Parohia Barcea Nouă, jud. Galați)

„Pentru mine, ca profesor, această excursie a fost o confirmare a faptului că învățarea nu se oprește la catedră și la manuale, ci se continuă în fiecare experiență trăită împreună.” (Prof. înv. primar Ana-Maria Anghel, Parohia Chiscani, jud. Brăila)

Poate o concluzie a experienței celor 3.000 de copii implicați în programul „Vacanța din pridvorul bisericii”, în peste 150 de parohii, s-ar regăsi succint în această mărturie: „Această experiență mi-a arătat cât de minunat este să dăruiești din timpul și inima ta pentru ceilalți. Am simțit cum fiecare activitate, fiecare cuvânt, fiecare zâmbet a fost o sămânță plantată în sufletele copiilor - o sămânță care, cu ajutorul lui Dumnezeu, va înflori în credință, respect și iubire”. (Nicoleta Bîldigău, voluntar, 18 ani, Parohia Barcea Nouă, jud. Galați)

„Înveți cu creierul, mâinile și inima pentru a dezvolta personalitatea fiecărui copil, spre a deprinde să socializeze, să-și facă prieteni, să se exprime, să-și întărească încrederea în sine... o foarte bună colaborare a personalului Asociației «Sfântul Spiridon» din municipiul Galați, prin părintele coordonator Robert Tiber și multe cadre didactice voluntare, pentru cei 90 de copii, pentru părinți și animatori, apreciat și iubit”. (Prof. Maria Gheorghe, o tânără de 93 de ani, Parohia „Sfântul Spiridon”-Galați)

Iată de ce am ales în acest buchet de flori bine înmiresmate, chipul Bisericii în lucrare neadormită, pentru viața în Hristos și în bucurie trăită, în comuniune fără excluziune, în cooperare fără resemnare, în dăruire fără omeneasca disprețuire: preoți, profesori de religie și tineri voluntari în mijlocul copiilor, prin programul „Vacanța din pridvorul bisericii”, nu spre laudă, ci doar spre apreciere pentru o sinceră, curată și, din inimă, mulțumire! Așa să interpretăm corect exprimarea fericită a doamnei învățătoare Ana-Maria Orășanu de la Parohia Radu Vodă din jud. Brăila: „«Vacanța din pridvorul bisericii» nu a fost un program, ci o experiență care mi-a schimbat felul de a vedea biserica și prietenia!”

Da! Bucurii la cât mai mulți și dă-ne, Doamne, cât mai multe astfel de bune mărturii!

Așa să fie!