Venirea lui Mesia

Fericitul Augustin, Predici la marile sărbători, Volumul I, Predica 193, 1-2, în Părinți și Scriitori Bisericești (2014), vol. 13, pp. 141-142

„Pe când se citea Evanghelia, am auzit glasul îngerilor, prin mijlocirea căruia Domnul Iisus Hristos, născut din Fecioară, le-a fost vestit păstorilor: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace între oamenii de bunăvoire! (Luca 2, 14) [Acesta este] un cuvânt de sărbătoare și mulțumire nu numai pentru o singură femeie al cărei pântece a dat naștere vlăstarului, ci pentru tot neamul omenesc, căruia Fecioara i-a născut Mântuitor. De fapt, era vrednic și se cuvenea întru totul ca nu biete femei cu obiceiuri omenești, ci îngerii cu laude divine să sărbătorească nașterea celei care L-a născut pe Domnul cerului și al pământului și după naștere a rămas fecioară. Așadar, să spunem și noi - și, pe cât putem, să spunem cu mare bucurie -, [noi cei] care nu vestim nașterea Lui păstorilor de oi, ci sărbătorim nașterea Sa împreună cu oile Lui, să zicem și noi - repet - cu inimă credincioasă, cu glas plin de evlavie: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace între oamenii de bunăvoire! Să reflectăm cu credință, cu nădejde și cu dragoste la aceste cuvinte divine, la aceste laude ale lui Dumnezeu, la această bucurie îngerească, observând-o cu toată atenția de care suntem în stare. Căci, așa precum credem și sperăm și dorim, vom fi și noi slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, după ce în urma învierii trupului înduhovnicit (cf. I Tesaloniceni 4, 17) vom fi fost răpiți în nori spre întâmpinarea lui Hristos, doar dacă acum, când suntem pe pământ, căutăm pacea cu bunăvoire (cf. Evrei 12, 14). Într-adevăr, viața [este] întru cele înalte, deoarece acolo [este] ținutul celor vii și acolo [sunt] zilele bune, unde este Însuși Domnul și anii Lui sunt din belșug. Însă oricine vrea viața și iubește să vadă zilele bune să-și păzească limba sa de rău și buzele sale să nu grăiască vicleșug, să se îndepărteze de rău și să facă binele (cf. I Petru 3, 10-11), iar astfel să fie un om de bunăvoire. Și să caute pacea și să o urmeze (cf. Psalmul 33, 13-15), deoarece pace pe pământ [este] între oamenii de bunăvoire. O, omule! (...) Stăruiește în bunăvoire și spune cu glas tare ceea ce urmează: Om nenorocit sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morții acesteia? Harul lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos, Domnul nostru! (cf. Romani 7, 24-25)” 

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)